Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Andrei Toader         Publicat în: Ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Violul şi Democraţia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Violul şi Democraţia 
  
- o poveste de dragoste- 
  
Democraţia este puterea poporului bine informat. Democraţia este cea mai voalată formă a tiraniei. 
  
Democraţia este puternică numai dacă ne batem cu toţii pentru ea în fiecare zi. Tot ce s-a câştigat în ultimii ani cu eforturi 
  
uriaşe - de pildă, o justiţie eliberată de control politic şi puternică - se poate pierde peste noapte. 
  
Nu avem doar de păstrat, ci şi de schimbat în profunzime. Ne trebuie noi legi electorale, o nouă clasă politică. Actuala a expirat 
  
şi nu poate fi schimbată decât lărgind baza de recrutare în afara partidelor existente. Pentru asta, trebuie liberalizată piaţa 
  
politică, spart monopolul partidelor osificate în rău. Să nu uităm de votul electronic/prin corespondenţă/anticipat. 
  
Noţiunea de democraţie care a apărut în Grecia Antică a fost alăturată unor concepte ca egalitatea tuturor în faţa legilor, 
  
libertatea, egalitatea puterii, libertate egală de exprimare, considerându-se că doar democraţia ar putea să le realizeze pe 
  
toate, celelalte forme de guvernământ având chiar mai multe defecte. Realizările instituţionale ale democraţiei greceşti s-au 
  
dezvoltat în interiorul polis-ului, structurându-se în special, în adunarea cetăţenilor din Atena, modelul fiind transmis ulterior 
  
oraşelor din Liga delio-atică. În perioada republicană, Roma a exercitat o puternică influenţă asupra ideii de democraţie, 
  
afirmându-se liberul acces al cetăţenilor la diferitele funcţii după ce Legea celor XII Table stabilise egalitatea juridică dintre 
  
patricieni şi plebei. În Roma, adunările comiţiilor exercitau puterea legislativă şi judiciară, iar Senatul, care rămânea o emanaţie 
  
a patriciatului, se reînnoia prin cooptarea celor care ocupaseră în trecut funcţii publice. În Evul Mediu, redescoperirea filosofiei 
  
politice clasice, în special a celei aristocratice, dar şi apariţia primelor teorii contractualiste au dus la afirmarea principiului 
  
legitimităţii populare, alături de tradiţionala idee a originii puterii divine. Sub efectul ideilor lui Toma d’Aquino, influenţat de 
  
scrierile lui Aristotel, capătă formă principiul unui contract originar, prin care membrii societăţii se supuneau Principelui. Astfel, 
  
începând cu secolul al XIV-lea, puterea suverană constă în a face legi în beneficiul poporului (sau acea parte a lui care este 
  
predominantă). În gândirea iluministă şi în ideologiile revoluţionare din America şi Franţa s-au afirmat principiile democratice în 
  
mod definitiv împotriva absolutismului, îmbinându-se ideea contractului social cu cea a existenţei unei voinţe generale a 
  
colectivităţii. Toate ideile formate şi consacrate în perioada iluministă şi-au găsit aplicarea la sfârşitul secolului al XVIII-lea în 
  
constituţia SUA, dar şi în legile create de Revoluţia franceză, ceea ce a determinat legarea conceptului de democraţie cu cel de 
  
reprezentare politică şi de existenţa unei adunări alcătuite din delegaţi ai poporului. În secolul al XIX-lea, atenţia teoreticienilor 
  
democraţi s-a îndreptat spre garantarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, militându-se pentru integrarea 
  
maselor populare în stat şi împotriva restricţiilor de tip censitar asupra dreptului de vot. Primul Război Mondial modifică 
  
viziunea, ideea unei democraţii directe, descentralizate, cu un puternic control de jos în sus, organizată la locul de muncă 
  
aflându-se în centrul elaborării gândirii marxiste şi preluată la nivel teoretic de „revoluţia bolşevică”. 
  
Secolul al XX-lea deschide şi discuţia asupra viziunii elitiste a teoriei clasice politice, care duce la reinterpretarea democraţiei ca 
  
o modalitate de selectare şi de recrutare a deţinătorilor puterii. 
  
Limitele democraţiei capitaliste, concretizate într-o ruptură profundă între mecanismele politicianismului burghez şi interesele 
  
autentice ale maselor larg populare, sunt consecinţa directă a acumulării puterii, a bogăţiei la un singur pol, în mâinile unor 
  
elite care-şi convertesc sistematic puterea economică şi financiară în putere şi influenţă politică, constituindu-se iarăşi în centre 
  
de forţă politico-financiară. Capabile să controleze mass-media, să manipuleze în multe cazuri opinia publică şi deci poziţia 
  
individuală, să exercite cele mai diverse presiuni - morale, financiare - şi, prin urmare, să dirijeze atitudini şi conduite, centrele 
  
de putere politico-financiară ale marelui capital afectează ireversibil libertatea politică, dezechilibrează în favoarea lor 
  
raporturile de forţe pe plan social şi denaturează sensul aşa-zisei competiţii libere dintre grupuri şi organizaţii politice. 
  
