Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Cenaclul literar al Asociație Culturale, Constantin Brâncuși - Timisoara, Lansare de carte: autoare Ana-Cristina Popescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie: ANTUZA-VALENTINA DARLEA
 
Cenaclul literar al Asociație Culturale, Constantin Brâncuși  
 
Lansare de carte: autoare Ana-Cristina Popescu, 30 mai 2015  
 
1. „Rătăciri“ (roman) – Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.  
 
2. „Paradigme“ (teatru) - Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.  
 
3. „Antologia Micuții scriitori din Banatul Montan“ - Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2015.  
 
I. Romanul . „Rătăciri“ apărut la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014, autoare Ana-Cristina Popescu.  
 
Volumul „Rătăciri“ inserează douăzeci de capitole de la pagina 3 la pagina 148 în care prozatoarea (romanciera) derulează viața Edwinei Ștefănescu, eroina principală a romanului, cu toate trăirile sufletești ale acesteia, de la naștere până în ultima clipă a vieții sale.  
 
Edwina a fost așteptată cu multă dragoste atât de părinți, cât și de bunici să apară pe lume, cu alte cuvinte, un copil dorit, care se va dovedi încă de mic dornic de a cunoaște (inteligentă), pune întrebări, gândește matur pentru vârsta ei, dobândește astfel un vocabular elevat pe care puțini copii îl au.  
 
În același an în care s-a născut Edwina „lumina vieții și-a picurat botezul“ peste încă un sâmbure dornic „să prindă rădăcini în viață“, Pavel, un copil găsit în scorbura unui nuc bătrân și adopta de familia Stanca, aceasta căutându-i zadarnic părinții care l-au zămislit.  
 
Nu întâmplător Pavel va fi „un veșnic neînțeles“, un singuratic, nu-i place să se joace cu alți copii, nu comunică, nu socializează cu ei, iubea natura „lumea vieții lui;“ de la 6 ani îi place să muncească.  
 
Pavel se va împrieteni cu Edwina pe care o vedea altfel decât pe ceilalți copii; cu ea va socializa ușor, învățând multe lucruri de la ea, dar și Edwina învață multe lucruri de la Pavel despre natură:  
 
„Eu nu știu să citesc decât natura“, spune Pavel. Dovedește aptitudini în desen, în modelaj și-i recunoaște Edwinei „Prietenia ta mă va inspira în desenele mele“, iar Edwina spune despre Pavel că „este o ființă deosebită.“ „El este cel mai bun și cel mai adevărat prieten. Băiatul de lângă mine este un micuț geniu.“  
 
Cei doi se vor îndrăgi reciproc, din aceasta izvorând mai apoi o mare iubire, pentru Edwina fiind totul, absolutul.  
 
Și Pavel o iubește și recunoaște acest lucru mătușii sale, Ilinca Savu: „Mereu am iubit-o. Pe nimeni nu aș mai putea iubi așa cum o iubesc pe ea“, dar simte că nu se poate ridica la nivelul Edwinei, fată premiantă în toți anii de școală și care se pregătește pentru facultate, iar el, nu dorește să-i fie piedică, să renunțe la studii pentru el, cum ar fi fost în stare Edwina.  
 
La rându-i, dwina îl încurajează permanent să picteze, îi ppromite să-i aranjeze o expoziție la Caransebeș cu tablourile pictate, promisiune pe care și-o va onora.  
 
Fiecare va porni pe propriul drum în viață, piedici în calea iubirii lor fiind de tot felul. De-a lungul anilor se vor întâlni întâmplător (ca vechi prieteni din copilărie) iar, la un moment dat, șirul întâlnirilor se va întrerupe pentru mulți ani (zeci) dar „Singurul care nu acceptă deprtarea este sufletul lor.“  
 
În cele din urmă glasul iubirii – care e mai puternic decât toate – timpul și cei doi își vor uni destinele, căsătorindu-se.  
 
Nori negri se abat însă asupra tinerilor proaspăt căsătoriți. Pavel suferă de un acut blocaj de rinichi, este internat în spital și în urma analizelor se constată necesitatea efectuării unui transplant de rinichi. Edwina hotărăște fără să stea pe gânduri a-și dona soțului său un rinichi, dar, supusă operației, medicii constată că Edwina se născuse cu un singur rinichi.  
 
