Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   



Indiferență
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ana-Cristina POPESCU 
  
Indiferență 
  
(Din volumul „Sinusoide“, volum aflat în lucru) 
  
Personajele: Bătrâna, Femeia tânără, Femeia X, Bărbatul X, Femeia Y, Bărbatul Y, Mama bărbatului Y, Polițistul, Bărbatul cu geantă diplomat, Femeia cu fetița, Copilul 1, Copilul 2, Medicul, Asistenta, Doctorița, Băiatul 1, Băiatul 2, figuranți. 
  
Actul I 
  
Decorul: O stradă. 
  
Personajele: Bătrâna, Femeia tânără, Femeia X, Bărbatul X, Femeia Y, Polițistul, Bărbatul cu geantă diplomat, Femeia cu fetița, Copilul 1, Copilul 2, figuranți. 
  
(O femeie tânără cară un coș cu mere și ajută în același timp o bătrână să meargă. La un moment dat bătrâna cade inconștientă, iar femeia tânără scapă coșul cu mere. Merele se rostogolesc pe stradă. În momentul în care merele se rostogolesc, pe lângă cele două femei trece un bărbat.) 
  
Femeia tânără: Domnule! Domnule! 
  
(Bărbatul le ocolește grăbit. Femei și bărbați trec pe lângă cele două femei neajutorate din timp în timp.) 
  
Femeia tânără: Vă rog să ne ajutați! 
  
(Oamenii le ocolesc în grabă, alții mai iau câte un măr în trecere. Femeia tânără o masează în tot acest timp pe bătrână și acesta deschide ochii.) 
  
Femeia tânără: Mă poate ajuta cineva? 
  
(Un domn care trecea cu o femeie se oprește o clipă, însă femeia de lângă el îl ia de acolo.) 
  
Femeia X: Vino! Nu înțelegi că nu este problema noastră? 
  
Bătrâna: Înainte oamenii erau mai săritori, maică! Astăzi nu te mai ajută nimeni. Dacă ești singur te lasă să mori pe marginea străzii ca un câine. 
  
Femeia tânără: Telefonul! O să sun la spital să trimită o ambulanță. (Caută telefonul prin buzunarele hainelor. Îl găsește.) Nu funcționează. Am uitat să-l încarc. 
  
(Un bărbat trece pe lângă ele.) 
  
Femeia tânără: Domnule! Domnule! 
  
(Bărbatul le ocolește. Femeia tânără se ridică de lângă femeia bătrână și aleargă după bărbat. Ajunge lângă el și îl atinge.) 
  
Femeia tânără: Nu aveți un telefon? (Bărbatul o privește nedumerit.) Bunica se simte rău și nu am un telefon să sun după ambulanță. (Bărbatul își privește cu atenție ceasul.) 
  
Bărbatul X: E târziu. Am întârziat. (Pleacă.) 
  
Femeia tânără: Îmi puteți împrumuta telefonul dumneavoastră? Vă rog! 
  
Bărbatul X: E târziu. Cumpărați-vă telefon pe viitor! 
  
(Femeia tânără revine lângă bătrână. Câteva femei trec pe acolo.) 
  
Femeia Y: Ce ți-e și cu țăranii aceștia? Pe unde trec fac numai mizerie. (către femeia tânără) Strânge și tu merele acestea! 
  
Femeia tânără: Nu aveți un telefon? Trebuie să sun după ambulanță. 
  
Femeia Y: Telefon? După ce aduni mizeria poți să îndrăznești a cere un telefon. (către celelalte femei) Să mergem! Sunt niște nespălate venite la oraș. Le-a doborât căldura. 
  
(Femeia tânără adună repede merele în coș. După ce a terminat de adunat merele ce s-au risipit pe stradă s-a întors lângă bătrână.) 
  
Femeia tânără: Cum te mai simți? 
  
Bătrâna: Rău. 
  
Femeia tânără: O să te duc la spital! O să reușesc la timp acest lucru. 
  
(Un polițist trece pe acolo.) 
  
Polițistul: Nu aveți voie să vindeți mere aici! 
  
Femeia tânără: Bunica mea se simte rău. Ne puteți ajuta cu un apel telefonic la ambulanță? 
  
