Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   



Babele
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Piesă într-un act  
 
Personajele: Muribunda, Baba 1, Baba 2, Baba 3, Baba 4, Baba 5, Baba 6, Baba 7, Baba 8, Baba 9, Fiul, Doctorul, Preotul.  
 
Decorul: O cameră modestă, câteva scaune, un pat.  
 
(Pe pat este o femeie bătrână. Lângă pat sunt două babe. Pe scaune stau alte şapte babe.)  
 
Baba 1: Îi e sete. Are buzele uscate.  
 
Baba 2: (Udă un prosop într-un pahar cu apă şi udă buzele bolnavei.) Măcar îi mai trece din fierbinţeală.  
 
Baba 1: Nu mai are mult.  
 
Baba 3 (apropiindu-se de pat) Cum îţi dai seama?  
 
Baba 4: (venind şi ea lângă pat) Abia respiră. Parcă suflă ultima fărâmă de viaţă.  
 
Baba 1: Trage să moară.  
 
Baba 5: Veniţi pe scaune, îi luaţi aerul!  
 
Baba 1: Ce aer? Ea cere ajutorul, dar nimeni nu-i răspunde. E între viaţă şi moarte. Ne vede pe noi şi-i vede pe cei de dincolo. Nimeni nu o poate ajuta.  
 
Baba 6: Eu sunt bătrână, dar nu am mai văzut om murind. Aşa respiră omul când îşi dă sufletul?  
 
Baba 1: Respiră din ce în ce mai greu. Se luptă să trăiască.  
 
Baba 7 (se apropie de pat): E toată transpirată.  
 
Baba 1: Sudorile morţii.  
 
Baba 3: Să o lăsăm liniştită. (Se retrage pe scaun alături de babele 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Lângă pat rămâne doar Baba 1.)  
 
Baba 8: Să ne rugăm!  
 
Baba 9: Tatăl nostru.  
 
(În cameră îşi face apariţia fiul bătrânei cu doctorul.)  
 
Doctorul: Bună ziua. (către fiul bătrânei) E prea multă lume. Nu-i face bine bolnavei. Îi poate agrava starea.  
 
(Baba 1 se retrage şi ea pe scaun. Doctorul ia tensiunea bolnavei.)  
 
Doctorul: Are tensiunea foarte mică.  
 
Baba 1: E aproape moartă. Se scurge viaţa din ea.  
 
Doctorul: O să chem ambulanţa ca să-i pot face investigaţii la spital.  
 
Baba 1: Să nu moară la casa ei!  
 
Baba 2: De ce n-o lăsaţi să moară liniştită?  
 
Fiul: Aţi venit să vă ajutaţi prietena să moară? Pentru acest lucru aţi venit?  
 
Baba 9: Să ne rugăm pentru ea.  
 
Fiul: Să moară, nu?  
 
Baba 8: Să trăiască, dacă are zile, iar dacă nu are, să o ierte Dumnezeu.  
 
Fiul: Ca şi cucuvelele. Vă adunaţi acolo unde simţiţi durere şi lacrimi. Mergeţi la casa voastră vestitoare ale răului!  
 
Baba 7: Să plecăm!  
 
Baba 1: Nu plecaţi niciunde! Trebuie să fim aici! Are nevoie de noi.  
 
Fiul: De ce ar avea nevoie de voi? Să o ajutaţi să sufere?  
 
Baba 1: Nu-l luaţi în seamă!  
 
Doctorul: O ducem la spital?  
 
Fiul: Da! Să încercăm tot posibilul să o salvăm!  
 
(Muribunda geme şi deschide ochii.)  
 
Muribunda: Mi-e sete.  
 
Fiul: Mamă! Cum te simţi?  
 
Muribunda: Mi-e sete.  
 
(Baba 1 ia un pahar cu apă şi o lingură. Se apropie de pat. Fiul îi ia paharul şi-i dă muribundei apă cu lingura. Aceasta se îneacă. Nu poate să înghită. Abia poate să ia câteva picături de apă.)  
 
Muribunda (foarte lucidă) Domnule doctor?  
 
Doctorul: Am venit să te duc la spital ca să te faci bine.  
 
Muribunda: Nu merg la spital. Eu vreau să mor la casa mea, pe perna mea.  
 
Fiul: Nu o să mori!  
 
