Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Alexandru Maier         Publicat în: Ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Caltoria lebedei argintii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Călătoria lebedei argintii 
  
Pt. copii mari şi mici 
  
A fost odată ca niciodata,fiindcă să ştiţi dragi copii,tot ce ni se întămplă este ca niciodată si pt. primadată a fost o lebădă argintie,unică şi irepetabilă care-şi trăia zilele dăruite de ‘’Doamne-đoamne’’pe o mica balta cristalină din mijlocul munţilor Apuseni ,baltă în care se oglindea tot cerul {vede-ti cum şi o mică baltă îşi are rolul ei} cu miliarde şi miliarde de stele ;de această balta lebăda noastră era tare măndra,o numea lac ,uneori îi spunea chiar ‘’marea mea’’ Lebăda care se numea Argintatos avea însa o mare durere în sufleţelul ei nu avea cui să-I ofere marea ei iubire şi la randul ei să fie un canal prin care şă curgă iubirea şi din această cauză nu putea şă cănte însă fiind foarte vitează într-o zi şi-a făcut bagajele şi a pornit în căutarea iubirii .Prima fiinţă intălnită în cale era o altă lebădă însâ albă-albă de tot ca spuma laptelui dăruită de o vacă maro şi care avea nişte ochi albaşri-albaştri de culoarea cerului într-o zi senină de vară şi un găt frumos de …lebădă ,fin si elegant ca serpuirea unui şarpe printr gingaşe flori .Argintatos s-a oprit în faţa ei şi i-a spus : 
  
-Vai ce bine arăţi,ce frumoasă ,te iubesc vreau să fim prieteni 
  
-Fugi de aici ,nu vezi ce naşpa eşti ,eu am lebădoii mei şi uită-te ce culoare murdară ai ,nu esti alba deloc i-a spus lebăda albă privind-o dispretuitor. 
  
-Bine ,bine i-a raspuns lebăda noastră si a plecat plăgănd ,lacrimile i se prelingeau pe pămăntul rece şi acolo se transformau în mici perle argintii pe care mai tărziu peste ani oamenii le străngeau şi-şi împodobeau iubitele cu ele 
  
După o oră de mers pe jos lipa –lipa cu piciorele rănite,săngerănde la marginea unei păduri întunecoase unde a dat bot în bot cu un lup flămănd, singuratic mai mult piele decăt os. 
  
-Ce faci dragule de ce esti trist,ce ochi frumoşi şi scănteietori ai !Nu vrei să trăim împreună si să ne iubim pănă la adanci bătrăneţe ,i-a spus lebăda argintie. 
  
-Tu flămănda eu flămănd tu trista si neînteleasa,eu la fel pleacă proasto pănă nu tem manănc şi ajung iar de poveste ca şi cu scufita rosie,să zică lumea că-s om rău ,pardon lup rău Au inceput să plăngă amăndoi ca doi proşti apoi Argintatos a luat-o la fuga prin întunecoasa padure Ar fi vrut se se întoarcă la balta ei,dar nu mai ştia drumul înapoi şi deja se făcea noapte !Mergea la întămplare neştiind ce taine ce dor o chemă şi ce o aşteaptă !Undeva se auzea un căntec trist,la început a crezut că e de măgar,care atunci cănd îşi căntă durerile oamenii spun că rage deşi cănd rag unii de-ai lor ei spun că e muzică rock,apropiindu-se văzu că nu era magar ci o bufniţă ;s-a îndrăgostit pe loc de căntecul ei –aţi cănta durerea e un mare dar credea lebăda argintie ,e ca o lacrima curata ca o floare la tot ce doare S-a pus în genunchi în faţa bufnitei: 
  
-Ce-mi place de tine ce frumos cănţi ,vrea si eu să căntăm şi să învăţăm împreună căntece, poezie 
  
Bufniţa care-i recunoscuta ca o creaţie a Domnului f înţeleaptă ,i-a răspuns: 
  
-Vai de de capul tău ,nu se poate ce vrei tu,eu cănt timpul care trece,sfărşiturile, durerile timpul care trece mortea tu eşti tănără frumoasă tu trebuie să cănti florile, stelele ,luna cerul ,iubirea care atunci cand începe şi căt de căt stă este ca un fulger care luminează întunericul,...nu ne potrivim. 
  
-Dar eu nu pot cănta deloc si apoi şi pe mine mă atrag stelele luna ,sfărşiturile,simt un fior de parcă... 
  