Edwina hotărăște să meargă mai departe, să-și sacrifice viața pentru marea ei iubire, Pavel, pe care „l-a așteptat credincioasă și răbdătoare“ mulți ani rătăcind pe cărările vieții. „De acestă dată îi va dărui lui Pavel ceva al ei ca să trăiască prin el“ și nimic n-o poate opri.  
 
Transplantul are loc, Edwina salvând viața lui Pavel prin sacrificiul propriei ei vieți.  
 
„Edwina a părăsit această lume salvând viața soțului ei, Pavel Stanca a început să se refacă după transplant. La început nu a dorit să accepte moartea soției lui, pe urmă a înțeles că ea i-a dăruit propria-i viață și astfel se simțea dator celei ce l-a divinizat a-și continua existența pământească.“  
 
Interesant cum romanciera povestește tot zbuciumul sufletesc al Edwinei, realitatea care se reflectă în multele vise nocturne ale eroinei, vise care, știm estompează realitatea trăită, te plimbă pe unde nici nu gândești treaz fiind, așa cum Edwina rătăcește prin mai multe universuri în cele cinci capitole rezervate viselor ei și reprezentând o treime din paginile romanului, aproximativ cincizeci de pagini „vise“.  
 
Interesant de aprofundat aceste capitole peste care nu poți trece fără a le considera un prilej de reflecție asupra vieții omului, asupra sufletului personal, punându-ne și noi întrebări, poate cele ale Edwinei, poate și altele la care să găsim sau poate nu răspunsuri sau să ajungem la soluția pe care romanciera o dă la sfârștul capitolului al XVI-lea (în ordine, al V-lea – ultimul – capitol cu visele) și care sună așa:  
 
„Realitatea a făcut-o să înțeleagă că rătăcirile ei nocturne nu duc nicăieri. Mai mult decât atât, îi sorbeau ființa. Trebuia să se detașeze ??? Nu mai putea lăsa trecutul să-i înlănțuiscă prezentul și să-i zădărnicească viitorul.  
 
O să pășească înainte.“  
 
Ultimul capitol – al XX – lea – al romanului ne-a prilejuit un comentariu pe care dorim să vi-l prezentăm:  
 
1. Legile țării noastre - și credem că nu numai ale țării noastre – nu acceptă sacrificiul suprem prin donarea singurului organ existent în trupul donatorului, doar dacă acesta se află în „moarte clinică“.  
 
2. Fiind vorba de un roman care vrea să menționeze spiritul de sacrificiu în numele unei mari iubiri – hârtia suportă! (dacă nu se răscolește și ea);  
 
3. Se cunosc cazuri reale când unii blonavi au așteptat luni la rând să găsescă un donator compatibil cu propriul corp ca să-i salveze și au fost salvați.  
 
4. Medicina de astăzi, medicii valoroși fac imposibilul și reușesc să țină în viață bolnavul până când donarea salvatoare apare.  
 
5. Scriitoarea nu spune în roman dacă personajul Pavel a știut că Edwina își va dona singurul rinichi cu care se născuse, sacrificându-și astfel viața și atunci:  
 
a) dacă nu știa decât post-factum, Pavel este absolvit de ceea ce s-ar chema egoism, chiar cruzime;  
 
b) dacă știa (noi credem că nu, dar pentru comentariul nostru, să presupunem), indiferent că a fost dorința Edwinei, nu era de acceptat acest lucru; medicii mai puteau, cu știința lor, să-l țină în viață până la apariția salvatorului;  
 
6) Și, o atât de mare și așteptată iubire era minunat să aibă un THE END fericit (ca în basme):  
 
a) pentru ce doi, că meritau!  
 
b) pentru măiestria medicilor!  
 
c) pentru noi (de ce nu?) cititorii!  
 
7. Și încă ceva: cum poate Pavel să se împace cu gândul, cu a sa conștiință că Edwina s-a sacrificat pe ea însăși ca el să trăiască (pentru că lui, oricum, îi place singurătatea!? – nu este o motivare morală, etică)  
 
Dar mijloacele literare sunt mijloace literare și de apreciat (cu brio!) posibilitățiile extraordinare de exprimare ale autoarei: o gândire mare, profunzime, la care se adaugă vasta cultură a doamnei Ana-Cristina Popescu începând cu formarea filologică a domniei sale, apoi (se simte citindu-i scrierile) cunoștințe temeinice din filozofie, mitologie, toelogie, psihologie și alte domenii.  
 