Muribunda (către fiul său): Eşti obosit. Mergi să te odihneşti cât mai este timp. Văd că au venit în vizită vecinele.  
 
Fiul: Îţi iau aerul babele acestea!  
 
Muribunda: Aşa te-am educat?  
 
Fiul: Iartă-mă, mamă!  
 
Muribunda: Eşti un copil. Mergi să te odihneşti!  
 
(Muribunda cade pe pernă şi începe să respire greu. Doctorul îi ia pulsul.)  
 
Doctorul: A intrat în comă. Din comă puţini oameni îşi revin. Ea are şi o vârstă înaintată.  
 
Baba 1: Trage să moară.  
 
Fiul: Iarăşi.  
 
Baba 2: Lasă-l!  
 
Doctorul: Să o ducem la spital!  
 
Baba 1: Să moară fără lumânare!  
 
Fiul: Nu o mai ducem niciunde. De acum totul depinde de voia lui Dumnezeu.  
 
Baba 4: Am ştiut mereu că eşti înţelept.  
 
Doctorul: Atunci eu plec.  
 
Fiul: Vă conduc.  
 
(Doctorul şi fiul părăsesc camera. Baba 1, 2 ţi 3 se apropie de pat.)  
 
Baba 3: Cât suferă!  
 
(Muribunda strânge pătura.)  
 
Baba 2: Se agaţă de orice ca să scape. Şi-a încleştat mâinile în pătură ca într-un scut.  
 
Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână.  
 
(Muribunda abandonează pătura.)  
 
Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă. E gata. Mult nu o mai duce. Poate să fie vorba de câteva minute, cel mult câteva ceasuri. Nu o să mai apuce ziua de mâine.  
 
Baba 9: Pentru ea nu va mai răsări soarele.  
 
Baba 2 (către babele de pe scaun): Să pregătiţi o lumânare aproape.  
 
(În cameră intră fiul muribundei şi se apropie de pat.)  
 
Baba 7 (Se apropie de dulap şi scoate o lumânare.) Uite lumânarea! A păstrat-o în dulap încă de pe vremea când era sănătoasă. Mi-a arătat mie locul.  
 
Fiul: În loc să ajutaţi omul, să-l duceţi la spital, căutaţi lumânarea şi aşteptaţi să moară!  
 
Baba 1: Nu luaţi în socoată!  
 
Baba 2: Mergi să te odineşti, maică! Rămânem noi cu mama ta.  
 
Fiul: Nu plec de aici. (Se aşează pe pat, la picioarele muribundei.)  
 
Baba 1 (studiază muribunda): Se luptă.  
 
Fiul: Lăsaţi-o în pace!  
 
(În cameră intră un preot.)  
 
Preotul: Doamne ajută.  
 
Babele: Bine-aţi venit părinte!  
 
Preotul: Bine v-am găsit! (Se apropie de pat.)  
 
Fiul: Cine-a chemat preotul?  
 
Baba 9: Eu.  
 
Preotul: M-aţi chemat târziu. Nu-i mai pot da ultima împărtăşanie. Tot ce pot să fac este să mă rog pentru sufletul ei să se liniştească.  
 
Fiul: Aţi face mai bine să vă rugaţi să-şi revină.  
 
Preotul: Cum o să fie voia Domnului, fiule!  
 
Fiul: Toţi ateptaţi să vină moartea s-o ia.  
 
Baba 1: Nu vrea să înţeleagă.  
 
Preotul: „Liniştitorul cel Sfânt şi minunat al valurilor înspumate şi salvatorul trupesc şi sufletesc al Sfântului Petru, linişteşte-ne pe noi sufleteşte şi trupeşte, şi salvează pe toţi aleşii tăi, din focul ce va fi să vină, ca să-ţi cântăm Iisuse salvator ceresc, salvează-ne pe noi păcătoşii.“ (Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos, liniştitorul sufletelor noastre)  
 
Fiul: Nu o lasă liniştită niciun moment.  
 
Preotul (Stropeşte camera cu apă sfinţită.) Vă las în pace. (Pleacă.)  
 
Baba 1: Parcă s-a mai liniştit.  
 
Fiul: Eu n-am văzut niciun miracol.  
 
Baba 1: Eşti prea încordat. E bine să te odihneşti.  
 
Fiul: Nu plec de aici.  
 