-Ce fior cap de găscă,ce sfărşituri cănd tu nimic n-ai început în afară de drumul ăsta prostesc.Întorce-te căt mai poţi,dar întăi spune-mi si mie ce vrei să cănţi ca sa nu mor proastă! 
  
-Ceva ce există în mine adănc şi... 
  
-Bine-bine cap de găscă, întorce-te fiecare cănta ce-i în sufletul lui nu ce-i în lume, du-te înapoi la balta ta ,acolo acolo te aşteaptă iubirea ta,crede-mă,acolo vei şi cănta cum putine căntece au mai fost atăt de frumoase pe pămănt ! 
  
Şi s-a dus ,arginta carările pe unde trecea,dar în sufletul ei era tot o tristeţe covărşitoare.Doamne-Doamne ajută-mă să pot cănta se ruga priviind spre cer... 
  
Într-un sfărşit tărziu trecand prin aventuri pe care azi nu vi le mai spun,abosită de viată si de toate cele,cu aripile ferfeniţă si piciorele săngerănde îşi regăsi balta ei dragă ‚’’marea ei’’!se lăsa toamna cu grelele ei nostalgii,era 22 octombrie perioada cand luna pare extrem de aprope de pamănt mai s-o atingi cu mana ,pardon aripa,şi de cele mai multe ori este atăt de roşie ,de parcă prin ea curg răuri de sănge Lebăda noastră se lăsă în genunchi si începu să murmure o rugăciune ,,Tatăl nostru care eşti în ceruri iartă-ne nouă greselile noastre...’’apoi aşteptă tăcănd ,îsi amintea că-i spusese cineva candva ,că atunci cănd te rogi e ca şi cum ai da lui ,,Doamne-Doamne „ un telefon şi el te ascultă, îi mai povesti îngerului ei păzitor că pe pămănt este tare frumos dar ei îi este prea greu ...Tăcerea deveni tot mai mare,parcă vorbea...apoi jos în sat,la o biserică începuseră clopotele să bată,apoi dintr-o dată,chiar lăngă ea auzi un glas gros binecunoscut:- 
  
-Ti-am de măncare ceva peşte şi pansament pentru aripi şi piciore . 
  
-Multumesc mult ! 
  
-Şi vreau să-ţi mai spun că te iubesc,întotdeauna te-am iubit decănd eram micuţ,lasă-mă să stau lăngă tine,era ursul cu care se scăldase împreună, se jucase şi răseră de atătea ori 
  
-Da şi mie mi-a fost foarte dor de tine iubirea mea ,şi sări la gătul ursului,îl sărută pe fată pe ochi pe găt,...ursul o cuprinse cu bratele lui largi ca ale Dunării cănd se varsă în mare,o strănse cu atăta drag...Argintatos simţi cum o căldura intensă o copleşeşte,o moleşeală ameţitoare,o stare de beatitudine pe care o simţi pt prima dată ,aşa ca niciodată ...îi dispărea parca toate barierle...şi atunci căntă pt prima dată...cantă...însă foarte puţin...... 
  
Simţi cum se înalţă foarte sus,aşa ceva nu vazu-se niciodată,se înălţă desupra lumii printre stele unde-şi odihni sufletul pe un colţ de stea,deasupra lumii printre îngeri [ce frumoşi îngeri ! ]...îşi văzu corpul jos,se întrebă ,atăt am fost o dunătura de pene ?Apoi plecă mai departe către Doamne-Doamne ,mai făcu un popas pe o stea [întrebaţi-vă copii părintii ,profesorii, bunicii care-i steaua lebedei argintii 
  
******************************** 
  
Atunci demult cănd se întămplasera aceste lucruri se mai auzi un glas :LEBEDELE ARGINTII NU MOR NICIODATĂ ...sau poate o fi fost doar văntul care în acele trei zile suflă cu o putere ca niciodata Întrbaţi-va copii părintii ,bunicii ,preotii tot ce nu ştiti ,lucruri mari ,lucruri mici tot ce nu ştiti,întrbati-va de ce de atunci ursul tot umbla prin pădure şi tot strigă mor-mor-mor şi tot nu moare,de ce se tot gandeşte la lebăda argintie ce găt, ce căntec frumos avea şi căt de mult l-a iubit .... 
  
Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea . 
  
Referinţă Bibliografică:
Caltoria lebedei argintii / Alexandru Maier : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru Maier
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!