Polițistul: Ar fi bine să plecați cu merele de aici, altfel veți primi amendă. 
  
Femeia tânără: Noi nu vindem mere. Bunicii mele îi este rău și nu ne putem deplasa. 
  
(Câțiva oameni trec prin zonă.) 
  
Polițistul: Circulați! Circulați! 
  
Femeia tânără: Să ne ajute cineva! 
  
Bătrâna: Ce oameni nepăsători! Te lasă să mori. Nu mai pot, maică, nu mai pot! Nu-mi mai pot mișca mâna stângă și picioarele. 
  
Femeia tânără: Să ne ajute cineva! 
  
Polițistul: Circulați! Circulați! 
  
(Își face apariția un bărbat cu o geantă diplomat. Se apropie de polițist.) 
  
Bărbatul cu geantă diplomat: Ce se întâmplă aici? 
  
Polițistul: Unei femei îi este rău. 
  
Bărbatul cu geantă diplomat (privind spre femeie): Tăranii aceștia nu vor să înțeleagă că ziua între orele 12 și 16 nu au voie afară. Soarele este prea puternic pentru bătrâni și oamenii care au probleme cardiovasculare. E plin spitalul de ei. 
  
Bătrâna: Munca noastră e sub soare, domnule! Trebuie să muncim pământul ca să avem ce pune pe masă. 
  
Bărbatul cu geantă diplomat (către polițist): Și parcă îi era rău. Văd că are glas. 
  
Femeia tânără: Domnule doctor, vă rog să ne ajutați! 
  
Bărbatul cu geantă diplomat: Nu sunt medic. Lucrez la spital. Sunt șofer pe ambulanță. 
  
Femeia tânără: Vă rog să mă ajutați să-mi duc bunica la spital! 
  
Bărbatul cu geantă diplomat: Eu nu lucrez astăzi. Am și eu o zi liberă pe săptămână și doresc să stau liniștit. Sunați la urgențe! 
  
Femeia tânără: Vă rog să ne împrumutați telefonul dumneavoastră! Telefonul meu nu funcționează. 
  
Bărbatul cu geantă diplomat: Mă grăbesc. Rugați pe altcineva. (Pleacă.) 
  
Bătrâna: Nu ne ajută nimeni? 
  
Femeia tânără: O să găsesc pe cineva. 
  
Bătrâna: Câtă nepăsare! Când eram tânără oamenii se ajutau unii pe alții, chiar și la oraș erau altfel. 
  
Femeia tânără: De ce s-ar mai ajuta unii pe alții când s-au obișnuit să trăiască nepăsători? Oamenii de la oraș nu se deranjează nici apă să scoată din fântână, nici nu aleargă după ea la izvor. Le-au adus apa în casă. Pornesc robinetul și au apă, vine apa la ei, nu se duc ei după apă. 
  
Bătrâna: Aș bea puțină apă. Nu e o fântână în apropiere să-mi aduci apă? 
  
Femeia tânără: Oamenii de la oraș nu au fântâni. Ei nu cunosc darurile pământului și nu-l mângâie primăvara cu sapa și plugul ca acesta să dea rod. O să cumpăr apă din apropiere. Mă întorc imediat 
  
Bătrâna: Nu pleca! Nu-mi mai este sete. Rămâi cu mine! Poate mor. 
  
Femeia tânără: Nu mai vorbi așa. O să ne descurcăm noi și printre srăini. 
  
Bătrâna: Mai prietenoși sunt copacii decât oamenii. Când sunt obosită, după o zi de lucru, dacă caut sprijin la un copac, acesta mă ajută să nu cad. Oamenii se depărtează de tine și te lasă să te lovești. Copacul stă neclintit întinzându-ți crengile bogate. 
  
(Polițistul se depărtează. Câteva momente nu mai trece niciun om.) 
  
Femeia tânără: E liniște. Mă duc să cumpăr apă. 
  
Bătrâna: Apa e de vânzare aici? 
  
Femeia tânără: Da. 
  
Bătrâna: Unde s-a mai pomenit să bați la poarta vecinului după apă și acesta să-ți ceară bani? 
  
Femeia tânără: Nu bat la poarta nimănui, o să merg la un magazin. 
  
Bătrâna: Au ajuns să vândă și apă la magazin. Cine știe ce mai vând în viitor ca să facă bani? 
  
