Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Aliona Munteanu         Publicat în: Ediţia nr. 1326 din 18 august 2014        Toate Articolele Autorului

Aliona MUNTEANU - AMPRENTA LUI DOSTOIEVSKI ÎN „CĂLĂUZA” LUI TARKOVSKI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O mare importanţă au pentru mine acele tradiţii din cultura rusă ce pleacă  
de la opera lui Dostoievski. (Andrei Tarkovski, “Sculpting in Time”)  
 
În concepţia lui Dostoievski, pentru mântuirea omului este indispensabilă suferinţa, nădejdea şi căutarea. Majoritatea personajelor sale (Raskolnikov, Mâşkin, Alioşa, Dimitri Karamazov ş.a.) trec printr-o criză spirituală din care iese triumfătoare, în ei, „o nouă făptură”. Această criză ajută personajele să se regăsească, să îşi descopere Sinele. Tarkovski descrie această transformare în felul următor: „ ... este o încercare de a ne regăsi, de a dobândi o nouă credinţă. Şi cum ar putea fi altfel, când sufletul tânjeşte după armonie, iar viaţa este plină de dispute?”.[1]  
 
Majoritatea personajelor din filmografia tarkovskiană, inclusiv „Călăuza”, trec prin momente de acută dezamăgire şi disperare atunci când propria credinţă le este zdruncinată. Însă odată cu depăşirea încercărilor prin care trec îşi înţeleg mai bine menirea ce le-a fost hărăzită – menirea de a sluji umanităţii, de a se pune în slujba celor ce şi-au pierdut credinţa şi speranţa. Jacques Gerstenkorn şi Sylvie Strudel au evidenţiat în opera lor[2] că în ceea ce priveşte concepţia construirii personajelor, Tarkovski este un moştenitor al lui Dostroievski.  
 
Tarkovski şi-a dorit prin „Stalker” să-l facă pe om capabil să nădăjduiască, să se comporte în sensul mântuirii sale.[3] Acesta este şi motivul pentru care „Stalker” este şi astăzi vizionat. Fără nădejde omul nu poate trăi cu adevărat, de aceea, opera lui Tarkovski, odată cu propunerea nădejdei, propune viaţa, chiar dacă uneori filmul întristează pe moment.[4] Deci, Tarkovski crede că drumul spre fericire se face prin suferinţă. Artistul îşi asumă şi suferinţa semenilor[5], este hărăzit să exprime adecvat idealurile şi nădejdile. Regizorul considera că datoria artistului este de a-i mângâia pe ceilalţi, de a-i întări în nădejde. Prin artă, artistul „poate atinge adâncul sufletului omenesc şi să îl lase pe om lipsit de apărare în faţa binelui”.[6]  
 
Tarkovski are intenţia de a ne arăta prin filmele sale că: „fiinţa omenească trebuie să rămână o fiinţă umană chiar şi atunci când se află în condiţii inumane”.[7] La fel ca si personajele dostoievskene, personajele lui Tarkovski se confruntă cu situaţii existenţiale limită, ajung adesea în pragul deznădejdii, în situaţii când totul depinde de libera lor alegere, când trebuie să continue să fie fidele unui crez şi să rămână fiinţe omeneşti, create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi asta întru deplină smerenie. Eroul tarkovskian are idealuri nobile: „Stalker” călăuzeşte oamenii spre Camera Zonei pentru a le fi îndeplinite cele mai intime dorinţe ale acestora în căutarea de sine, pentru a-i lua acolo pe oamenii nefericiţi şi a le trezi credinţa. Prin aceasta se îndeplineşte actul de credinţă, ne spune Tarkovski.  
 
O altă instanţă importantă este „Căutarea”. Personajele tarkovskiene au ceva de aflat, de descoperit, şi anume ceva de taină. La fel ca şi autorul lor, au şi ele idealuri, sunt într-o continuă, neliniştită şi amplă căutare: căutarea de sine, căutarea lui Dumnezeu; în „Stalker” – căutarea salvării şi păstrării credinţei. „Căutarea” este o constanţă a filmelor lui Tarkovski, căutarea spiritualităţii, căutarea mântuirii. El a fost preocupat deseori de raportul dintre mântuirea individuală şi cea colectivă. Vizionând filme sale vom observa că majoritatea personajelor principale tind spre a încerca salvarea celor de lângă ei, uneori chiar a întregii lumi, dovedind în acest sens înrudirea lor cu unele dintre principalele personaje dostoievskiene. În direcţia aceasta regizorul considera că nu poţi fi de ajutor întru mântuire, atâta timp cât nu te afli tu însuţi bine aşezat pe această cale a împlinirii de sine. În caz contrar, rişti să devii un fariseu, impunând anumite credinţe pur raţionale fără să le fi înţeles şi mai ales fără să le fi simţit niciodată.[8]  
 
