Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



O carte pentru o palmă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ana-Cristina POPESCU  
 
O carte pentru o palmă  
 
S-a întâmplat demult. Eram un copil când am fost invitată într-o încăpere plină de cărți. Erau atât de multe, încât eu păream neînsemnată sub potopul de cotoare lucioase și colorate ce te priveau pline de curiozitate. Bătrânul mi-a șoptit că din toate colțurile bibliotecii cărțile așteaptă să se întâlnească cu mine, așteaptă să deschid ușa casei lor și să le cunosc. Eu simțeam altceva, simțeam că ele mă descoperă pe mine, că fiecare carte mă cercetează de-acolo, din locul ei de pe raft și se întreabă ce fel de făptură le-a călcat pragul. Cu sfială m-am apropiat de un raft al bibliotecii, un raft în care am observat câteva cărți voluminoase. Erau asemenea elefanților din savană, un fel de zeitate pentru cărțile ce se roteau în jurul lor. Am pus mâna pe o carte și am deschis-o. O mulțime de cuvinte mi-au săgetat chipul. Nu, cartea ce am deschis-o nu era asemenea unui elefant, indiferent cât de voluminoasă îmi părea, ea semăna cu o junglă, o junglă a cuvintelor din care primul cuvânt ce răsărea în vârful piramidei era leu. Bătrânul mi-a spus că țin în brațe un dicționar. Pentru mine cartea aceea era o junglă. Era o pădure deasă în care cuvintele te agățau cu literele lor și tu încercai să străbați împidicându-te de câte o liană. Nedumerit te rătăceai pe câte o creangă și încercai să dezlegi misterul agățându-te de câte un arbor cu rădăcini colosale. Obosită de povara literelor ce alunecau în cuvinte care mai de care mai scorțuroase, am abandonat cartea ce mi-a atras inițial privirea ca prima rază solară din zori și am pășit spre un dulap aflat într-un colț mai întunecat pe a cărui rafturi se odihneau niște cărți foarte vechi. Am înțeles că acele cărți erau comori neprețuite. Pe unul din rafturile acelui dulap era un loc gol, un loc în care s-a aflat cândva o carte, singurul loc pustiu din toată biblioteca. Bătrânul mi-a spus o poveste. Cândva, în copilărie, crezând că-și apără fratele i-a dat unui copil o palmă. Acel copil s-a uitat cu nevinovăție și blândețe la el neînțelegându-i gestul, n-a încercat să se apere, să-i întoarcă palma, l-a privit, i-a ascultat glasul amenințător ce a însoțit lovitura, pe urmă a plecat. Mai târziu a aflat că a lovit pe cineva pe nedrept. A făcut o greșeală și greșeala aceea îl urmărea atunci când își amintea de jocurile copilăriei. Anii au trecut și la vârsta maturității, avea pe atunci patruzeci de ani, un tânăr i-a călcat pragul casei în căutarea unei cărți. I-a explicat tânărului că toate cărțile ce le are sunt neprețuite și nici tot aurul din lume nu l-ar determina să înstrăineze, fie și o singură carte. Chiar înainte ca tânărul să-și ia rămas bun a descoperit că acesta este fiul celui pălmuit de el în copilărie, iar acel prieten îi transmite salutări. Nu a mai stat pe gânduri. A luat cartea de care depindea viața, viitorul acelui tânăr și i-a oferit-o cu drag. Nu a accepat nimic în schimbul înstrăinării ei. Știa că așa își plătește păcatul copilăriei, o carte pentru o palmă.  
 
Mi-am amintit această veche întâmplare recitind o poezie a scriitorului Adrian Păunescu „Pentru un pachet de biscuiți“. Versurile poeziei vorbesc despre o bătrână ce a trăit cinstit toată viața, dar a ajuns la bătrânețe să fure un pachet de biscuiți din cauza faptului că prețurile creșteau zilnic, iar banii ce-i avea erau neînsemnați „Nu știa să mintă și să fure, a trăit în cinste din puțin / Și-au văzut-o că e speriată, parcă o muncea un gând străin / Nici n-au apucat s-o controleze, că s-a și predat ca într-un joc / Și înnebunită de durere a căzut și a murit pe loc.“ Versurile condamnă nedreptatea, pe cei care au strâns averi necuvenite, dar și pe cei care trăiesc nepăsători și trec pe lângă bătrânii ce au ridicat fiecare cel puțin o piatră de temelie pe care ne odihnim fiecare dintre noi. „Iar acei ce le-au furat pe toate dau din cap profund dezamăgiți / Că bătrâna a murit umilă pentru un pachet de biscuiți.“  
 
Orgolioși, cei care au reușit să dobândească lumea, îi uită pe cei care au arat ogorul, l-au semănat, l-au îngrijit cu toată energia ființei lor, pentru ca nepoții să nu ducă lipsă de nimic. Calcă pe trupurile lor trudite și se pierd în deșertăciune. Bătrânii primesc palma copiilor întrebându-se unde au greșit atunci când i-au învățat despre cinste, adevăr, blândețe și milostenie, dar nu spun nimic, ci așteaptă ca ochii lor să se deschidă, ca a celui ce a fost orb din naștere și a fost vindecat de Iisus.  
 
Bătrâna și-a dorit un pachet de biscuiți, dar palma lumii a lăsat-o fără bani, mai mult decât atât, i-a adus moartea.  
 
Moartea bătrânei aș putea-o asemăna cu moartea vrabiei din poezia lui Zaharia Stancu „Odată am ucis o vrabie / Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o / Pe urmă o zi / Şi-o noapte întreagă / Am tot plâns-o şi am tot jelit-o / Nu m-a bătut mama, nu m-a certat / În mână ţineam o bucată de pâine / Degeaba mi-a spus / Degeaba mai plângi / Ce-ai omorât omorât rămâne.“  
 
Copii în jocul lor, atunci când se lasă vrăjiți de acea sclipire nefastă, ucid vrăbii sau melci, sau dărâmă casa Irinucăi asemenea lui Ion Creangă și omoară capre. Palma din jocul copilăriei îi urmărește o viață „Mai târziu am crescut flăcăiandru / Şi m-am îndrăgostit / nebuneşte de-o fată/ Dar nu ştiu de ce / Într-o zi a murit / Şi-n altă zi a fost îngropată“. Vrabia nu-și mai deschide ochii să ciugulească din bucata de pâine și copilul de odinioară nu înțelege de este urmărit de palma jocului ce a ucis o pasăre, fie că palma aceea poate nu a ucis trupul, dar a rănit profund sufletul unei făpturi alungând-o spre moarte.  
 
Când copilul devenit matur, vede dincolo de chipul celui ce-i apare în față, oferă o carte pentru o palmă, rezolvă enigma jocului ce l-a urmărit și descoperă adevărata fericire ce nu constă în averile lumești, ci în bunătate, adevăr și milostenie, într-un pachet de biscuiți și un zâmbet călduros al dragostei dintre oameni.  
 
Referinţă Bibliografică:
O carte pentru o palmă / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!