Femeia tânără: Poate vor pune impozit și pe aer. 
  
Bătrâna: Nu mai trece nimeni. 
  
Femeia tânără: Vin imediat. Mă duc după apă. 
  
(Femeia tânără pleacă. Cât timp este plecată trece pe acolo o femeie cu o fetiță.) 
  
Femeia cu fetița: Ce rușine! S-a îmbătat și acum zace în mijlocul drumului. 
  
Bătrâna: Ce-am ajuns! Acum sunt acuzată că am consumat tărie, eu, eu care n-am pus buzele pe așa ceva niciodată. (peste un timp) Nu mai vine. (Câțiva oameni trec pe lângă bătrână, o privesc, după care își văd de drum. Femeia tânără revine cu o sticlă de apă.) 
  
Femeia tânără: A fost cam departe magazinul. 
  
(Femeia tânără îi dă bătrânei să bea apă. Bătrâna bea cu greu puțină apă.) 
  
Bătrâna: Stropește-mă puțin pe față și pe mâini, poate-mi revin! (Femeia tânără îi ascultă rugămintea.) 
  
(Doi copii aleargă unul după altul trecând pe lângă cele două femei.) 
  
Femeia tânără: Mergeți să vă jucați în alt loc! Bunica mea e bolnavă și o deranjați! 
  
Copilul 1: (râzând) Dacă este bolnavă, de ce nu stă acasă? 
  
(Copilul 2 îl prinde pe Copilul 1, iar acesta se smucește din prinsoare cu putere. Copilul 2 aleargă din nou după Copilul 1, iar acesta sare peste bătrână. Copilul 2 face și el același lucru.) 
  
Femeia tânără: Potoliți-vă! 
  
Copilul 2: Nu ați găsit alt pat, decât strada? Sunteți oameni ai străzii? 
  
Femeia tânără: Suntem oameni ce merită respectul celor din jur. 
  
Copilul 2: (alergând și râzând) Ce-i acela respect? 
  
Femeia tânără: Opusul a ceea ce faceți voi. 
  
(Copiii continuă să râdă și să alerge. În joaca lor unul dintre copii își pierde telefonul. Fără să sesizeze pierderea telefonului pleacă din locul unde se află cele două femei.) 
  
Femeia tânără: Într-un final e liniște. Cum te mai simți, bunico? 
  
Bătrâna: Încă nu am murit. 
  
Femeia tânără: Cum poți să vorbești așa? O să mergem la spital și o să te faci bine. (Femeia tânără observă telefonul pierdut de copii. Se duce spre obiectul pierdut și îl ridică.) Copiii au pierdut un telefon. (Aleargă să-i caute.) Copii! Copii! (Se întoarce.) Nu i-am găsit. (Se așează lângă bătrână cu telefonul în mână.) 
  
Bătrâna: (privind-o) Acum ai un telefon. 
  
Femeia tânără: (privind telefonul) Așa este, dar nu am cerut voie nimănui să mă lase să apelez de pe el. (se joacă cu telefonul o clipă) Până la urmă este vorba de viața bunicii. O să apelez la 112. Cred că acesta este numărul de telefon pentru urgențe. (Formează numărul.) Sună! Bună ziua! Bunica mea se simte rău. A căzut pe stradă. Care stradă? O stradă din Reșița. Nu cunosc orașul. O clădire ca punct de reper? Da. Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin. Mulțumesc. (Închide telefonul.) Vor ajunge curând. 
  
(Copiii revin la locul de joacă. Copilul 1 observă telefonul pierdut în mâna femeii.) 
  
Copilul 1: L-am găsit. Femeia aceasta mi-a furat telefonul. (Îl smulge din mâna femeii.) Hoațelor! 
  
Femeia tânără: Nu ți-am furat telefonul. L-ai pierdut. Când am observat telefonul v-am căutat. 
  
Copilul 1 (cercetează telefonul): Ați îndrăznit să-mi atingeți telefonul? Ar trebui să chem poliția, dar nu mă cobor la nivelul vostru. 
  
Copilul 2: Până la urmă sunt niște hoațe. 
  
Femeia tânără: L-am împrumutat o clipă. O să vă plătesc apelul. 
  