Romanul este încărcat de o serie de simboluri (numerice, culori, ș.a.) pe care dicționarele de simbolistică sa chiar judecățile noastre ne vor ajuta să le descifrăm; apoi metaforele de o mare sensibilitate (nu mai e loc acum să exemplificăm, dar citiți și veți constata cu siguranță.)  
 
De asemenea, în roman, autoarea a inserat câteva elemente de monografie, având în vedere că nimic nu se desfășoară decât în timp și în spațiu, în comunitățile umane.  
 
Pe scurt despre:  
 
1. micul sătuc Ohaba Bistra, astăzi cartier al orașului Oțelu Roșu;  
 
2. alte localități, cadrul geografic al acestora și locuitorii: Caransebeș, Oțelu Roșu, Cheglevici, Beba Veche, Cherestur, Variaș (Dănciulești) – Varia – corb (în limba maghiară), fiind asociat (simbolic) cu moartea, cu războiul.  
 
3. scurt istoric al Banatului: stăpânit o vreme de turci, de Imperiul Austriac, de Austro-Ungaria.  
 
4. descrierea unei gospodării din Ohaba Bistra  
 
5. obiceiuri de sărbătorile Crăciunului, focul din Ajunul Crăciunului, pițărăii, Colindele.  
 
6. obiceiuri de înmormântare (p. 125 - 126)  
 
Dacă ar fi să clasificăm romanul acesta, noi am spune că este un roman modern de factură psihologică și cu o mare încărcătură simbolistică, iar autoarea, o tânără romancieră cu o reală forță literară, de care cu siguranță se va vorbi și în alte medii scriitoricești. Multe, Multe felicitări!  
 
ANTUZA-VALENTINA DARLEA  
 
II. Teatru „Paradigme“ apărut la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014,  
 
autoare Ana-Cristina Popescu.  
 
Dacă în volumul pe care l-am prezentat am întâlnit-o pe autoare ca romancieră, iată că în acesta, pe care vi-l prezentăm acum, autoarea are calitatea de dramaturg.  
 
Volumul cuprinde 6 piese de teatru pentru care autoarea a ales titlul „Paradigme“.  
 
Ce sunt „paradigmele“?  
 
DEX-ul ne lămurește:  
 
1. ansamblul formelor flexionare ale unei părți de vorbire (ale unui cuvânt)  
 
2. (Înv.) exemplu, model, pildă, învățătură.  
 
Într-adevăr, teatrul (o piesă de teatru) are în vedere (autorul ei, actorii, regizorul, scenaristul etc.) să ne pună în față exemple, tipuri umane care prin comportamentul lor să devină modele de urmat sau dimpotrivă, cum nu trebuie să ne comportăm.  
 
Personajele din „Paradigme“ își trăiesc fiecare drama lor, cu bune, cu rele, cum e viața însăși, iar unele cu un sfârșit fără întoarcere, tragic.  
 
Locațiile unde se desfășoară acțiunile din cele 6 piese sunt diverse: un spital de boli psihice, un parc, o livadă, un cimitir, o secție de poliție, într-o cafenea, strada, o biserică, o cabană, pădure, o chilie în munți, camera unei locuințe, o sală de lectură. Apare parcul în mai multe din cele 5 piese, este locul în care oamenii socializează, poartă discuții unii cu alții, chiar dacă atunci nu se cunosc, este firea omului de a socializa, descoperindu-se astfel pe sine.  
 
Tocmai acest lucru îl urmărește scriitoarea-dramaturg în personajele pieselor sale, așa cum explică, de altfel într-un articol din Anuarul Asociației „Liga scriitorilor“ Filiala Timișoara-Banat, Nr. 5 / decembrie 2014.  
 
Personajele domniei sale caută a-și descoperi albastrul din sine însăși, drumul spre absolut.  
 
Ce este albastrul, ce simbolizează acesta?  
 
Răspunsul îl găsim în Dicționarul de simboluri, autor Hans B., traducere din limba germană de Dana Petrache, Ed. SSAECULUM LO., București 2002.  
 
Albastru – simbol a tot ceea ce este legat de spiritualitate, predispune la meditație, relaxare spiritual  
 
- viață liniștită, cumpătare,  
 
- mediul ideal al adevărului  
 
- amuletele albastre au darul de a anula „privirile rele“  
 
- simbol al veșniciei lui Dumnezeu, al nemuririi omenești etc.  
 
