Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Vremuri > Mobil |   



Grupaj liric dedicat zilei omagiale lui Mihai Eminescu, dată în care se împlinesc 166 de ani de la nașterea inegalabilului poet național

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Coordonator: Alex Enache  
  
Colaboratori: Steluța Crăciun(o poezie)  
Andra Elena Mîrza(o poezie)  
Alexandra Valentina Şişială(o poezie)  
Mihai Horga(două poezii)  
Laurențiu Moise(o poezie)  
Ioan Cojocariu(o poezie)  
  
MOTTO: „Tot mai citesc măiastra-ți carte,  
deși ți-o știu pe dinafară”  
Alexandru Vlahuță  
  
Dor de Poetul  
  
De Steluța Crăciun  
  
Cât a trecut de când numărai plopii,  
De când „băiet” cutreierai pădurea?  
Eu te simt înc-aici și mi te-apropii  
Prin viscolul cel troienind aiurea.  
  
Pe lacul dintre codrii cei albaștri  
Tresare-o luntre albă în neștire  
Și poate coborâ-vei dintre aștri  
Măcar pentru o oară de iubire.  
  
Salcâmul vechi ce străjuiește zarea  
Când buciumul sună duios la stână  
Ți-mbracă-n floare albă așteptarea  
Sperând ca ea să vină, să rămână...  
  
Mă-nvăluie sub tei dulce parfum:  
Ce bine-ți înțeleg acum mâhnirea  
Iubirilor pierdute-ncet pe drum,  
Și-n pacea de Luceafăr – nemurirea.  
  
Sunt gânduri ce mă dor și ce mă ard  
Mi-e dor de tine, dragul meu Poet  
Când stau așa, la masa mea de brad  
Si sufletu-mi cuprinzi încet, încet...  
  
M-aș vrea în secol și în timp cu tine  
Ca de prezența ta reală să am parte  
Dar nu pot și când dor îmi e de tine  
Eu redeschid ușor, „măiasta-ți carte”.  
  
Omul fără umbră  
  
De Andra Elena Mîrza  
  
Se răsucesc în cavouri urbane  
Umbrele de poeți fantomă  
Gropari necalificați și muribunzi  
Lustruiesc lopețile   
Din banii publici  
Și-și stropesc norma cu apă vie  
Cum surâd obosiți și indignați  
Groparii atei  
Nu vor să audă de învierea morților  
Ah, blasfemie!  
Umbrele de poeți fantomă subjugă  
Orașul gri  
Și viața pălește sub recviemul lor  
Versul morfinic   
Se târăște în rime condamnate  
Și-n execuții culturale se savurează  
În jurul becului electric  
Jocuri de-a spânzurătoarea  
În nopțile în care ochii azurii   
Ai celui fără de umbră  
Văd încă prin întuneric   
Umbrele noastre se iubesc venal prin bordeluri  
Cu umbrele de poeți fantomă.  
  
Amintirile-n trecut...  
  
De Alexandra Valentina Şişială   
  
Şi încă strigă atât de tare,  
Si încă mă mai cheamă  
Amoruri reci, grele, amare,  
Dar să le răspund mi-e teamă.  
Pe-acelaşi drum spre nicăieri  
Pe care ne plimbam cândva  
Mă-ntorc şi eu de azi spre ieri  
Ca să te am aievea.  
Teiul-e acealaşi, nu s-a schimbat  
De-atâtea săptămâni câte-au trecut  
Noi suntem alţii, ne-am schimbat  
De ultima oară când ne-am avut.  
Luna nu mai e a noastră,  
E altă amintire care doare,  
E palidă, nu e măiastră  
O văd pe cer şi simt că-n mine moare.  
Te-aş blestema să-mi duci un dor,  
Să nu mai poţi fi ca altcândva.  
N-aş vrea să ştiu că ţi-e uşor  
Sau că eşti cu-altcineva.  
Ştii... Amintirile-n trecut  
Încearcă să mă cheme  
Să-mi şopteească ce-am avut  
Acum prea multă vreme.  
  
M U T A Ț I I  
  
De Mihai Horga  
  
Hei, mlădițe de român  
Puse în pământ străin  
Grădinar nepriceput  
Pe nimica te-au vândut  
România-i revărsată  
Peste hotar exilată  
România-i pustiită  
De tineret e golită  
România-i alungată  
Aiurea-și caută soartă  
Și în case părăsite  
Alte neamuri sunt venite  
Cuminte, harnic popor  
Românul nu-i călător  
Dar, de-o vreme s-a sucit  
Nu are trai liniștit  
Are-un mare handicap  
Vai ! și-a luat lumea-n cap  
Îl paște din greu, urgia  
Se destramă România  
I se schimbă a lui viață  
O altă limbă învață  
Copiii la grădiniță  
Se cresc în altă credință  
Altă colectivizare  
Zisă și globalizare  
Ștrege-a țărilor hotare  
Aducând o nivelare  
Într-un Babilon modern  
Asemeni unui infern  
Neamurile, derutate  
Sunt fatal amestecate  
În engleză înecate  
Ca un mușuroi imens  
Cu „delirium tremens”  
Toată lumea se agită  
Stresată și răscolită  
.................................  
Dacă secolul trecut  
Mai credincios s-ar fi vrut  
Următorul e nătâng  
Își dă cu dreptul în stâng  
Dezordinea ordonată  
Își face efectul, iată :  
Ce era rău, azi e bine  
Ce era moral - rușine  
Bine-a zis un regizor  
„Stop, planetă ...eu cobor !”  
  
EMINESCU (acrostih)  
  
Era pe când nu s-a zărit ...  
Mai am un singur dor ...  
Iambul ...  
Nu voi sicriu bogat ...  
E ceasul cel de taină ...  
Sara pe deal ...  
Ce te legeni, codrule ...  
Unde ești, copilărie? ...  
  
