Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Sentiment > Mobil |   


Autor: Anatol Covali         Publicat în: Ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Poeme

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Alerg  
 
Alerg de-o viaţă fără să doresc  
un scurt popas,ca să mă odihnesc  
 
după atât de nemiloase goane  
printre dureri,neîmpliniri şi chin,  
pe care mi le pune-al meu destin  
pe-al vieţii drum după-ale sale toane.  
 
Alerg şi nu îmi pasă,nu mă mir  
că-s obosit şi de abia respir,  
 
pentru că vreau cândva să pot atinge  
frumosul ţel ce m-a atras mereu  
şi care mi-a fost dat de Dumnezeu  
convins că pân la urmă voi învinge.  
 
Alerg împins de îngerii ce vor  
ca alergarea să devină zbor.  
 
Nu ştiu de ce  
 
Nu ştiu de ce e-n mine-atât frământ,  
de când, târziu, am renunţat să cânt  
 
şi plin de frenezii cioplesc cuvinte,  
cu sufletul transfigurat de tot  
ce din fântâna Poeziei scot  
când inspiraţii îmi foşnesc prin minte  
 
Nu ştiu de ce doresc atât de mult  
ca orice gând să fie un tumult  
 
de profunzime şi de sentimente,  
să ardă-n versuri tot ce-am adunat  
atunci când cu iubire am cântat  
într-un trecut frumos,ce-acum prezent e.  
 
Nu ştiu de ce cu fiecare pas  
cuvinte şi-armonii în urme las.  
 
Tot mai străin  
 
Tot mai străin, mai singur printre-atâţi  
lipsiţi de ideal şi amărâţi  
 
că vieţile sunt fără perspective,  
iar anii care vin par tot mai trişti,  
când eşti un performer dacă rezişti  
şi nu te risipeşti printre derive.  
 
Tot mai străin, uitat şi părăsit  
de cei pe care-odată i-am iubit,  
 
m-am izolat în mica-mi colivie  
în care ciripesc din când în când  
şi-mbălsămez întruna gând de gând  
spre-a le-ngropa apoi în poezie.  
 
Tot mai străin, speriat şi resemnat  
cărarea cea din urmă o străbat.  
 
Eram pe culme  
 
Eram pe culme şi priveam vrăjit  
în jurul meu,uitând că-s istovit  
 
de-atât urcuş pe cărărui abrupte,  
julit de stânci şi înţepat de spini  
şi sfâşiat de vulturii haini  
care doreau din mine să se-nfrupte.  
 
Eram pe culme şi-am văzut în zări  
un munte mai înalt,fără cărări,  
 
ce străpunsese norii cu mândrie  
şi am dorit să fiu pe al său pisc,  
dar chiar de-aş fi avut curaj să risc,  
ca să cobor era o nebunie.  
 
Eram pe culme şi-mi era de-ajuns  
că măcar gându-mi norii i-a străpuns.  
 
Am fost cândva  
 
Am fost cândva popor ales,acum  
ne-am abătut de pe străvechiul drum  
 
pe care au păşit semeţi străbunii  
nemaiavând de mult nici ţel,nici scop  
şi-naintând cu greu,cu un mers şchiop,  
pe care-l avem toţi,nu numai unii.  
 
Am fost cândva un minunat popor  
care visa să aibă-un viitor  
 
senin şi plin de împliniri sublime,  
dar a ajuns ca vai de mama lui,  
batjocorit cum altu-n lume nu-i  
de nişte hoţi ce vor să îl suprime.  
 
Am fost cândva...Şi mă-ngrozeşte-un gând,  
că ce am fost nu vom mai fi nicicând !...  
 
 
 
Mă mai trezesc visând  
 
Mă mai trezesc visănd la primii zori  
când roua era plină de fiori  
 
pe care îi sorbeam cu-nfrigurare,  
convins că-s omul cel mai fericit  
ce-a fost din prima clipă hărăzit  
ca să picteze-n poezii altare.  
 
Mă mai trezesc visând c-am să înving  
întotdeauna în al vieţii ring  
 
fără să-mi plec genunchii niciodată,  
că voi pleca lăsând în urma mea  
o amintire care va veghea  
ca trecerea-mi să nu fie uitată.  
 
Mă mai trezesc visând,dar ştiu precis  
că ce visez o să rămână vis !  
 
Aş vrea să fiu  
 
Aş vrea să fiu mai mult decât ce sunt,  
să pot orice urgie s-o înfrunt  
 
şi de nimic nicicând să nu mă sperii,  
zâmbind chiar şi atunci când sunt străpuns  
de-un chin care-a pândit şi-a stat ascuns  
în cele mai penibile mizerii.  
 
Aş vrea să fiu cel care în destin  
s-a hotărât ca-n viaţă să devin,  
 
un om şi nu un ins,un oarecare,  
să-mi fie anii plini de rod bogat,  
să fiu stăpân pe soartă,nu argat  
sau rob împotmolit în resemnare.  
 
Aş vrea să fiu iubit şi să iubesc  
întotdeauna sincer şi firesc.  
 
E-atât de minunat  
 
E-atât de minunat să mă întorn  
în tinereţea mea,când dulce corn  
 
mă cheamă şi în suflet blând răsună  
trezind în mine splendide-amintiri  
când alergam prin primele iubiri  
din care alungam orice furtună.  
 
E-atât de minunat să nu mai plâng  
şi sub povara vremii să nu-mi frâng  
 
umerii care-au dus-o-ntreaga viaţă,  
să-ncep să zburd şi bucuros să cânt  
vestind în patru zări că-n plin avânt  
e-n mine o superbă dimineaţă.  
 
E-atât de minunat să ştiu,să cred  
c-a fericirii cheie o posed.  
 
Hei,trupul meu...  
 
Hei,trupul meu,odată plin de nuri,  
de ce acum cedezi şi-mi faci figuri  
 
lăsându-te cuprins de-o spaimă-n care  
te vezi muşcat în treacăt de dureri  
pe care le puneai pe fugă ieri,  
iar astăzi te aduc la disperare ?  
 
Hei,trupul meu,cum de-ai ajuns banal  
şi-arăţi de parcă-ai fi-n ultimul hal,  
 
cărându-te cu greu printre mizerii  
şi umilinţa de-a fi fost răpus,  
de ce te laşi spre deznădejde dus  
şi de-orice junghi,oricât de mic, te sperii ?  
 
Hei,trupul meu,nu simţi în tine cum  
sufletul este tânăr şi acum ?  
 
Iubind cum am iubit  
 
Iubind cum am iubit de când mă ştiu  
nu pot să mă-ndoiesc că am să fiu  
 
trimis să stau în dragostea divină,  
ce n-are început şi nici sfârşit  
şi-n care poţi să fi doar fericit,  
căci totul este-o stranie lumină.  
 
Iubind cum am iubit,nu pot fi trist  
că şi plecând,cândva,am să exist  
 
pentru a fi ce-am fost din începuturi  
un strop de fericire ce-i dator  
să fie un vremelnic viitor,  
remodelat în trecătoare luturi.  
 
Iubind cum am iubit,cred că-n curând  
voi colinda din nou pe-aici,cântând.  
 
Anatol Covali  
Referinţă Bibliografică:
Poeme / Anatol Covali : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1719, Anul V, 15 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anatol Covali
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!