Ce spun personajele, ce caută?  
 
- albastrul – din apusul de soare (Riana)  
 
- oglinda apelor line (Relu)  
 
- semnul cerului – lumea speranței (Relu)  
 
- cartea (spun eu)  
 
Albastrul lui Afin din „Printre picături“, spune autoarea este „motivul pentru care viața este cu adevărat frumoasă „picătura de fericire ce am crezut-o pierdută;“ cât de puțin îți trebuie să fii fericit? „o picătură“  
 
pentru Ddorian din proza Mesagerul glasul clopotelor înseamnă albastru din el însuşi, căci toată viaţa lui Dorian i-a fost marcată de sunetul clopotelor (chiar se va angaja ca şi clopotar la biserică), la grădiniţă fiindcă află că i-a murit bunicul (s-au tras clopotele), apoi clopotar fiind trăgând clopotele cheamă oamenii la biserică, la Sf. Liturghie, altădată anubţă un pericol (inundaţiile) sau moartea cuiva (dacă murea un bărbat, clopotele anunţau de patru ori acest lucru, cu întrerupere, în cazul unei femei, de trei ori); când la şcoală clopoţelul anunţa „cu glas stins“ (aşa îl percepea el ca şcolar) începerea unei ore, iar când anunţa pauza clopoţelul avea glas „vioi“.  
 
Alungat de soţie din locuinţă, la iarnă, Dorian îşi găseşte adăpost în clopotniţa bisericii.  
 
Femeie rea, lipsită de suflet, Luminiţa, soţia lui Dorian, este o xantipă, chiar mai diabolică decât Xantipa, soţia lui Socrate, cea care i-a turnat soţului în cap găleata cu lături. Luminiţa, prin comportamentul ei l-a condamnat pe Dorian la o moarte sigură – la iarnă, ger cumplit, biserica iarna nu era încălzită, aşa că Dorian pentru a se încălzi aprindea pe rând cele trei lumânări, arse pe jumătate şi acum asităm la o scenă demnă de Fetiţa cu chibrituri, basmul lui Hans Ch. Andersen, cu acelaşi sfârşit tragic, frigul din biserică îl amorţeşte, adoarme, în vis apare Maria, colega lui din gimnaziu, care murise, îi face semn să se apropie, îi întinde mâna, Dorian se stinge. Este găsit de preot şi de copilul cu care fusese cu Iordanul şi din nou clopotele anunţă (de data acesta trase de copil) moartea unui bărbat (4 X cu întrerupere). În biserică întuneric – beznă „Doar lumânarea din sfeşnic aruncă o lumină plină de viaţă.“  
 
Ca să încheiem paginile despre Paradigme într-un mod optimist, permiteţi-mi să citez din reflecţiile dramaturgului (A.C. Popescu despre carte, puse bineînţeles în gura personajului Riana din Coadă de rândunică): „Cartea este cel mai de preţ lucru pe lumea aceasta. Viaţa cea adevărată o găseşti în filele îngălbenite de vreme ale cărţii. ... Marii scriitori, ... nu s-au dat înapoi când eul lor creator i-a îndrumat să elogieye cartea... Cartea este cea mai de preţ comoară a vieţii omeneşti. „Păstreayă cu scumpătate învăţătura şi nu o lăsa, păstreaz-o, căci ea este frumuseţea cea aleasă, avere ascunsă şi tăinuită“ spunea Mihail Sadoveanu. Cartea este uşa deschisă spre înţelepciune...“ (pag. 111 până la 114)  
 
ANTUZA-VALENTINA DARLEA  
 
III. „ANTOLOGIA – Micuţii scriitori din Banatul montan,“ apărut la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2015, autoare Ana-Cristina Popescu.  
 