Baba 2: Parcă i s-a pus un nod în gât, căci abia mai respiră.  
 
Baba 3: Cred că o doare în piept.  
 
Baba 1: Gheara morţii îi apasă pieptul.  
 
Fiul: Femei nebune. Aveţi minte? Cum s-o ajutaţi aşa?  
 
Baba 2: Ceva nu-i bine.  
 
Baba 1: Lumânarea!  
 
Baba 7 (Vine rapid cu lumânarea.)  
 
Baba 2: Aprinde-o!  
 
(Baba 7 aprinde lumânarea şi o pune în mâna muribundei ţinând şi ea de mâna neputincioasă.)  
 
Fiul: Mama!  
 
Baba 1: Nu a sosit încă ceasul.  
 
(Baba 7 îşi retrage mâna. Stige lumânarea şi se duce la loc.)  
 
Fiul (Mai mult pentru el.) Sunt nebune.  
 
Baba 1: Mai are de tras.  
 
Baba 2: E toată o apă.  
 
Baba 3: E o durere mare când se desparte sufletul de trup.  
 
Fiul: Poate a făcut popa un miracol.  
 
Baba 4: La o anumită vârstă miracolul se înfăptuieşte greu.  
 
Fiul: Nu văd ce legătură are miracolul cu vârsta.  
 
Baba 1: Lumânare!  
 
Fiul: Iarăşi.  
 
(Baba 7 face acelaşi joc.)  
 
Baba 2: Acum e gata.  
 
(Muribunda îţi dă ultima suflare.)  
 
Baba 1: E moartă.  
 
Baba 7: E prima dată când ţin lumânarea cuiva.  
 
Baba 2: A fost bună înaintea lui Dumnezeu, căci a murit cu lumânare.  
 
Baba 5 (Se apropie de pat şi începe să bocească.) Scoală-te, scoală-te! Fiul tău te aşteaptă. Cui îl laşi? Scoală-te. Ai uitat de prietenele tale. Eşti supărată pe ele? Eşti făloasă şi nu le răspunzi? Scoală-te!  
 
Fiul: Lăsaţi teatrul! Până acum aţi aşteptat să moară şi acum că a murit aţi început să strigaţi după ea să se trezească.  
 
(Fiul ia mâna mamei sale plângând.)  
 
Baba 5: Uite, fiul tău a venit! Scoală-te să-i zici bine-o venit. Pe noi cui ne laşi?  
 
Fiul (Către Baba 5): Taci! (Scapă mâna mamei sale peste mâna Babei 5. Aceasta se sperie.)  
 
Baba 5: A înviat! (Fuge spre scaunul ei urmată de Babele 1, 2, 3)  
 
Fiul: Aţi fugit toate. De ce aţi mai strigat-o să se scoale, dacă acum aţi fugit? (Babele privesc speriate.) Eu am mişcat mâna.  
 
Baba 1: Nu se putea să nu faci o greşeală.  
 
Baba 2: Nimeni nu e pregătit de aşa ceva.  
 
Baba 3: Trebuie să-i fim alături.  
 
Fiul: Aţi face bine dacă m-aţi lăsa singur să-mi plâng mama.  
 
Baba 1: Trebuie rânduită, spălată, îmbrăcată, aranjată. Când or să vină oamenii la priveghi trebuie să arate bine.  
 
(Babele înconjoară trupul muribundei. Fiul se depărtează pierit.)  
 
Fiul: Babele! (O clipă e linişte.) Pe urmă se duc trei zile la rând la mormânt să tămâieze ca mironosiţele. (Din nou e linişte.) Babele!  
 
Scena a II-a  
 
(Întuneric în locul unde babele pregătesc corpul neînsufleţit.)  
 