Copilul 1 (scârbit): Să plecăm de aici. 
  
Bătrâna: O să vină ambulanța? 
  
Femeia tânără: Da. E pe drum. O să ajungă curând. 
  
Actul II 
  
Decorul: Un cabinet medical unde au prioritate urgențele. În cabinet se află un birou, două scaune, un scaun în fața biroului, un pat, un dulap și ceva aparatură medicală. Lângă cabinetul medical, în partea stângă, se află un coridor unde sunt amplasate câteva scaune pe care pot aștepta pacienții. 
  
Personajele: Bătrâna, Femeia tânără, Bărbatul Y, Mama bărbatului Y, Medicul, Asistenta, Doctorița, Băiatul 1, Băiatul 2. 
  
(Bătrâna este întinsă pe scaune în fața cabinetului. Femeia tânără stă lângă bătrână și așteaptă. În cabinet se află medicul, o asistentă, Bărbatul Y, Mama bărbatului Y întinsă pe pat, pentru că i se facea un EKG de către asisentă. Medicul citește rezultatul.) 
  
Medicul: Se observă o îmbunătățire. O să-i prescriu câteva medicamente care trebuie luate ca și până acum. (Se așează la masă și scrie o rețetă.) 
  
Asistenta (către femeia ce-a fost examinată): Vă puteți ridica. 
  
Medicul (se ridică și se apropie de fiul femeii): Aceasta este rețeta. 
  
Bărbatul Y: Mulțumesc, domnule doctor. (Îi pune doctorului în buzunar o bancnotă.) 
  
Medicul (prefăcându-se că nu dorește bancnota): Lasă, lasă, lasă! (merge pe scaunul de la birou cu bancnota în buzunar.) 
  
(Băratul Y și mama lui părăsesc cabinetul.) 
  
Bărbatul Y: Mulțumim. 
  
(Pe coridor bărbatul observă un scaun liber.) 
  
Bărbatul Y (către mama sa): Așteaptă-mă aici pe scaun! O să vin imediat. Mă duc să cumpăr medicamentele de la farmacia spitalului. 
  
Mama bărbatului Y (așezându-se pe scaun): Să nu stai mult! 
  
Bărbatul Y: O să vin imediat. 
  
Femeia tânără (către mama bărbatului Y): Mai sunt pacienți în cabinet? 
  
Mama bărbatului Y: Nu. 
  
(Femeia tânără bate la ușă și intră în cabinet.) 
  
Femeia tânără: Bună ziua. 
  
Medicul: Așteaptă! Vă chem eu! 
  
Femeia tânără: Bunica mea se simte foarte rău. 
  
Medicul: Așteaptă. 
  
(Femeia tânără se întoarce pe coridor.) 
  
Asistenta: E posibil să fie un alt țăran certat cu apa ce miroase a transpirație de la o poștă. 
  
Medicul: Mergi să vezi despre ce este vorba! 
  
(Asistenta se duce pe coridor.) 
  
Asistenta: Ea este bolnava? 
  
Femeia tânără: Da. 
  
Asistenta: Așteptați! O să se ocupe și de voi cineva curând. (Privește coșul cu mere de lângă scaunele de pe coridor.) Cu mere veniți voi la doctor? (Intră în cabinet dezgustată.) 
  
Medicul: Ei? 
  
Asistenta: O pacientă cu hemipareză. 
  
Medicul: Să aștepte! (Se ridică de la birou și o ia pe asistentă în brațe.) Mi-a fost dor de tine. De ce ești rea și nu îți faci timp să ne întâlnim? 
  
Asistenta: Dumnevoastră sunteți căsătorit, aveți și copii mari, nu aveți gânduri onorabile în ceea ce mă privește. 
  
Medicul: Între mine și nevastă nu mai se întâmplă nimic. A trecut o lună și nu am mai cunoscut-o, dar la biserică știe să alerge. Cine știe dacă se duce la biserică sau în brațele altui bărbat? 
  
Asistenta (trăgându-se din brațele doctorului care o mângâia și încerca să o sărute): E păcat. 
  
Medicul (râzând): Păcat? 
  
Asistenta: Soția dumneavoastră se roagă pentru binele familiei. 
  
Medicul: Din această cauză ține mereu sărbătoare și nu se prea îndeamnă la muncă prin casă. 
  
