Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Reflectii > Mobil |   


Autor: Alexandra Mihalache         Publicat în: Ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Gina Zaharia si tainele poeziei

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
“Pentru mine poezia este un fel de rugăciune. Un mit pe care-l incluzi în cotidian și îl asociezi cu existența ta. Te naști cu ea în suflet, numai că afli acest lucru în timp. Trebuie să fii pe fază în momentul în care îți întinde mâna. Îi faci o plecăciune, dar nu și promisiuni. Cu puțin noroc, îi devii ghid. Bine, e vorba și de compatibilitate. Te acceptă ori nu. Poți deveni olarul din mâinile căruia se ridică lumi de tot felul. Cunoști înălțări și prăbușiri, le treci pe hârtie! Aprinzi torțe iubirii, lași scrumul pe colțul din stânga să fumege până la distorsionare și mai mult, să roadă sufletul, să împartă văpăile cu aceeași intensitate celor ce văd prin ochii tăi, simt prin inima ta, plâng prin lacrimile tale. Alegi singurătatea ca pe un front unde medaliile zac printre victime, îi întinzi o cană cu apă și o minți că este din cel mai veritabil izvor. Nici troienele nu te sperie. În ele pot hiberna tăceri – uneori ispite leneșe dar gata de revoltă, alteori lanțuri purtate, cu trufie, de uriași”, s-a destăinuit Gina Zaharia.  
Poeta zugrăveşte în versurile sale un univers plin de mister, o lume fascinantă care ascunde simboluri şi decoruri mirifice. Destăinurile sale se împletesc în vraja înserării pe rugul eternităţii. Îi e de-ajuns o pagină de artă pentru a deveni scânteia care întreţine focul mistuitor al existenţei. “ Cărbunii de pe umeri mi i-ai lăsat la poartă,/ Habar n-aveam că focul stătea ascuns sub pod, /A fost de-ajuns o vrajă pe-o pagină de artă /Și-am devenit scânteie în fracuri de năvod.”  
Însetată de libertate, îşi caută refugiul în rugăciune căci acolo speranţa sa poate îmbrăca haina siguranţei. Vrea să-şi izgonească temerile, dar în această rătăcire este prinsă în vâltoarea iubirii şi simte cum devine prizoniera unor ape dezlănţuite. “ Prin soare arau hoții cu pluguri asortate, / Fugeam înspre deșerturi, fugeam în rugăciune, / Speram să-ți ard cămașa, s-o duc cât mai departe, / Dar mă-necam în tine și-n apele nebune.”  
Îşi regăseşte puterea care o călăuzeşte spre idealurile sale într-un zbor tainic, dar teama îi mângâie din nou aripile, declanşând taine nepătrunse. Măcinată de gânduri care cutreieră stinghere, caută răspunsuri la zbuciumul său. Iubirea care răsare din şoapte îngereşti îi pune sufletul pe jar lăsând-o în farmecul tainelor aprinse. “Aveam pe brațe vulturi și câteva zăvoare / Găsite pe sub stânca din cubul cu povești, /Să tremur sub aripă, să pun oare prinsoare /Că vii din dinastia cu șoapte îngerești?”  
Un nou decor ar putea împlini visele sale, iar poeta îşi doreşte ca tabloul iubirii să înflorească într-un mister, cel mai curat dintre toate, anume cel al iubirii. Noaptea să rămână în urmă ca o tăcere nedesluşită, iar frumuseţea iubirii să fie încrustată “pe-o pagină de artă” pentru vecie. “Aș vrea să schimb decorul, să las un ban pe iarbă, /Cu siguranță hoții vor trece înapoi, /Tu vinde-le-nserarea și-ntoarce-te în grabă, /A înflorit misterul, și-a înflorit în doi...”(Pe-o pagină de artă)  
Cu sevă de mister şi frumuseţe sunt brodate confesiunile poetei căci iubirea sa, într-o continuă purificare, îi este adăpost precum o cetate ridicată din lumina divină. În înserarea care tremură precum un val, o fântână zidită din iubire o poate ţine prizonieră întru eternitate, cea mai frumoasă captivitate a lumii. „Mi-ai ridicat cetate de lumină / Și gânduri cardinale. Să le scriu! / Pe malul serii m-ai zidit fântână, /Eternă sete-n dragoste să-ți fiu. “  
Această înrobire îi este răsfaţ şi mângâiere, întrucât iubirea se revarsă precum un cântec cristalin în simfonii unde şoaptele înfloresc. La clipa nemuririi, sufletul poetei se deschide precum un templu al seninătăţii unde lasă dragostea să ardă în focurile pasiunii. “M-ai răsfățat cu inima-n robire / Prin simfonii de șoapte înflorite, /Și templu-ți sunt la ceas de nemurire /Pe care arzi în foc de dor, iubite!”  
 