Fiul: „Stelele-n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier. / După un semn / Clătind catargele / Tremură largele / Vase de lemn; / Nişte cetăţi / Plutind pe mările / Şi mişcătoarele / Pustietăţi. / stol de cocori / Apucă-ntinsele / Şi necuprinsele / Drumuri de nori. / Zboară ce pot / Şi-a lor întrecere / Vecinica trecere: / Asta e tot... / floare de crâng: / Astfel vieţile / Şi tinereţile / Trec şi se sting. / Orice noroc / Şi-ntinde-aripile, / Gonit de clipele / Stării de loc. / Până nu mor / Pleacă-te, îngere, / La trista-mi plângere / Plină de-amor. / Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?“ (Mihai Eminescu)  
 
Ce e viaţa omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a fost copil, ieri un om puternic şi azi neputincios. Aflat în neptinţă înalţă ochii înlăcrimaţi spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuţe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuşi, îşi strânge oasele trist şi aşteaptă eliberarea de trupul neputincios departe de orice flacără a dragostei care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte îşi descarcă întreg parfumul şi frumuseţea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită şi ofilită. I s-a dat o clipă făpturii şi când aceasta a învăţat cum să ia viaţa de mână şi să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputinţă şi moarte. O clipă scurtă în care îţi doreşti să urci muntele de piatră, dar în spatele fiecărei pietricele se află cineva care te împinge în abis, se află câte o babă care îşi cunoaşte lecţia.  
 
(Baba 9 se apropie de Fiu)  
 
Baba 9: Mă duc după părintele.  
 
Fiul: Aţi îngrijit-o?  
 
Baba 9: Da.  
 
Fiul: Atunci puteţi merge!  
 
(Baba 9 pleacă. În timp ce ea părăseşte scena se apropie de Fiu, Baba 1.)  
 
Baba 1: Aşa i-a fost scris.  
 
Fiul: A suferit mult.  
 
Baba 1: Trebuia să sufere, ca să se mântuiască. Poate a avut de ispăşit păcate. Păcatele se ispăşesc prin durere fizică cumplită.  
 
Fiul: Şi ce spuneţi, doamnă dragă, de cei care o viaţă trăiesc creştineşte trup şi suflet, dar sfârşesc în dureri fizice cumplite, au o cruce mai grea? Dar de cei care tineri fiind sfârşesc crunt, cu toate că au o viaţă înainte să vă îmbrăţişeze opinia?  
 
Baba 1: Poate deveneau mai păcătoşi şi i-a luat Dumnezeu să le salveze sufletul.  
 
Fiul: Vă consideraţi bună? În primul rând nu e creştineşte să judeci pe altul sau să crezi că merită o soartă cumplită ca odinioară Inchiziţia.  
 
(Apare preotul şi Baba 9)  
 
Preotul: Inchiziţia babelor.  
 
Fiul: Da, părinte! Bine aţi afirmat!  
 
Preotul: Cu asemenea ucenice oamenii ar avea mai multă teamă, ar sluji cu devotament la biseică.  
 
Fiul: Nu înţeleg?  
 
Preotul: Trebuie să zugrăvim biserica şi nu prea văd multă implicare.  
 
Fiul: E mai impotantă acea clădire ca viaţa omului?  
 
Preotul: E Casa lui Dumnezeu.  
 
Fiul: Omul, prin viaţa lui, e Templul lui Dumnezeu. Fiecare viaţă omenească e nepreţuită.  
 
Preotul: Eşti tânăr. Nu înţelegi nimic. (Preotul scoate dintr-o sacoşă lumânări.) Am adus lumânări de la biserică.  
 
Fiul: Am lumânări acasă. Am cumpărat de la o firmă de Servicii Funerare.  
 
Preotul: Acelea nu sunt bune.  
 
Fiul: De ce?  
 
Preotul: Nu sunt de la biserică.  
 
Fiul: Nu aduc bani.  
 
Preotul: Mâine din cauza ignoranţei tale poţi să sfârşeşti cumplit.  
 
Fiul: Nu înţeleg?  
 
Preotul: Tu nu vezi lumina adevărată. Eşti de partea celor care îşi împodobesc trupul cu schelete şi mâine îţi vind lumânări. Cei care se joacă cu moartea, sfârşesc prin a o gusta ca pe o pedeapsă divină.  
 
Baba 9: Nu-l supăra pe părintele şi ia lumânările! Ai văzut ce a păţit familia aceea care a refuzat să mai cotribuie cu donaţii la biserică, ce tragedie s-a abătut asupra ei?  
 
