Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Recomanda > Mobil |   


Autor: Ana Dobre         Publicat în: Ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Ana DOBRE - ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Scriind despre vizitele făcute în ţară, de fiecare dată mă încearcă dorinţa de a surprinde trăiri intense, îmbrăţişarea dorului, legănarea apelor, surâsul soarelui peste casa copilăriei mele, borangicul stelelor din nopţile senine şi misterele nopţilor cu lună aşa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe stâlpii înalţi din drum, miresmele salcâmilor şi ale teilor în floare, cântecul cucului din nucul nu departe de casa noastră, chiotul nunţilor şi al cântecelor care amintesc de voinicia haiducilor, dârzenia în muncă a ţăranilor noştri, păstrată din moşi-strămoşi şi câte alte frumuseţi care îmi brodează dreapta credinţă şi dragoste pentru pământul natal”, scrie mărturisindu-se Elena Buică în Frumoasele vacanţe. În aceste rânduri, care au melancolia Amintirilor din copilărie, regăsim o profundă motivaţie a scrisului ca terapie, ca modalitate de regăsire a sinelui, a propriei identităţi spirituale şi afective.  
 
Pentru un scriitor, indiferent de locul unde trăieşte, fie locuri de o mirifică frumuseţe, recunoscute ca atare – Canada sau Tenerife, Hawaii, Spania sau Italia etc., patria lui este şi rămâne limba română, limba în care visează, imaginează, limba în care sufletul lui se exprimă, limba în care-şi doreşte să fie recunoscut şi integrat. Iar călătoria simbolică pe care o întreprinde este o odisee, o călătorie simbolică în căutarea patriei spirituale.  
 
Familia spirituală a celor care construiesc cu/în cuvintele limbii române este, astfel, universală, o familie ce se dezvoltă dincolo de crize economice sau politice şi în ciuda tuturor acestora.  
 
Cu o bogată experienţă de viaţă, preocupată de trecere şi de marea trecere, de problemele grave ale vieţii şi ale existenţei, Elena Buică se străduieşte să afle, prin scrisul său, semnele prin care poate opri clipa, implorând-o goethean să se eternizeze prin frumuseţe. I se pare că acest semn este scrisul, de aceea nu conteneşte să prindă în imagini momente esenţiale prin care particularul se converteşte în general, fapt mărturisit ca atare: „...Şi cuprinsă de farmecul unei existenţe care pare, când că am trăit-o, când că mi se pare trăită, pun repede mâna pe creion s-o prind, s-o recreez, s-o torn într-o formă care să-i dea viaţă, să rămână sub ochii mei ca o certitudine. Amintirea, de care nu putem şi nici nu vrem să scăpăm, stă ascunsă în cotloanele inimii şi ale creierului – nu s-a descoperit până acum unde se cuibăreşte – şi de acolo îşi trimite iluminarea continuă”...  
 
Cu realizări menite să-i umple sufletul – proză scurtă (Crâmpeie de viaţă, Gând purtat de dor, Prin sita vremii, Oglindiri, Luminişuri, Întoarcerea spre obârşii, Zâmbind vieţii, Frumoasele vacanţe), cu recunoaşteri ale breslei prin premii şi includeri în antologii, Elena Buică se poate considera împlinită profesional, putându-şi contempla destinul de scriitor român.  
 
Apetitul de viaţă, călătoriile pe care le-a întreprins de-a lungul anilor în tărâmuri care te fac să visezi – SUA, Grecia, Spania, Italia etc., dragostea pentru scris, pentru lumea literei şi a sensului îi menţin tinereţea spirituală şi conferă aură celor puse cu atâta sinceritate pe hârtie.  
 
Cele două apariţii editoriale – Liliacul a înflorit la poarte înserării şi Frumoasele vacanţe – apărute la Editura Anamarol în 2014, îi completează opera prin simbolismul resurecţiei în splendoarea semnelor vegetale. Metafora aleasă, a liliacului înflorit la poarta înserării, aminteşte de metafora lui Lucian Blaga, vară de noiembrie, prin sugestia aceloraşi sensuri, legate de discrepanţa dintre vârsta interioară şi cea biologică, exterioară. Este o metaforă care îndeamnă la reevaluarea etapelor parcurse de om într-o viaţă, pentru a înţelege empatic poezia vârstelor şi eterna neînţelegere dintre materie şi spirit, dintre trup şi suflet.  
 
Cu Elena Buică putem privi vârsta senectuţii din interior pentru a-i înţelege şi apropria frumuseţea, pentru a realiza adevărul reiterat, conform căruia sufletul scapă de ravagiile timpului, nu îmbătrâneşte. Nu îmbătrâneşte, într-adevăr, şi el poate revărsa lumina lui eternă asupra tuturor faptelor noastre pentru a face nu doar suportabilă trecerea, ci şi frumoasă.  
 
În Liliacul a înflorit la poarta înserării, Elena Buică meditează asupra morţii, temă gravă pe care o priveşte, însă, cu seninătate mioritică, reflex al educaţiei şi al contaminării cu viziunea românească asupra existenţei. Moartea nu înspăimântă, e doar o mare trecere, o lunecare spre o altă dimensiune. Sufletul autoarei este plin de lumina credinţei şi a speranţei şi nimic nu-l poate întuneca. Lumina aceasta se revarsă plenar asupra lumii pe care o creează.  
 
În ceea ce scrie scriitoarea îşi valorifică experienţele, de aceea latura memorialistică este predominantă. Este acesta modul doamnei Elena Buică de a trece prin lume, de a o înfiora cu propriile sensuri ce se propun ca modalităţi de decodare a tainelor care ne înconjoară.  
 
Ana DOBRE  
Bucureşti  
octombrie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
Ana DOBRE - ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE / Ana Dobre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1398, Anul IV, 29 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Dobre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Dobre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!