Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ANA-CRISTINA POPESCU  
 
DUNĂREA,  
 
O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE  
 
Dunărea, fluviul ce nu-şi uită niciodată drumul, fluviul ce a avut răbdare să asculte ani şi ani lacrimile şi zâmbetele oamenilor a fost mereu o pildă în păstrarea învăţăturilor strămoşeşti, a tradiţiilor fără de care omul s-ar asemăna unui copac fără rădăcini, unui copac ce se ofileşte cu prima rafală de vânt, a unui copac ce nu are un nume care să-i definească originea.  
 
Dumitru Radu Popescu în nuvela „Duios Anastasia trecea“ insistă asupra importanţei păstrării obiceiurilor, tradiţiilor şi credinţelor strămoşeşti. Locul în care se desfăşoară acţiunea în nuvelă este un sat din judeţul Mehedinţi prin care trecea Dunărea. Anastasia, personajul principal al operei, o păstrătoare a credinţelor strămoşeşti, îngropă un partizan sârb respectând tradiţia din bătrâni. Partizanul sârb a fost omorât de nemţi şi abandonat la o răscruce de drumuri ca pildă pentru alţi răzvrătiţi. Pentru curajul ei de a păstra credinţa strămoşească Anastasia a plătit cu viaţa, pentru că nemţii au omorât-o înecând-o în closetele ocupanţilor. Criticul Vladimir Streinu afirmă că „tiranul visează să interzică […] străvechile rânduieli ale sufletului românesc.“ Prin dramaticul final al Anastasiei nemţii nu au reuşit să interzică credinţele româneşti, mai mult decât atât i-a încurajat pe români să nu-şi uite neamul. O pildă în păstrarea valorilor strămoşeşti putea să le fie şi fluviul ce scălda faţa satului lor şi nu uita să zâmbească fiecărui răsărit de soare sau să plângă cu fiecare tunet. Cred că Anastasia a înţeles nu doar valoarea credinţelor strămoşeşti, ci şi îndemnul apei ce merge neclintită pe drumul ei.  
 
În nuvela lui Gala Galaction „De la noi la Cladova“ Dunărea are rolul de a separa doi oameni ce puteau cădea în păcat, unul prin cădera în păcat, Popa Tonea ar fi întors spatele învăţăturilor moral-religioase şi familiei, celălalt personaj doar căminului său.  
 
Scriitorul Nicolae Labiş în poezia „Dunărea“ ne invită la o călătorie imaginară spre a înţelege taina apei ce ani de-a rândul a ascultat, a răbdat şi a purtat cu ea mai departe mesajul oamenilor. „Prieteni dragi, acum porni-vom / Pe malul Dunării cel clar / Şi vom porni nu pe o navă / Ci pe-un vapor imaginar.“ Înainte ca Dunărea să înveţe ca să păşească prin lume îşi adapă fiinţa din izvorul munţilor, aşa cum pruncul se plămădeşte în pântecele mamei lui. „Cum fierbe apa în cazane / Şi sar dintr-însa stropi mărunţi/ Aşa-i şi Dunărea când fierbe / În marele cazan din munţi.“ În drumul său Dunărea nu uită să-şi adune fiii lângă ea, râurile ce o îmbrăţişează cu drag spre a cunoaşte împreună marea. „Pe malul drept şi stâng curg râuri / […] / Căci Dunărea-i ca şi o mamă/ Ce lângă ea îşi cheamă fiii.“ Dunărea este fluviul „Ce ştie şi apuse chinuri / Şi bucuria de acum.“ mai spune poetul.  
 
Poetul George Coşbuc în „Dunărea şi Oltul“ sublinează importanţa libertăţii ce aduce cu sine păstrarea graiului strămoşesc. Oltul, afluentul Dunării, este întrebat de fluviul mamă „Tu, copile drag al meu, Zbuciumat tu vii la vale/ Tulbure mereu./ Plouă mult la voi la munte, / Sate şi câmpii de-neci, / Ori ţi-e firea ta de-a rupe / Maluri pe unde treci?“ E firească grija părintească ce o poartă Dunărea afluenţilor săi, îndemnându-i la pace şi armonie, însă Oltul îi arată mamei sale cauza zbuciumului său: „Nu de asta-s tulburat. / Tu pe unde-alergi prin lume, / Vezi şi ţări şi munţi frumoşi, / Neamuri ce-şi vorbesc ferice / Graiul din strămoşi. / Şi ţi-e dragă ţara asta / De români, căci te iubesc / Dar tu nu cunoşti de-a-ntregul / Neamul românesc. / […] / Eu de unde vin mâhnitul, / […] / Jugul este pus / Sfânta libertate este / Nume gol pe-a lor pământ.“  
 
Folclorul în poeziile şi cântecele populare vorbeşte despre Dunăre ca despre fluviul ce îşi continuă liniştit calea, chiar dacă lacrima norilor vestesc toamna sau raza soarelui verdeaţa verii „Trişti şi negrii rămân norii / Toamna când pleacă cocorii / Tu curgi liniştită-n vale / Şi n-ai nicio supărare.“ („Hai, Dunărea mea“)  
 
Dunărea este apa vie ce a purtat cu ea doina omului simplu, cântecul îndrăgostitului, durerea sufletelor ce s-au sacrificat pentru ţara şi credinţa lor strămoşească. În „Dunăre, apă vioară“ fluviul este rugat de cel înstrăinat să devină cerneală spre a putea trimite prin intermediul ei o scrisoare mamei sale în ţară. În poezia „Valurile Dunării“ scrisă de poetul român Carol Scrob şi pusă pe note de compozitorul Iosif Ivanovici, Dunărea vorbeşte despre dragostea dintre doi tineri. „Povestea lor e-acuma un dans / E melodia unui vals / Ce-l duce Dunărea cântând.“  
 
Dunărea va rămâne pentru românii pe a căror meleaguri trece un izvor nesecat de păstrare a credinţelor şi obiceiurilor srămoşeşti.  
 
Referinţă Bibliografică:
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!