Într-un cadru mirific, poeta contemplă imagini de o frumuseţe răvăşitoare. Un amurg sculptat din vrajă şi ploi care s-au contopit în armonii creează un tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă, venind din universuri lăuntrice pentru a fi martori ai iubirii şi ai legămintelor supreme şi având menirea de a conduce pe calea luminii cu puteri nebănuite aceste trăiri intense. “Când a bătut amurgul peste vrajă, / Întâmplător prin armonii de ploi, /Toți îngerii din noi erau de strajă /Și ne-au ținut de mână pe-amândoi. / Mi-au dat un crez să trec cu el prin tine, /Din când în când, să vreau să povestesc /Despre femeia rătăcită-n rime /Cu pași de zori și pulsul nebunesc.”  
 
Precum o primăvară senină se aşterne şi mângâierea poetei pe tâmplele iubirii. E o primavară binecuvântată prin a cărei atingere simţi împlinirea şi purificarea. Dintr-o floare deosebită îşi are originea şi îşi lasă seva de mister şi frumuseţe să înnobileze anotimpul pur al iubirii. “Îți stă pe suflet ca o primăvară, /S-o porți cu împlinire și noblețe, /E plămădită dintr-o floare rară / Cu sevă de mister și frumusețe! (Cu sevă de mister și frumusețe)  
În drumul său spre absolut, poetei i se relevă o lume înveşmântată în verde pe care o cuprinde cu ardoare, cu ochi scăldaţi în lumina necuprinsului. În paşii săi s-au contopit tăcerile şi scrumul unor dorinţi pătimaşe. Pe rugul unui vis neîntinat îşi ţese călătoria spre tainele infinitului. “Bună seara, cetate, pe rugul de-acum, / Paşii-mi sunt flăcări de tăcere şi scrum; /Ochii plini de lumină spre tine-i aprind / Și-ntreg universul în verde-l cuprind. “  
 
