Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



În căutarea ultimului element
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ana-Cristina Popescu  
În căutarea ultimului element  
Monodramă  
Decorul: La malul mării.  
Personajele: Roza.  
(Se aude sunetul mării. Pe un șezlong, Roza, privește apa, nisipul, cerul și ascultă.)  
Roza: Apune soarele. O ultimă dâră de foc se oglindește în apă. Cred că-i este sete, dar apa e îndărătnică și pata de foc se retrage treptat. Privește! Un val își ridică spinarea și lumina pare să se înece. (Se ridică de pe șezlong și se plimbă.) Ce caldă-i apa! Îi simt focul și fără s-o ating. (Se plimbă.) Lumina, dâra aceea de lumină ce se încăpățâna a înota prin valuri, se stinge. Se stinge, că marea și-a aprins torța de acvamarin și arde. (Se întoarce la șezlong.) Îmi place foarte mult să stau pe malul mării, să privesc și să ascult. Apa aceasta e o binecuvântare. Simt atâta pace, atâta liniște! Și, totuși, ea e zbuciumată! (Privește apa, cerul.) O zăresc! Zăresc linia, linia aceea în care cerul sărută marea! Acum s-au contopit și se împărtășesc din setea de albastru. (E pierdută în gânduri.) Da, îmi amintesc! (Se ridică.) Le-am ascuns în nisip. Erau prea frumoase și îmi era teamă că lumina o să le răpească strălucirea. (Se așează pe nisip și caută ceva.) Am făcut galerii asemenea cârtiței. (Caută.) Nu este adevărat! Ele nu se ofilesc când zăresc lumina. Nu sunt aidoma cârtiței ce umblă în întuneric și când lumina le atinge chipul cad săgetate. (Caută. Găsește o scoică.) Iat-o! (O privește.) Cândva un mărgăritar îi creștea în pântece. (Pune scoica la ureche și ascultă.) Sunetul mării mă liniștește. Molusca a fost vrăjită de cântecul apei și-l poartă în cochilie. (Ascultă.) Cântă și totuși ... (Ascultă cu atenție.) E atâta pace! E o liniște divină! (Deodată pune scoica într-o cutie aflată lângă șezlong.) Erau mai multe. Ieri am ascuns în nisip zeci de scoici. Trebuie să le caut! Le-am pregătit o cutie pentru a le transporta acasă. Îmi doresc să iau marea cu mine și doar ele mă pot ajuta. Fiecare scoică poartă cu sine cântecul mării. (Ia din nou scoica aruncată în cutie și o pune la ureche.) E atâta vrajă în cântecul scoicii hipnotizate de mare. (Pune scoica la loc și începe să caute prin nisip.) Am uitat locul. (Caută.) S-au rătăcit! (Caută.) O să le găsesc! Trebuie! (Caută.) Când am venit pe litoral căutam ceva. Nu știam ce căutam, dar căutam. Inițial am crezut că o să alerg în căutarea unui pescăruș rătăcit pe plajă la apusul soarelei. Pescărușul a venit la picioarele mele, m-a privit o clipă în ochi, pe urmă a zburat. S-a oprit pe coama unui val și-a furat un pește. Cu prada mării în cioc s-a înălțat în văzduh. (Caută în nisip.) Nu căutam pescărușul. Altceva căutam, dar nu înțelegeam ce. M-am lăsat ademenită de sunetul apei și am plutit într-o zi pe valuri. Era așa de plăcut! Eram asemenea unei corăbii ce descoperea pentru prima dată leagănul din brațele apei. Totuși, nu găseam malul acela plin de verdeață și liniște. Negăsindu-l am ancorat pe nisip împreună cu zeci de scoici. (Caută prin nisip scoicile.) Le-am privit cu atenție. Și ele erau ca mine. Au rătăcit drumul și marea le-a abandonat pe uscat. Eu, am luat o scoică. (Se oprește o clipă din căutarea prin nisip.) Am luat o scoică și am ascultat. Plângea. Nu înțelegeam de ce plânge. Poate plângea după marea ce a abandonat-o când a strivit-o de țărm sau poate plângea perla ce i-a întors spatele, dar cel mai sigur jelea dezechilibrul în care și-a găsit sfârșitul. Plângea, iar eu nu înțelegeam de ce plânge și încercam s-o liniștesc. Vă dați seama? Eu, eu care nu știam ce căutam în acel loc, în acel ceas, încercam să liniștesc o făptură a mării. (Începe să caute iarăși în nisip și de acestă dată găsește o scoică.) Am găsit. Uite-o! (O duce lângă prima scoică, în cutie. Începe să caute iarăși.) Erau așa multe scoici. Se pare că nisipul le-a ascuns de mine, dar o să le găsesc. Trebuie să le găsesc! (Caută în nisip.) Eu caut ceva și nu înțeleg ce. Până acum o clipă credeam că sunt aici, ca să caut scoici, multe scoici, dar nu cred că este așa. (Nu încetează căutarea.) Ieri am zărit o scoică suberbă. (Ridică din nisip o scoică.) Iat-o! E frumoasă, nu-i așa? Când i-am săgetat prima dată chipul cu privirea am crezut că nu are pereche între scoici, că ea este scoica de care o să mă îndrăgostesc și după care o să alerg toată viața. N-a fost așa. (Aruncă scoica în cutie și începe să se plimbe. În timp ce se plimbă scoate din buzunarul rochiei de plaja câte o scoică, o ridică în văzduh, pe urmă o aruncă în