OMAGIU ETERN  
  
De Laurențiu Moise  
  
Cu palma ta mi-am atins eu fruntea,   
când zâmbeam în incandescența nopții.  
Atunci când nuferii, doagoarea își aruncă spre noi  
doar luna-mi este martor sub energia ei  
ne contopeam plăcerea, durerea  
lacul dispersat  
ma primit în jurul lui.  
................................  
  
Eu sărut ti-am pus pe trup pe buze  
Eminescu pur de-a lungul generațiilor  
sa identificat răzând în fața lumii.  
Treceam prin versurii cu pași mărunți  
durerea îmi cert, acum orgoliul în versuri mi-l înec  
foșnet la tâmpla nopții  
eu codru cu vrunze arămii  
plecam de nenumărate ori adierea privirii  
pe ale mele frunze.  
..............................  
  
Cutreierat-ai zarea cu măduva transpirată  
focos la minte aspru în zvăcnire  
întorci în suflet norul picurat mărunt de ploaia organică  
te-ai ridicat în tron  
făcut din versuri ne-constante  
opusul stărilor verbale  
scaumnul împăratului  
din tine scos, scos din versuri.  
...............................................  
  
Ridici la apogeu creația lumii,  
pătruzi cu mintea în suflet luceafăr îți rescri  
imaginar doar focul ce mistuie agale  
foc din litere arzătoare.  
Rescrise pe pămîntul tău natal  
în casa sufletului universal  
te-ai supus cu fortă, cu îndărjire  
eliberării metaforei spre maxim.  
..............................................  
  
Nu ai căzut ! ai înviat prin mine  
nu ai luptat, lupta în suflet îți era  
re-întorci poemul în generații  
precum un virus îl supui  
doar pentru suflet, pentru respirație  
stea din stea ai fost, doar luceafărul veghează  
focul din inimă nestins.  
.................................  
  
Eu simplu cititor te re-scriu la mine în suflet  
adorm în această viată, si în viata viitoare  
alături respirând sub nuferi.  
Umezeala pe-a mea buză să-ți simt,  
adormi în mine etern dragoste nematerială.  
Universal te-am scris într-e coperțile sufletului  
adormi luceafăr în mistica uniune senzorială.  
  
Eminescu…  
  
De Ioan Cojocariu  
  
Sub un tei,falnic și mare,  
Doarme un poet român  
Înprejur,pasc doar mioare,  
Iarba e cosită fin.  
N-are cruce,n-are nume,  
Oameni îi spun străin.  
Unii zic că-l știu pe nume,  
Alții, că-i doar un mormânt.  
Și-mi răspunde un vecin.  
-Doar ciobanul, care cânta   
Dintr-un fluieraș de soc,  
El își mai aduce aminte  
Cine-i îngropat pe loc.  
Și la întrebarea noastră,  
Cine este sub copac?  
A răspuns mirat...! nu știți?  
Omul e din țara voastră,  
Eminescu-i din părinți.  
  
Lacrimile-mi cad șiroaie,  
Pe mormântul răvășit,  
Teiul,vântul il indoaie,  
Norii, iar s-au răzvrătit.  
Tunete ingrozititoare,  
Sus din cer acum se aud,  
Trăsnete lovesc pământul,  
Teiul nu-mi mai ține scut.  
Vântul parcă se întețește,  
Lupii, vai...ma îngrozesc!  
Totul parca-i înebunește,  
Să mă ascund, nu prea găsesc…  
Văd doar răscolit mormântul,  
Un mormânt al nimănui,  
I-a rămas doar scris cuvântul,  
Stă în casa românului.  
Doamne, dacă ești în ceruri,  
Și ruga mea o auzi,  
Lasă-mă să scriu azi rânduri,  
Pentru muți și pentru surzi  
Ei mai fac.azi diferența,  
Ei cunosc tot cei frumos,  
Ei mai fac o referență  
Simpi și cred în Hristos.  
Eu din mica mea putere  
Scot un strigăt,nebunesc:  
Eminescu... e o avere!  
Un simbol pur româmesc  
Orșice român să știe  
Eminescu n-a murit,  
Prin frumoasa-i poezie  
Va trăi la nesfirșit.  
Înger alb, să dormi în pace!  
Cu luceafăr te-ai unit  
Sus, nemuritor și rece,  
Jos, statuie și slăvit.  
  
Ploaie Eminesciană  
  
De Alex Enache  
  
În tot teluricul n-a existat nicicând  
O mandolină sfântă şi frumoasă,  
O slovă serafică şi mândră,  
Precum a fost a noastră.  
  
Ah, Doamne... ce ciocârlie a liricii!  
O adevărată ploaie Eminesciană,  
Ce inundă manuale şi ziare din ţară,  
Stăpânind lumea cu a sa forţă divină.  
  
Afară plouă tumultos...  
Cad cuvinte şi semne vechi,  
Gata să ne ude minţile profane,  
Gata să ne aline mereu al nostru dor.  
  
Locul tău de veci scris este  
Să stai nemuritor de-a dreapta marelui Apollo,  
Să emani vraja călduroasă a razelor tale luminoase  
Şi să ne acoperi inimiile cu ale tale sentimente ludice.   
  
Luceafăr zeiesc, pătimit-ai veşnic:  
Un martir ce plăteşte osânda nedreaptă,  
Dar care va rămâne neadormit posterităţii  
Şi doina lacului se va auzi până la sfârşitul vremii. 
Referinţă Bibliografică:
Grupaj liric dedicat zilei omagiale lui Mihai Eminescu, dată în care se împlinesc 166 de ani de la nașterea inegalabilului poet național / Alexandru Enache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Enache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru Enache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!