Asistenta: Poate e obosită fizic sau psihic. Ar trebui să vorbiți cu ea, poate o să rezolvați problemele. 
  
Medicul (o prinde în brațe pe asistentă și o trântește pe birou): Nu ai idee ce mult te iubesc! Scumpii meu. (O sărută pe gât în timp ce aistenta încearcă să scape.) 
  
(Se aud bătăi în ușă. Medicul se ridică de pe victimă și aceasta se ridică de pe birou.) 
  
Medicul: Intră! 
  
Femeia tânără: Domnule doctor, bunica mea se simte foarte rău! 
  
Medicul: Iarăși voi? Adu-mi cardul de sănătate, pe urmă mă voi ocupa de ea. 
  
Femeia tânără: Nu am cardul de sănătate. 
  
Medicul: Atunci nu vă pot ajuta. 
  
Femeia tânără (cu lacrimi în ochi): Vă rog să aveți milă de bunica mea. Am fost cu ea la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin ca să-i facă pensie de urmaș, fiindcă bunicul meu a decedat. După ce am plecat de acolo bunicii i s-a făcut rău. 
  
Medicul: Alergați după bani cu un picior în groapă. Așteptați! O să văd ce pot să fac. 
  
(Femeia tânără se întoarce pe coridor.) 
  
Medicul: Poate au bani. 
  
Asistenta: Un coș cu mere. 
  
Medicul: Ce să facă cu merele? Țărani! Știu să vină cu brânză puturoasă, țuică și acum cu mere. 
  
(Medicul scrie ceva în niște fișe. Asistenta aranjează medicamentele în dulap.) 
  
Mama bărbatului Y: Încercați să-i dați ceva bani. 
  
Femeia tânără: Nu avem bani, numai ce am trecut printr-o înmormântare. 
  
Mama bărbatului Y: Atunci este rău. Când nu le dai bani se prefac că se uită la tine și te lasă să mori. 
  
Femeia tânără: Și cu bani te lasă să mori. Tatăl mătușii mele a murit cu zile și cu bani. S-a întâmplat înainte de 1989. Era Anul Nou. Tatăl mătușii a făcut o infecție la plămâni și nicio farmacie nu era deschisă. Cel mai apropiat spital era foarte departe. Au încercat să obțină antibiotice dintr-un sat unde știau că este o farmacie amenajată într-o casă, dar femeia ce se ocupa de vânzarea medicamentelor nu a binevoit să-i ajute, indiferentă la rugăminți, lacrimi și bani. 
  
Mama bărbatului Y: Alte vremuri au fost atunci. 
  
Femeia tânără: Acum sunt vremuri și mai cumplite. Omul este robul banului. Nu mai există omenie. E atâta lăcomie în lume, invidie, încât s-ar mânca unii pe alții. 
  
Mama bărbatului Y: Nici atunci nu a fost bine. Măcar acum ești liber. Atunci îți era teamă de fiecare cuvânt ce-l rosteai, ca să nu fie interpretat greșit de securitate. 
  
Femeia tânără: Cât trebuie să mai așteptăm? 
  
(Bărbatul Y se întoarce.) 
  
Mama bărbatului Y: Ce mult ai stat! 
  
Bărbatul Y: M-am întâlnit cu un prieten. E internat. Să mergem. (Cei doi pleacă) 
  
Mama bărbatului Y: Sănătate! 
  
Femeia tânără: Sănătate! (Se așează pe scaunul eliberat) 
  
(Medicul utilizează telefonul de pe birou.) 
  
Medicul: Da. Să vină doi băieți cu o targă și medicul neurolog. 
  
(Pe coridor apar doi băieți. O iau pe bătrână și o pun pe targa ce au adus-o cu ei.) 
  
Băiatul 1: O să o ducem în cabinet. 
  
Băiatul 2: Așa am primit dispoziție. 
  
(Vine între timp și medicul neurolog.) 
  
Băieții: Bună ziua, doamna doctor! 
  
Doctorița: Poftiți cu ea în cabinet! 
  
(Intră cu toții în cabinet, inclusiv femeia cea tânără. O așează pe bătrână pe pat și doctorița ajutată de asistentă o investighează. Băieții pleacă. Îi fac o injecție și îi pun o perfuzie.) 
  