Democraţia românească este protejată de constituţie, aparent, dar ce este constituţia ? După părerea mea, actuala constituţie 
  
este o prostituţie politică și morală care protejează infractorii, intelopii, cămătarii, judecătorii corupţi, politicienii etc. Prea mulți 
  
se dau disidenţi, când de fapt sunt prea puțini, iar cei care se dau disidenţi, sunt precum niște boarfe pudrate, cu tocuri înalte și 
  
împăiate în vitrinele unor magazine. Cuțitul democratic a spintecat burta comunismului- care totuși avea ce oferi și unor oameni 
  
ai străzii-, această tăietură fiind neoperabilă momentan. Democraţia actuală, condusă de generali cu pentagrame în frunte din 
  
palatele lor de jad, este pur și simplu violată pe toate planurile și în plină actualitate. Dar cine o violează și o posedă 
  
permanent? Cine își bate joc de popoare și de ţări sărmane? Cine este de vină pentru starea naţiei și sărăcia poporului 
  
românesc? Haideți să facem o comparație: România este scufiţa roșie, iar capitalismul este lupul cel rău, doar că azi sunt mai 
  
mulți lupi care doresc să o crăcăneze pe scufiţă până face şpagatul singură. 
  
Deci capitalismul este introdus la noi imediat după revoluţie, când Antonie Iorgovan și face o nouă constituţie, modernă și utilă 
  
în ciuda criticilor capitaliste venite din partea apuseană, iar acest nou curent, care este o tiranie modernă, aduce cu el 
  
modificări legislative și noi idei de viață și comportament dictate de la Washington, legalizate de UE și dictate către țările 
  
membre care le-au și pus imediat în practică. Iată dragi cititori cum o floare romaneasca este violată și pântecărită de o mafie 
  
de lupi pofticioşi la resursele terestre și intelectuale ale patriei noastre. 
  
Printre cei șapte pitici care o deposedează permanent pe Albă ca Zăpada-România- se află și mass-media, controlată de 
  
magnaţi ai petrolului, industriei etc. Televiziunea în general, reconstruieşte realitatea, generează noi percepţii, configurează un 
  
nou mediu de existență și de conștiință pentru omul modern, un nou modus vivendi. 
  
Cercetările neuropsihologilor demonstrează că vizionarea TV alterează în special capacităţile cognitive ale persoanelor 
  
implicate. Nu numai procesul învăţării este dezavantajat, ci și gândirea logică și analitică, discursivitatea, capacitatea de 
  
exprimare a ideilor, creativitatea și chiar dezvoltarea inteligenţei. Afecțiunile pe care nu numai vizionarea tv, dar și jocurile pe 
  
calculator și navigatul pe internet le produc asupra cortexului prefrontal se remarcă ușor la copii și tineri în dificultăţile pe care 
  
aceștia le întâmpină în concentrarea cu atenție și în susţinerea motivaţiei pentru urmărirea unei activități oarecare, în controlul 
  
emoţiilor și al comportamentului, în planificarea și organizarea programului. Iniţiativa, creativitatea, curiozitatea, discernământul 
  
și judecata sunt alterate în mod semnificativ. Goliciunea și sexualitatea neîngrădite se întind rapid în epoca informaţională ori a 
  
undelor electro-magnetice, cauzatoare de altfel a diverselor forme de cancer. 
  
Coordonatele principale ale vizionării ca experiență, sunt senzaţiile, emoţiile și, în ultimă instanță, plăcerea. Unele culturi 
  
favorizează edificarea minţii umane, iar altele precum nihilismul, o frânează. Aceste aspecte privitoare la media capitalistă 
  
constituie un prim fundament negativ și este unul dintre lupii democrației, violator de aspiraţii și valori româneşti. Cum scriam 
  
într-o poezie : „Violul este în floare, e lege supremă, afectat e omul simplu, victima eternă. Ştirea e sortată, cu grijă aleasă, 
  
violul e mire, crima e mireasă’’. 
  
Să trecem acum la alte aspecte nefaste ale noii dictaturi mondiale, numită capitalism. Îndoctrinarea sau îndobitocirea 
  
oamenilor, care poate fi pe plan material, religios, politic,moral, educaţional. Planul material practic conduce lumea, mulți 
  
călcând peste cadavrele semenilor pentru a accede în vârful ierarhiei și a luxului efemer și lumesc. Ei uită în dobitocia lor că 
  
totul este trecător și că dincolo nu iei cu tine nimic. Ce este îngrijorător este că părinții și școala educă tinerele vietăţi, copiii, să 
  
fie într-o permanentă concurenţă, să nu se ajute, să uite că iubirea uneşte și înfrumuseţează lumea și să facă pe dracu în patru 
  