nisip.) O altă scoică unică în frumusețe. Și eu care credeam că am găsit scoica fără seamăn, scoica mea. M-am înșelat. Toate sunt frumoase. (Se oprește și se așează pe nisip. De această dată nu mai caută în nisip.) Îmi amintesc ce mult mi-a încâtat privirea un câmp de maci în timpul unei călătorii cu trenul. Ce floare delicată și superbă e macul! (Se joacă cu mâinile în nisip.) Pe urmă imaginile au luat-o la goană și niște flori galbene mi-au făcut semn din depărtare. Ce frumoase și sălbatice erau! O clipă de nebunie și s-au pierdut și ele lăsând locul unor flori ca zăpada. Am înțeles. Fiecare floare are frumusețea ei. Când o descifrezi descoperi atâta parfum, mister, culoare, bogăție. Așa e și cu scoicile. Fiecare are profunzimea ei. (Se joacă în nisip.) Da. Știu. Cărțile! Cărțile sunt asemenea lor, asemenea florilor, asemenea scoicilor. Fiecare ascunde atâta frumusețe și înțelepciune. Toate sunt unice și nu poți spune că una e mai prețioasă ca alta. Oare căutam o carte pierdută pe o lespede de calcar? Nu știu ce căutam sau ce caut. (Se joacă în nisip.) Eu sunt o roză. M-am înțepat în copilărie într-un spin, un spin de trandafir alb. Sângele i-a pătat petalele și am plâns. Am plâns și eu, a plâns și trandafirul. El plângea înecat în picături de sânge. Așa m-a găsit mama. „Ce roză frumoasă!“ a spus ea și s-a apropiat de trandafirul alb-roșiatic. „E sângele meu, roșeața ce împodobește petalele trandafirului! am reușit să rostesc printre lacrimi. Mama m-a privit, mi-a observat rana și mi-a spus că numele meu o să fie Roza. De ce aș fi avut nevoie de un nume când eu aveam deja unul? Au trecut anii și eu m-am obișnuit cu noul meu nume. Acum nici nu-l mai cunosc pe cel vechi. (Se ridică și se plimbă.) Dar căutam ceva. Căutam scoici? Căutam marea ascunsă în cochilie? Căutam pescăruși? Căutam flori sau cărți? Căutam apusul de soare pe malul mării? De fapt ce căutam? Nu știu. Am obosit căutând. (Se așează în genunchi pe malul mării.) Căutarea aceasta mi-a adâncit golul din suflet. E atâta amărăciune acolo, atâtea roze sângerânde. (Observă un obiect plutid pe apă. Se ridică și aleargă spre obiectul adus de mare.) O sticlă. (O ridică.) Sticla aceasta sigilată și multicoloră îmi amintește de o altă sticlă, o sticlă a copilăriei mele, o sticlă plină cu povești, o Lampă a lui Aladin. Totul s-a sfârșit într-o zi, ziua când am aruncat sticla în mare. (Deschide sticla și găsește în ea o scrisoare.) Scrisoarea aceasta! (Scapă sticla și acesta se sparge. Aruncă scrisoarea și cade în genunchi.) A fost sticla mea. Acum știu ce am căutat, cunosc cauza amărăciunii din suflet. Cândva am scris o scrisoare și am ascuns-o într-o sticlă. Era o scrisoare adresată celei mai scumpe ființe, mama. Am aruncat sticla în mare. Mi-a spus cineva că marea are legătură cu alte lumi. Mama, ea a plecat departe. Credeam că marea îi va duce scrisoarea mea, dar apa s-a încăpățânat și mi-a returnat-o disprețuitor. (Un pescăruș se apropie de Roza. Se uită la ea.) Ce ochi de foc are pescărușul! Ce ascunzi pasăre a mării? Ochii tăi mă ard. Și tu cauți dragostea, focul acela sfânt ce îți răcorește toate simțurile? (Se apropie de pescăruș în genunchi, dar acesta zboară.) Pasăre lașă! Ți-e teamă de jăraticul ce pârjolește suflete. (Se ridică. Se plimbă.) Pescăruși, scoici, flori, vânt, nisip, soare, cărți, mare, Doamne, ce de elemente! Dar dragostea, dragostea le îmbracă pe toate. Ea te liniștește. te adoarme, îți sărută ochii, îți mângâie fruntea și te deșteaptă. Ea te poartă pe culmi înverzite și îți deschide drumul spre stele. Doar ea îți pregătește cupa cu nectar ceresc. Dragostea, elementul din care se nasc toate elementele, dragostea elemenul în care se odihnesc toate elementele la apus, căutam. Și de fapt ce sunt eu să caut Absolutul? Cu ce sunt eu mai presus decât molusca alungată de mare? Cu nimic. (Se apleacă, ia un pumn de nisip și se ridică. Lasă nisipul să se scurgă printre degete.) Așa trec toate. Ca nisipul acesta trec, iar noi nici nu simțim cum călătoria a luat sfârșit. Mai zâmbim o clipă, pe urmă închidem ochii pentru totdeauna. Ceva, ceva, îți rămâne pentru a te însoți în eternitate și acel ceva este dragostea. Da, caut! Eu caut dragostea! Eu caut unicul și ultimul element ce poate salva stelele înghițite de marea ascunsă-n văzduh. (Se aruncă pe șezlong.) S-a înserat. Ascultați! Marea cântă dragostea și toate, toate se nasc din cântecul ei.  
 
Referinţă Bibliografică:
În căutarea ultimului element / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2054, Anul VI, 15 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!