Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Aliona Munteanu         Publicat în: Ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Aliona MUNTEANU - CĂLĂUZA: COLOANA SONORĂ, COORDONATE ALE TIMPULUI, SPAŢIULUI ŞI LOCULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pentru realizarea coloanei sonore din filmul „Călăuza”, Tarkovski a apelat la E. Artemiev. Compozitorul relatează felul în care i s-a adresat regizorul: „Ştii, am nevoie de o muzică, ce ar putea unifica două culturi, cea Occidentală ş Orientală”. În perioada respectivă Tarkovski era pasionat de „Zen[1] (maeştii Zen descriu această practică ca fiind o „întoarcere la condiţia normală, originară, universală a corpului şi a minţii", (o dizolvare a sinelui în Univers).  
 
După mai multe încercări eşuate, Artemiev a reuşit să compună ceea ce îşi dorea regizorul: prin îmbinarea a două instrumente acustice (tar-ul - instrument muzical oriental şi flautul - instrument occidental) cu material tematic opus stilistic. Această coloană sonoră deosebită a fost utilizată în timpul somnului „Călăuzei”. Pentru episodul în care cei trei călătoresc spre Zonă într-o drezină ce merge pe calea ferată, regizorul a cerut o astfel de muzică ce ar transmite spectatorilor senzaţia unei transmutări „din lumea reală într-una nereală”.[2] Artemiev a folosit sunetul obişnuit al şinelor la joncţiunea acesteia cu trenul. Sunetul a fost prelucrat la sintetizator, apoi treptat acesta începe să se audă tot mai rar, intervine un ecou, iar peste ecou se suprapune melodia unui spaţiu fantastic. În continuare se aude obişnuitul sunet al şinelor, iar mai târziu apare un sunet electronic abia perceptibil. „O singură dată am reuşit să creez dintr-un sunet concret un univers total diferit”, mărturiseşte E.Artemiev referitor la această experienţă[3].  
 
Compozitorul relatează în continuare că atunci când Tarkovski a rugat să sonorizeze trecerea „Călăuzei” peste pânza de păianjen au încercat multe variante şi până la urmă au ales ceva banal pentru căderea acesteia – un strigăt al unui cor mic. Sunetul creat nu l-a mulţumit nici pe regizor, nici pe compozitor. „Sincer vorbind, problema a rămas pentru mine şi astăzi nerezolvată: sunetul pânzei de păianjen”.[4] Deseori, muzica pe care o compunea Artemiev nu era pe plac regizorului. De exemplu, trecerea prin conductă, însoţită de pasaje muzicale repetative pentru a simboliza infinitul, a fost înlocuită de Tarkovski cu simple vuiete. M.Ciugunova, asistenta regizorului, ne spune că: „ muzica ar fi compus-o singur, dacă ar fi putut şi dacă nu ar fi existat modele clasice de mare valoare”.[5] Deseori, referitor la muzică, regizorul afirma următoarele: „În viitor aş vrea cu totul să renunţ la coloana sonoră. Utilizez muzica în film, acolo unde din punct de vedere emoţional îmi lipseşte ceva, unde limba exprimă prea puţin, unde mijloacele cinematografice se dovedesc a fi neputincioase".[6]  
 
M. Ciugunova, asistenta regizorului A. Tarkovski, ne informează că filmul „Călăuza” a fost realizat în mare parte în Tallin şi în apropiere de Tallin: ”Acolo erau două staţii electrice: una obişnuită, iar cealaltă hidroelectrică, părăsită, distrusă întru totul-acesta a fost primul loc al filmării, iar al doilea loc, este de-a dreptul uimitor, nimeni nu crede - la o fabrică de paste. În centrul Tallinului, unde se află hotelul „Viru”, acum Poşta se află la colţ, una luxoasă, iar după ea, stă această făbricuţă. În vremea aceea Poşta încă nu exista, ci doar două-trei cocioabe năruite. Interiorul camerei „Călăuzei” sau a bufetului a fost filmat în pavilion, desigur. Locul e de o factură minunată. Şi întrucât Andrei Tarkovski era însuşi directorul artistic...” [7] regizorul avea grijă de fiecare detaliu: de exemplu, el a ordonat să fie rupte toate florile galbene şi albastre care nimereau în cadru, deoarece spaţiul unde „Călăuza” arunca piuliţele trebuia să fie verde; dacă un copac avea zece crengi, atunci Tarkovski le verifica pe fiecare-n parte cum arată-n cadru - poate că trebuie tăiată sau lungită, sau poate trunchiul copacului ar trebui uns cu funingine pentru un negru mai intens – astfel încât, toate erau aduse la starea necesară pe care şi-o dorea. „El nu suporta niciun element întâmplător nimerit în cadru”, relatează M. Ciugunova. Tot ea ne spune: „Cât de mult îi plăceau lui Tarkovski aceste proprii panorame cu lucruri mărunte: să dea drumul la un peşte, aici o crenguţă, o cutiuţă pe sub seringă; el întotdeauna singur avea grijă de toate acestea, nu avea încredere în nimeni.”[8]  
 
Spre deosebire de celelalte filme ale lui Tarkovski, în „Călăuza”, cele trei coordonate - de timp, spaţiu şi loc formează un singur întreg pentru a crea un univers atemporal şi aspaţial. Referitor la aceste trei coordonate esenţiale ale filmului, Tarkovski afirma: „Pentru mine era foarte important ca scenariul acestui film să corespundă cererii de unitate a coordonatelor de timp, spaţiu şi loc al acţiunii. [ ... ] doream ca în Călăuza să nu existe întreruperi temporale între alăturarea de fragmente ale montajului. Doream ca timpul şi fluiditatea acestuia să fie remarcate şi să existe în interiorul cadrului, iar alăturarea de fragmente să însemne o continuitate a acţiunilor şi nimic mai mult, să nu cuprindă o întrerupere de timp, să nu îndeplinească funcţia de selectare şi de organizare a materialului dramaturgic; mai exact, aş fi turnat filmul într-un singur cadru”. [9]  
 
Elementul de bază al limbajului cinematografiei tarkovskiene nu este obiectul, lucrul, ci dinamica obiectului, ritmul mişcării acestuia. Fiecare mişcare se caracterizează prin ritm, intensitate, şi continuitatea procesului. Prin urmare, lumea exterioară la Tarkovski se dovedeşte a fi dinamic, chiar şi atunci când pare static.  
 
-------------------------------------------  
 
[1] Practica Zen a apărut în Japonia; răspândirea cea mai largă a avut loc în perioada evului, când Zen a devenit „religia oficială” a clasei conducătoare – samuraii.  
[2] M. Turovskaia, 7 şi ½ sau filmele lui Andrei Tarkovski, Ed. Isskustvo, Moskva, 1991, p. 98  
[3] Ibidem  
[4] Ibidem  
[5] Ibidem, p. 120.  
[6] Ibidem, p. 121.  
[7] Ibidem, p. 119.  
[8] Ibidem, p. 121.  
[9] Ibidem, p. 141.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Aliona MUNTEANU - CĂLĂUZA: COLOANA SONORĂ, COORDONATE ALE TIMPULUI, SPAŢIULUI ŞI LOCULUI / Aliona Munteanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1347, Anul IV, 08 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aliona Munteanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aliona Munteanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!