Profesor de limba şi literatura română, doamna Ana-Cristina Popescu, îşi onorează cu cinste profesia aleasă, deoparte pentru limba maternă - cea română – şi totodată deoparte pentru elevii doamnei sale, pe care, pe lângă orele de limba şi literatura română îi îndeamnă cu măiestrie spre actul creator prin înfiinţatrea Cenaclului literar din Şcoala Gimnazială Nr. 3, Oţelu Roşu, judeţul Caraş Severin, pe care îl conduce de ani de zile, reuşind astfel să atragă pe rând în culegerile Îndrăgostiţi de poezie, apoi Colaj şi nu în ultimul rând, căci sigur vor mai urma alte publicaţii din creaţia elevilor domniei sale „ Unii începători în arta cuvântului, dar cu dorinţa de a-şi exprima gândurile şi sentimentele, alţii deja trecuţi prin focul primelor încercări literare ... cu speranţa că munca lor va străluci şi va birui timpul.“  
 
Faptul că s-a ajuns la al 3 – lea volum „ANTOLOGIA – Micuţii scriitori din Banatul montan,“ spune totul, speranţa nu e în van, rodeşte.  
 
În volumul de faţă, în primele zece ce pagini îşi pun semnătura jurnalişti, profesori, care au dorit să-şi spună cuvântul apreciativ la Antologie, prefaţa este semnată de scriitorul şi jurnalistul Adrian Crânganu, iar posfaţa este semnată de preotul scriitor Ion Turnea.  
 
Antologia cuprinde apoi creaţiile elevilor actuali, dar şi foşti elevi ai Şcolii Gimnaziale Nr. 3, Oţelu Roşu, mulţi dintre ei premianţi, olimpici, nu numai la limba roână, ci şi la alte obiecte (materii): matematică, baschet, dans etc.  
 
Surprinde deosebit de plăcut tematica foarte diversă, nu numai de poezie şi proză, ci ghicitori sau chiar teatru scurt.  
 
Elevii scriu despre anotimpuri, natură, satul cu obiceiurile lui, sărbători religioase, şcoala, copilăria, viaţa şi efemeritatea ei, sufletul omului, modele de urmat în viaţă (părinţii, bunicii, dascălii), despre dragoste, portrete ale colegilor, autoportrete, omul cu contrariile care îl guvernează, despre Dumnezeu, despre unele obiecte, despre arta filozofică şi chiar creaţii SF care ştim că-i pasionează pe copii. Am mai putea adăuga încă multe altele: gândirea, prietenia, a te vedea în oglindă, viaţa grea a copiilor din orfelinat, dreptatea, răsplata, mândria, milostenia, speranţă, optimism, crearea unui basm, a unei poveşti, patria mea, despre o frunză (de vorbă cu o frunză) unde elevii dovedesc chiar gândire filozofică.  
 
Creaţiile elevilor – potrivit vârstei lor – sub îndrumarea profesoarei pornesc de la compuneri cu începutul dat, cu expresii date, pornind de la o povestire citită şi apoi înfăţişată elevului să lucreze, treptat li se dă o temă, apoi creaţia având ca suport (începutul sau finalul operei studiate), un proverb şi la o vârstă mai mare elevul îşi alege singur ce să scrie fără a i se mai da o listă din care trebuie să aleagă.  
 
Ce să observăm în creaţia copiilor?  
 
- multă sinceritate (scriu aşa cum gândesc, cum simt) – este debordantă  
 
- plăcere, bucurie de a se exprima  
 
- maturitate în gândire – unele creaţii sunt chiar mici capodopere „Azi o steluţă, mâine o stea.“  
 
- puterea de creaţie a elevilor creşte frumos, odată cu vârsta, prin lecturile făcute se îmbogăţeşte vocabularul cu metafore, epitete, dobândesc temeinice cunoştinţe de gramatică şi ortografie care duc la dezvoltarea gândirii, acumuleayă cunoştinţe din diferite domenii, discuţiile de la orele de dirigenţie pe diferite teme, toate acestea se reflectă în creaţia lor.  
 
Amprenta profesoarei îndrumătoare întru arta sensibilului este evidentă: profesoara şi-a transmis propria sensibilitate asupra cugetului elevului, l-a făcut să iubească viaţa, să iubească natura şi s-o protejeze cu tot ceea ce înseamnă ea (plante, animale, apă, relief, alte bogăţii), respectul pentru om, pentru tot ceea ce este frumos.  
 
Felicitări, doamna profesoară pentru tot ceea ce aţi sădit în sufletele elevilor dumneavoastră.  
 
ANTUZA-VALENTINA DARLEA  
 
Referinţă Bibliografică:
Cenaclul literar al Asociație Culturale, Constantin Brâncuși - Timisoara, Lansare de carte: autoare Ana-Cristina Popescu / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!