Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



Aripi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ana-Cristina Popescu  
 
Aripi  
 
Am privit într-o zi cu atenție o frunză. Era o frunză fragedă, abia ivită dintr-un mugur. A înțepat cu încredere aerul și a zâmbit soarelui. Era momentul cercetării. Frunza a început să învețe. A făcut cunoștință cu vântul și i-a plăcut mângâierea lui, a cochetat cu ploaia și s-a simțit atât de puternică sub potopul lacrimilor ei. Umbra nopții i-a adus primul fior de teamă. Curajul primelor clipe de viață au fost spulberate de groaza primei umbre. Dacă n-ar fi umbrele acestea, părea să murmure frunza și se lipea mai tare de scoarța copacului. Cu timpul frunza a început să se obișnuiască cu umbrele, chiar s-a și îndrăgostit de o umbră, era colțul lunii ce se oglindea pe chipul ei. O aștepta în fiecare noapte cu emoție. Așteptând umbra colțului de lună frunza creștea. Nici nu și-a dat seama când a devenit o frunză matură și puternică. Toată lumea părea că stă la picioarele ei.  
 
Frunza, preț de o secundă, a avut totul, văzduhul și umbra colțului de lună, o lume ce-i stătea la picioare. A sosit momentul în care a prins aripi și a lăsat în urmă orice teamă. A fost precum omida ce și-a găsit strălucirea într-un flutur, dar fluturul îmbătat de emoții și-a frânt aripioarele în oglida unui lac.  
 
Imediat ce frunza a prins aripi o pasăre s-a apropiat de ea și i-a cântat despre toamnă. Frunza a chemat pasărea mai aproape și aceasta i-a cântat despre iarna ce îngheață tot ce usucă toamna. Neîncrederea a revenit în făptura cea fragedă și aripile ce i-au crescut și-au plecat vârfurile spre pământ. A cerut un răspuns de la copacul-mamă, dar acesta a confirmat adevărul din cântecul păsării, însă i-a șoptit despre răbdare, răbdarea de care dă dovadă copacul când suportă frigul iernii știind că primăvara o să vină negreșit.  
 
Frunza a închis ochii răbdării și a întors spatele înțelepciunii de teamă. Teama de moarte i-a pătruns fiecare ungher și verdele a devenit din ce în ce mai palid. Pete maronii se jucau cu simțămintele ei. Cel mai greu a fost când umbra colțului de lună ce-i alina suferința, făcând-o să uite de moarte, nu i-a mai pictat chipul. Era o noapte fără lună. Norii au ascuns regina focului nocturn și frunza a rămas văduvită de tot ceea ce a avut mai sfânt. Nu mai avea încredere nici în ceea ce a iubit o viață. Era singură.  
 
După o noapte fără lună frunza a întâmpinat zorii mai palidă ca niciodată. A privit în jur și a observat copacul văduvit de surorile ei. A început să plângă și a întrebat copacul mamă cum suportă atâta durere, dar copacul tăcea și privea trist covorul arămiu a celor ce i-au împodobit crengile. Frunza l-a provocat iarăși la dialog printr-o mișcare violentă și într-un final a primit răspuns. Copacul părea să-i vorbească despre înțelepciunea ce se ascunde dincolo de suferința frunzelor. I-a spus că nu e trist. Ochii lui par tăcuți și melancolici, dar privește dincolo de aparențe, privește în sufletul făpturilor ce s-au desprins de ram, a făpturilor ce n-au învățat să zboare, a făpturilor ce s-au apropiat prea mult de soare ca Icar, fiul lui Dedal și ceara de care-și agățau viața s-a topit, iar ele au căzut din copacul vieții și au murit. Dedal a rămas văduvit de fiu, precum copacul de frunze, însă aripile lui cunosc primăvara și răbdarea frigului.  
 
Suferința te face puternic și aripile prind rădăcini cu fiecare iarnă ce trece.  
 
Frunza nu a înțeles nimic. Părăsită de tot ceea ce a iubit, dansa după cântecul vântului. Amețită de prea multă mișcare s-a dezlipit de ramura copacului și-a încept să zboare, dar nu spre nori și umbra colțului de lună, nu spre Meka cerească la care a visat, aripile greoaie de rugină au purtat-o spre Meka pământească, spre covorul de frunze moarte ce acoperea pământul.  
 
Am privit frunza cu atenție, pe urmă am observat oamenii. Și oamenii sunt asemenea frunzelor, părăsesc copacul vieții în fiecare toamnă fără să cunoască taina aripilor care să-i înalțe spre Meka cerească.  
 
De teamă oamenii uită să zboare și apun asemenea frunzelor alungate de toamnă.  
 
Referinţă Bibliografică:
Aripi / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!