Fiul: Nu putem afirma că tragedia este o pedeapsă divină şi să deviem într-o lume a imaginaţiei cu îngeri şi demoni. Pe unii, precum părintele, îi credeam raţionali, dar s-au dovedit fanatici. Iertare, părinte, dacă am fost dur afirmând acest lucru. Nu rezolvi nimic trăind într-o lume a imaginaţie, poţi doar să te minţi frumos. Nu vine nicio forţă, nicio energie nevăzută să-ţi rezolve problemele. Cu ce sunt mai vinovate victimele tragediei din acea familie ca noi? Suntem noi mai buni decât ei? E cineva mai sfânt? Poate doar fanatic. Fiecare om îşi găseşte bucuria în ceea ce-l reprezintă, unii într-un cântec, alţii într-o floare, unii într-o carte, alţii într-o călătorie etc. Ei au călătorit. Cu ce au greşit că au condus o maşină pe un drum naţional? Cu ce greşesc cei care vin la biserică şi mâine se împiedică de o piatră? E atât de grea viaţa şi oricine are dreptul să se bucure de momentele ce-i fac plăcere, de un cântec, de o floare, de o călătorie. Cu ce greşesc cei încercaţi de vicii? Am putea spune că e o problemă de educaţie greşită, dacă e să lovim în vicii ale unor persoane, o problemă ce poate să fie corectată. Dacă e să vorbim despre justiţie divină ar trebui să privim prima dată la bârna din ochiul nostru şi la alte lucruri mult mai grave ce se petrec în lume. Nimeni nu merită o soartă cumplită, indiferent de greşelile lui sau pe care consideră alţii că le are de plătit! Şi cel mai important lucru, dacă e să deviem de la realitate cum doresc unii, Dumnezeu e iubire şi iertare, el nu vrea moarea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Să nu amestecăm realitatea cu ficţiunea în viaţa de zi cu zi!  
 
Preotul: Vrei să spui că eu greşesc?  
 
Fiul: De data aceasta greşeşti, părinte!  
 
Preotul: E bine să faci păcate fără să fii pedepsit?  
 
Fiul: Şi eu am gândit ca dumneavoastră cândva până am facut greşeli aidoma celor pe care-i judecam. E bine să-i ajutăm, nu să-i judecam. Excesul de zel, orgoliul nu e bun. Adesea cei mai năzdrăvani, dacă aş putea să-i numesc aşa, au suflet mai mare decât cei care pozează în cuvioşi.  
 
Preotul: Cine eşti tu să mă înveţi pe mine?  
 
Fiul: Eu nu învăţ pe nimeni, am spus ceea ce simt, durerea din sufletul meu a primit glas.  
 
Preotul: Păcatele.  
 
Fiul: Aş putea să fiu fiul dumneavoastră. Ce sfat mi-aţi da.  
 
Preotul: Înapoia mea, Satană!  
 
Baba 1: Eu am avut un fiu bolnav. Zăcea în pat cuprins de friguri.  
 
Baba 9: Îmi amintesc că mi-ai spus în faţa lui „Nici nu învie, nici nu moare.“  
 
Baba 1: Şi-a revenit.  
 
Fiul: Şi ce v-a spus când şi-a revenit?  
 
Baba 1: Că eu, mama lui, nu-l iubesc, că mai mult a ţinut la el o vecină care văzându-l cum suferă i-a dat nişte medicamente ce l-au făcut bine.  
 
Fiul: A fost voia Domnului să învie?  
 
Baba 1: Ar trebui să mă respecţi. Sunt mai bătrână decât mama ta.  
 
Fiul: Respect înţelepciunea.  
 
Baba 1: Înţelepciunea voastră!  
 
Fiul: E departe de fanatism, reguli, frustrări, superstiţii.  
 
Baba 9: Nu respecţi obiceiurile.  
 
Fiul: Ce obicei nu respect atunci când nu împărtăşesc o acţiune sau opinie greşită?  
 
Preotul: Să mergem. Chemaţi-le şi pe celelalte măicuţe. Când are nevoie de noi o să vină să ne cheme.  
 
Baba 1: Şi cine stă să privegheze?  
 
Fiul: Eu.  
 
(Baba 1 se duce după celelalte babe.)  
 
Fiul: Vin babele.  
 
(Plângând babele trec pe lângă fiul răzvrătit şi pornesc în urma părintelui să părăsească scena.)  
 
Baba 2: Ce bine că nu mai vede mama lui ce fiu are!  
 
Fiul: (rămânând singur) Babele acestea te-au omorât. (Dispare în partea întunecată a scenei.)  
 
Referinţă Bibliografică:
Babele / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!