Tarkovski consideră că există două posibilităţi de mântuire: una în mijlocul lumii, al cărei mijloc principal este fapta bună, între care include şi arta adevărată, iar alta care se produce în condiţiile fugii din lume şi de lume, cea a pustniciei. Prin urmre, regizorul vede o posibilitate de mântuire şi prin creaţia artistică, întrucât aceasta intră în categoria faptelor ce întrupează credinţa. Deşi arta reprezintă o cale spre mântuire, ea este una printre multe altele – deci nu contează mijlocul ales prin care se înfăptuieşte mântuirea, ci duhul înfăptuirii.[9] Căutarea este însoţită de suferinţă. Călăuza şi soţia lui trec prin focul purificator al suferinţei – şi nu este doar o suferinţă proprie, ci o suferinţă amplificată de compătimirea suferinţei semenilor.  
 
Consider că spre deosebire de personajele lui Dostoievski, personajele tarkovskiene par a fi mai conştiente de căutarea pe catre o săvârşesc, de mântuirea lor, de existenţa Sacrului. Afirm aceasta, aducându-l ca exemplu pe eroul principal al filmului „Călăuza”; el simte cu toată fiinţa sa Zona şi suferă enorm din cauza neputinţei oamenilor de a accesa Sacrul.  
------------------------------------------------------------------------  
 
[1] Andrei Tarkovski, Sculpting in time, p. 203.  
 
[2] La quéte de la foi ou Le dernier souffle de l'esprit, vol. Andreї Tarkovski, col. “études cinématographiques”, nr. 135-138, Éd. Lettres Modernes Minard, Paris, 1986, p. 76.  
 
[3] „Ambiţia mea este aceea de a face, pe cât posibil, ca filmele să-i ajute pe oameni să fie fericiţi. Chiar dacă anumite filme îi fac pe spectatori să izbucnească în lacrimi, asta nu înseamnă că ele sunt rele sau deprimante”, Recontre avec le publiclondonien, Propos d'Andrei Tarkovski, în “DPR”, p. 56.  
 
[4] „Ceea ce îmi propun în măsura cea mai mare posibilă este să fac filme prin care să ajut oamenii să trăiască, chiar dacă ele câteodată pricinuesc nefericire”, Ian Christie, Against Interpretation: An interview with Andrei Tarkovski, în „Framework”, nr. 14, 1981.  
 
[5] „...el (A.Tarkovski) avea o nevoie interioară, firească de a primi şi trăi durerile şi suferinţele noastre”, Oleg Yankovski, Tarkovski – a Truly Russian Artist, în About Andrei Tarkovski, Ed. Progress Publishers, Moscova, 1990, p. 220.  
 
[6] Ian Christie, art. cit.  
 
[7] I. Shimov şi R. Shejko, The Twentienth Century and the Artist, „Iskusstvo Kino”, nr. 4, 1989, p. 136.  
 
[8] Andrei Tarkovski: „Iarăşi, oamenii se gândesc să-i mântuiască pe altii. Dar pentru ca să-i mântuieşti pe alţii trebuie mai întâi să te mântuieşti pe tine însuţi. Este necesar să ai o putere spirituală. Fără aceasta, ceea ce nădăjduieşti să ajute se transformă într-o impunere, într-o violenţă. Dacă fiecare om este capabil să se mântuiască pe sine, atunci n-ar mai fi nicio nevoie să-i mântuieşti pe altii. Ne place să dăm sfaturi, să instruim, în timp ce, în ceea ce ne priveşte, trecem cu vederea cele mai grave păcate”, Herve Guibert, Nostalgia's Black Tone, în “Le Monde” , 12 mai 1983, p. 85.  
 
[9] „Acestea (arta şi spiritualitatea) sunt două lucruri diferite. Poţi să fii o fiiţă spirituală fără să faci apel la artă şi trăind o viaţă complet normală. Sau, făcând artă şi fiind creator, să fii cu totul străin spiritualităţii. Cu toate acestea, poţi să fii în chip evident, în căutarea spiritualităţii”, Victor Loupan, Tarkovski parle, în “Figaro-Magazine”, 25 octombrie 1986, p. 36.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Aliona MUNTEANU - AMPRENTA LUI DOSTOIEVSKI ÎN „CĂLĂUZA” LUI TARKOVSKI / Aliona Munteanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1326, Anul IV, 18 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aliona Munteanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aliona Munteanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!