Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



Albastru şi galben în opera scriitorului Mihai Eminescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Albastrul este cea mai rece dintre culori, în timp ce galbenul este cea mai caldă culoare. În opera scriitorului Mihai Eminescu aceste culori se completează, se atrag. „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă;“ spune scriitorul în poezia „Lacul“ fixând decorul unde ar putea avea loc povestea de iubire, un lac, o apă albastră, simbolul infinitului, al eternităţii, o apă încărcată cu flori de nufăr, oglindă a frumuseţii, a dragostei, a spiritualităţii, a geniului după credinţele antice, iar florile de pe apă sunt galbene, sunt lumină. Lumina, căldura dragostei, îşi găseşte desăvârşirea în infinitul albastru al apei, un element indispensabil vieţii. Se pare că scriitorul pregăteşte elementele cele mai pure pentru o iubire eternă şi unică, apa albastră şi focul nuferilor. 
  
Luna şi stelele, cerul, apele şi florile albastre sunt lumina şi infinitul ce îşi dau mâna în creaţiile eminesciene „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, / [...] /Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă,“ „Călin (file din poveste)“ Luna, focul ce pătrunde adâncurile, întunericul, e cea care deschide drumul poveştii de dragoste din poemul „Călin (file din poveste)“. Steaua ce împodobeşte fruntea miresei lui Călin o face unică. Lumina stelei e competată de eternitatea florilor albastre din păr. Din nou albastrul şi galbenul se atrage ca polii opuşi ai unui magnet. 
  
Drumul lui Hyperion spre Demiurg în poemul „Luceafărul“ e un joc al luminii şi albastrului. Orice început îşi are punctul într-un joc, un dor de a face din nimic ceva „Nu e nimic şi totuşi e / O sete care-l soarbe.“ Locul unde Hyperion îl întâlneşte pe Demiurg e punctul din care nimicul începe să-şi urmeze dorul şi să dea glas creaţiei „Căci unde-ajunge nu-i hotar / [...] / Şi vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naşte.“ Pentru a descoperi acel punct Hyperion a urmat drumul luminii şi albastrului „Porni luceafărul / Creşteau în cer a lui aripe“. Lumina şi-a întins aripile şi a cucerit treptat albastrul cu dorul ei după absolut. 
  
În poemul „Scrisoarea I“ „bătrânul dascăl“ e Demiurgul, e cel care socoate şi înţelege tainele universului, ale eternităţii. El este asociat cu zeul Atlas ce ţinea pe umerii lui cerul, infinitul, în mitologia greacă „Precul Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr / Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.“ Imediat ce scriitorul stinge seara lumânarea, pe cer îşi face prezenţa luna, stăpâna mării, a tot ceea ce este nemărginit, galbenul, apa şi văzduhul. Luna e lumina ce aduce cu ea imaginea bătrânului „dascăl“ uitată într-un colţ, dar absolut neceasară universului, a tot ceea ce mişcă, pământului ce a prins formă şi a devenit energie mângâiat de lumină şi scăldat în albastru. 
  
„Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată / Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, / Pe-atunci erai Tu singur, / [...] / Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,“ spune scriitorul în „Rugăciunea unui dac“. Văzduhul nu putea să fie înţeles fără ochii deschişi spre tainele luminii. Albastrul poate să fie înţeles, gustat prin lumină, prin ochiul cel galben. 
  
În „Crăiasa din poveşti“ albaştrii ochi adună toate basmele, toate tainele acestei lumi, în timp ce parul cel galben pare să fi deprins tainele lunii „Păru-i galben, / Faţa ei lucesc în lună, / Iar în ochii ei albaştri / Toate basmele s-adună.“ 
  
„Floare albastră“ e o chemare a iubitei spre clipa absolutului descoperită prin puterea dragostei. Geniul este sfătuit să se detaşeze de stele, de mare, de piramide şi să-şi plece ochii spre izvorul pădurii. Acolo îl aştepta floarea lui albastră, minunea ce şi-o dorea alături, dar nu a înţeles niciodată cum să o păstreze pentru eternitate. Floarea lui nebună, frumoasă, albstră, s-a pierdut ca o minune dulce de o clipă. 
  
Teiul cu florile lui galbene şi parfumate, albinele ce „aduc colb mărunt de aur“, luna, lumina, stelele, nuferii cei galbeni aleargă după albastru în toată creaţia eminescină, iar albastru răspunde galbenului prin florile albastre, cer sau lacul cel albastru. 
  
Setea de albastru, de absolut, se desăvârşeşte prin galbenul luminii în creaţia eminesciană. 
  
Ana-Cristina Popescu 
  
Referinţă Bibliografică:
Albastru şi galben în opera scriitorului Mihai Eminescu / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1836, Anul VI, 10 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!