Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   



Spiritul unui popor într-un singur nume: Mihai Eminescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A mai scrie astăzi ceva despre Eminescu... Ce s-ar mai putea spune despre geniu, când s-au spus atâtea, când unii şi-au dedicat viaţa încercând să se apropie de opera şi viaţa sa, încât s-a desprins un nou „logos” din sânul filologiei – eminescologia. În plus, de câte ori ascult vorbindu-se despre Eminescu îmi vin în minte acele versuri din „Scrisoarea I”: Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el. Este o teamă de impietate în acest lucru: încă unul care vrea să arate ce mare îl vede pe Eminescu, ca şi când el ar avea nevoie de acestă recunoaştere, de „argument pro”. 
  
Bineînţeles, Eminescu nu are nevoie de vreun argument. Totuşi, atunci când sinceri ne apropiem de taina Eminescu, m-am gândit că ar fi, de asemenea, o impietate să nu îi aducem prinosul de mulţumire pentru conştiinţa a ceea ce suntem. Eminescu nu a creat poporul român, dar i-a pus în lumină sufletul, i-a aşezat înainte oglinda conştiinţei. Pe de altă parte, oricât s-ar scrie despre Eminescu, niciodată nu se va fi spus destul. 
  
Creaţiile care întruchipează valori ies din matricea temporală marcată de schimbări, mode; nu se demodează opera lui Homer, a lui Shakespeare, Mozart, Brâncuşi etc. Aceasta se întâmplă pentru că ele dau expresie spiritului unui popor şi, astfel, unui mod de a fi uman. Pentru că „om” reprezintă o abstracţie. El nu poate fi întâlnit. Întotdeauna omul real aparţine unui neam, trăieşte într-o limbă, are mamă şi tată, se naşte într-un loc şi timp anume, se hrăneşte cu pâine, îl frământă anumite întrebări şi suferinţe, trăieşte şi moare. Un asemenea lucru ni l-a făcut pe deplin înţeles Eminescu în toată poezia sa (Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul.../ Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este). 
  
Eminescu ne învaţă prin propriile exemple, nu este ipocrit. Nu una spune şi alta face, adică schizofrenia etică întâlnită în societatea românească, mai ales la nivelul structurii politice (Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,/ Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă). Ştim că opera vorbeşte de la sine, se apără singură, are propria intenţie („intentio operi”, cum spune Umberto Eco), dar dacă autorul ei este integru, este una cu opera, şi întruchipează chiar prin viaţa sa o operă, atunci ni se oferă exemplul autenticităţii: autorul şi opera se luminează reciproc. 
  
În timp ce mulţi dintre scriitorii aşa-zis maturi, „îndepliniţi”, au chiar la o vârstă înaintată dorinţe de mărire şi unul dintre cele mai importante lucruri este să le apară numele într-o altă şi altă revistă, Eminescu, în 1871, la 21 de ani, era o persoană foarte responsabilă, participând la pregătirea unei serbări şi a unui congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare. 
  
Eminescu este o taină de care trebuie să ne apropiem cu sfială. Sunt unii care spun că „domne, totuşi Eminescu nu a terminat o facultate, n-a avut o specializare...”, din care se înţelege că ei, având o „specializare” sau mai multe, au cel puţin un dram de superioritate în faţa sa. Aprecieri ale unor resentimentari; schema lor este veche şi ieftină: hai să schimbăm criteriile de apreciere, valorile, cu cele ale noastre (de fapt nevalori). Şi problema cu specializările, patalamaua, decoraţiile etc. reprezintă o variaţie pe aceeaşi temă – ceva de genul: dacă nu ai vilă, maşini, funcţii şi nu mai ştiu ce, atunci eşti un nimeni, ţi-ai irosit viaţa, nu contezi, n-ai fost în stare să fii „descurcăreţ” (cuvânt ce ascunde multe lucruri îndoielnice). 
  
„Specializarea” lui Eminescu a fost aceea de a fi om deplin, adevărat, şi a fost astfel iubindu-şi până la jertfă poporul, un popor care nu ştiu dacă îl merită. Pentru că a face serbări la 15 ianuarie şi 15 iunie şi a spune câteva vorbe ticluite despre Eminescu nu este suficient. Mai important este să îl luăm ca model de integritate, de iubire a adevărului. 
  
Pentru a ne reaminti cât de actual este Eminescu, redăm câteva versuri din „Scrisoarea a III-a”: 
  
De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii; 
  
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii... 
  
(...) 
  
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece, 
  
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? 
  
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă 
  
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă, 
  
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela, 
  
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa? 
  
Referinţă Bibliografică:
Spiritul unui popor într-un singur nume: Mihai Eminescu / Alexandru Mărchidan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2044, Anul VI, 05 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru Mărchidan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!