să posede averi, mașini, doctorate etc. Sunteți niște inutili și niște nimeni dacă așa vă educaţi copiii și dacă voi credeți că viața 
  
este daruită pentru aceste nimicuri de către divinitate. Este momentul să colaborăm, să ne ajutăm, să iubim indiferent de rasă, 
  
sex, culoare, doctrină politică. Nu mai dați hamburgeri și sucuri acidulate la copii, nu îi lăsați cu ochii în telefoane de la vârste 
  
fragede, inutililor, ci hrăniți-vă copiii spiritual, moral, informaţional, educativ și sportiv. Educația se face cu tact, calm, răbdare și 
  
cu mentori reali, nu virtuali, care ucid spiritul și mintea, după și trupul asemenea unui piton silenţios. Dacă nu aveți bătrâni, era 
  
o vorbă din popor, atunci să ii cumpăram. Lăsați tablele și păcănelele, lăsați kitch-ul și pudrele toxice, lăsați egoismul și 
  
cocotele virtuale, lăsați şpaga din spitale, biserici și morminte. 
  
Nu am văzut morți educaţi în viață, dar am văzut bogați și săraci morți în cutremure sau prin ambulanţe, am văzut morți la 
  
urgențe cu mâinile întinse către doctori, iar doctorii, nu toți, cu mâinile în buzunare. Buzunarul e de ei, căci tot mai mulți medici 
  
pleacă după bani, la stăpâni străini, să fie slugi pentru alți pacienți, nu pentru pacienții români. 
  
Bătrânii zac la mila asistentelor, care se cred doctori și pun ştampile și diagnostice după capul lor, bătrânii noștri ne mor prin 
  
azile sau prin spitale, doctorii pleacă și spitalele rămân golite de specialisti, și împânzite de morți. Pare dură realitatea, dar va fi 
  
cruntă în curând, căci totul se întâmplă cu voia noastră, nu ieșim în stradă, nu suntem uniți pentru interesele țării, stăm doar pe 
  
telefoane să bârfim ce dracu mai face vecina sau ce chiloți mai poartă tanti Veta, soacra lui Corcodel. Domnilor medici și mult 
  
stimatelor asistente bârfitoare, schimbaţi-vă atitudinea în bine și iubire faţă de pacienți, căci în curând oricum nu veți mai avea 
  
pacienți, tot mai mulți români murind răpusi de cancer și alte epidemii create artificial sau mental. Nu mai întrebaţi pacienții 
  
dacă au card de sănătate sau dacă lucrează, sunteți penibili cerşind bani în felul acesta , ci tratați acești pacienți, care în mintea 
  
voastră sunt niște numere, date și analize, și nu oameni. 
  
Cât de liberă poate fi politica ce se bizuie pe cotizare? "Cotizăm, ei – ăştia cu pâinea şi cuţitul – ştiu prea bine. Ce mai vor?", 
  
spun cei care susţin lanţul corupţiei. Conceptul funcţionează în toate şi în tot: "Dă-mi şi vei primi!" Când democraţia arată aşa, 
  
se aude foarte des, nu numai la noi ci şi în alte ţări mai avansate: "poate că democraţia nu e pentru noi". Pentru că, în timp ce 
  
românii se luptă să supravieţuiască şi aşteaptă să iasă dintr-o criză dură care i-a dus în sărăcie, guvernarea se ocupă să le 
  
asigure o criză stabilă. E vorba deci de priorităţi greşite care, iată, cu tot cu democraţie, pot fi impuse chiar şi după ce e 
  
absolut evident că sunt greşite. 
  
Temelia tuturor viciilor este egoismul - de la el derivă totul. Dacă analizăm toate viciile, vom vedea că la baza tuturor stă 
  
egoismul. Oricât vom lupta împotriva viciilor, nu vom reuşi să le extirpăm câtă vreme nu vom ataca răul de la rădăcină, câtă 
  
vreme nu vom stârpi cauza. Toate eforturile noastre trebuie să tindă spre acest ţel, căci acolo se află adevărata plagă a 
  
societăţii. Oricine doreşte să se apropie de perfecţiune morală trebuie să elimine din inima sa orice sentiment de egoism, căci 
  
egoismul este incompatibil cu dreptatea, dragostea şi caritatea - el neutralizează toate celelalte calităţi. Egoismul fiind fondat 
  
pe sentimentul interesului personal, pare foarte dificil a-l extirpa în întregime din inima noastră, dar pe masură ce ne vom 
  
lumina, vom descoperi lucrările spirituale şi vom pune mai puţin preţ pe lucrurile materiale. Trebuie desfiinţate instituţiile 
  
omeneşti care întreţin şi excită egoismul. Aceasta depinde de educaţie. 
  
ANDREI TOADER 
  
Referinţă Bibliografică:
Violul şi Democraţia / Andrei Toader : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Andrei Toader : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Andrei Toader
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!