Doctorița: Să o lăsați aici un timp. E necesar să fie supravegheată. 
  
Femeia tânără: Mulțumesc. Aș putea să îndrăznesc să vă ofer câteva mere. Le am la mine întâmplător. Le-am primit de la cumnata mea. M-am întâlnit cu ea în gară. Vi le ofer cu tot dragul. 
  
Doctorița (râzând): Le poți lăsa domnului doctor lângă birou. Îi fac foarte bine merele. 
  
(Femeia tânără pune coșul cu mere lângă birou, pe urmă merge lângă bătrână.) 
  
Medicul: Ți-ai găsit de glumă cu mine? 
  
Doctorița (aranjând niște fișe pe birou, în fața medicului): Merele sunt foarte sănătoase. Întăresc piciorul. Nu mai este nevoie să iei prostii. 
  
Medicul: Ce prostii? 
  
Doctorița: Prostii. 
  
Medicul: Nu înțeleg? 
  
Doctorița: Prostii ce-ți dau putere ca-n tinerețe. 
  
Medicul: N-ai tu idee ce puternic este piciorul acela? 
  
Doctorița (zâmbind): Chiar funcționează? 
  
Medicul: Funcționează perfect. 
  
Doctorița: Mai mult pe acasă sau prin străinătate? 
  
Medicul: Mai mult prin străinătate. 
  
Doctorița: În urmă cu cinci ani când alergai după mine era cam bleg. 
  
Medicul: Mai iau și eu prostii din când în când. 
  
Doctorița: Până la urmă iei prostii? 
  
Medicul: După o rețetă proprie. 
  
Asistenta (ce observa starea pacientei pe aparate): Se întâmplă ceva ciudat. 
  
(Doctorița și medicul se apropie de bătrână și încearcă să o stabilizeze.) 
  
Bătrâna: Am văzut îngeri. Da, mulți îngeri. Erau mari și aveau niște aripi ce măturau totul în jur. 
  
Doctorița (către femeia tânără): Vă rog să așteptați pe coridor până o sabilizăm. 
  
(Femeia tânără merge pe coridor cu sufletul îndoit.) 
  
Doctorița: O pierdem. 
  
Asistenta: Ce se întâmplă? 
  
Medicul: A murit. 
  
Doctorița (către asistentă): Cheamă băieții și anunță familia. Nu se mai poate face nimic. A ajuns prea târziu la spital. 
  
(Doctorița părăsește cabinetul. Pe coridor este oprită de femeia cea tânără.) 
  
Femeia tânără: Cum se simte bunica mea? 
  
Doctorița: O să primiți imediat informații. (Pleacă.) 
  
Medicul (către femeia cea tânără, ieșind din cabinet): Poți merge în cabinet. Bunica ta nu mai este printre noi. 
  
Femeia tânără (intrând în cabinet și alergând spre pat): Bunico! Bunico! (Plânge și îi scutură mâinile.) Indiferența oamenilor te-a omorât. (Se așează în genunchi și își pune capul pe patul unde se afla bunica ei.) Nu te-am putut ajuta. 
  
(În cabinet intră cei doi băieții cu o targă. Băiatul 1 o ridică pe tânăra femeie de lângă patul unde se afla corpul neînsuflețit.) 
  
Femeia tânără: Unde o duceți? 
  
Băiatul 1: La morgă. Nu o să i se facă autopsie, pentru că s-a stabilit cauza morții și mai este și bătrână pe deasupra. O să o puteți ridica ca să vă ocupați de funeralii după ce aveți toate actele necesare. 
  
Femeia tânără: Ce acte? 
  
Băiatul 1: O să vă comunice medicul. 
  
(Băieții iau trupul neînsuflețit.) 
  
Asistenta (către femeia îndurerată): Vă rog să așteptați pe coridor. Trebuie să dezinfectez locul. O să primiti toate informațiile curând. 
  
Femeia tânără: Ce informații? 
  
Asistenta: Despre actele necesare și costul lor. 
  
(Femeia tânără părăsește cabinetul și se așează pe un scaun aflat pe coridor.) 
  
Femeia tânără: Ce ți-e și viața aceasta! 
  
Referinţă Bibliografică:
Indiferență / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!