O poveste de foc s-a închegat sub privirea sa din clipe neostenite . Rătăceşte ca într-un joc în oceanul năzuinţelor, iar pe filele vremii aşterne versuri arzătoare, cărora le întreţine flacăra sarea din ploi, ploi de speranţă, ploi de vise. “ Bună seara, poveste cu vâsle de foc - / Oceanul în care mă pierd într-un joc, / Pe file de vreme s-aştern rânduri noi / Și toate-s aprinse cu sare din ploi.”  
Umbrele care învăluiau tăcerile de argint ale nopţii au vegheat aşteptarea sa. Braţele îi erau nerăbdătoare să cuprindă mantia fermecată a iubirii. Dorinţa sa cea mai puternica era să soarbă cuminte din tainele nerisipite, astfel a urmat liniştea nopţii şi s-a cuibărit în adăpostul dragostei. “În parcul de umbre am stat zile-ntregi / Am porţile arse-n veşminte de regi, /Cu braţele prinse-n tăceri de argint, Cuminte în tine doream să mă mint.”  
În cântecul duios al poetei ramuri de cer se cunună angelic în lumini fermecătoare. În culorile tainelor poate scrie veşnicia, dar numai prin puterea iubirii îi poate da formă şi solitudine. Voci risipite au lăsat un ecou profund în care s-a încleştat răsuflarea dragostei, căci visele sale cernite prin vremi au rămas neştirbite în sufletul care s-a zidit precum un templu. “Bună seara, lumină cu ramuri de cer, / Îți scriu nemurirea-n culori de mister, / Ți-am prins răsuflarea în voci risipite / Și-n templul din mine zac vise cernite. (Bună seara, cetate)  
“Poezia pe care o scriu în stil clasic este, în general, poezia de dragoste. Și asta fiindcă am semnat un acord tacit cu cititorii. Mi se pare că se află, în preferințele cititorului, cu un pas înaintea altor teme. Urmează ideea despre părinți și obârșie, apoi altele. Cel puțin în ceea ce mă privește. Și-atunci mi-am zis, de ce n-aș lăsa o rază albastră să cutreiere câte universuri ar vrea și să rămână, măcar o scânteiere în urma ei?!”, a povestit Gina Zaharia.  
Limpezimea gândurilor sale se aşterne ca într-o scrisoare de dor prin care pictează ceruri de poeme luminate. Aici se desfăşoară o călătorie impresionantă, călătoria sufletului în timp şi spaţiu nedefinit, regăsirea prin iubire. Aspiră la orizonturi netulburate şi înţelege că iubirea care îi este camarad poartă pe umeri un dar, un farmec al lupoaicelor boeme care îşi iau tinereţea din lutul vremilor. “Ești călător prin ceruri de poeme, / Îți duci pe umeri dragul și un pic / Din farmecul lupoaicelor boeme / Ce-ntineresc aproape din nimic.”  
Călătoria spre absolut, spre redefinire se conturează în imagini simbolice. Arca reprezintă misiunea pe care o are de îndeplinit alături de cel care o urmează, întrucât vor împărţi acelaşi drum spre a atinge idealul sorbind vin din pocalele pline, anume împărtăşind aceleaşi vise, taine şi doruri. “Vei fi atent la saltul cu rubine, / Știu că e peste brațul tău și dacă / De-acum pocalele cu vin sunt pline / Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă.”  
Poeta se îndreaptă spre nord, simbolizând încrederea şi puterea. E hotărâtă să ajungă la destinaţia unde simte că îşi poate îndeplini menirea. Simte însă temeri, fiindcă cel care îi este camarad nu poartă aceeaşi siguranţă în paşii săi. Dar poeta ştie că, pentru a reuşi, e nevoie de o călătorie iîn doi, de a rămâne prizonieri peste hotare. “Eu merg spre nord, așa mi-arată harta, / Tu zăbovești cam mult pentru plecare, / Câmpia pasului în doi e arta / De-a fi rămas captivi peste hotare.”  
Poeta îşi doreşte să fie acompaniată de un trilul deosebit, fără de care mărturiseşte că ar fi o călătorie străină în care s-ar simţi alături de cel drag precum doi orbi care au rămas fără de nimic, doar cu îndoieli şi iluzii deşarte. “ Să iei cu tine trilul din pădure, / Căci fără el suntem doi orbi sărmani / Care se tem de valurile sure / Prin care trec adesea artizani.”  
Dorul său atinge profunzimi nemărginite şi, chiar dacă pe cerul său scrie dragostea adâncă, poeta a desluşit taina călătoriei: acest dor care o pătrunde nu se poate împărţi decât la doi. Iar călătoria nu s-ar mai suda din tainele universului dacă nu ar exista puterea iubirii, două suflete care-şi urmează crezul. “Și golfuri mici uitate într-o stâncă / Dintr-o eroare-a inimilor sparte. / Tu știi să scrii cu dragostea adâncă, / Eu știu că dorul tot la doi se-mparte. (Prin ceruri de poeme)  
“Poetul este un orb curajos, jucător la ruleta de pe sufletul cititorului. O piesă pe tabla de șah a literaturii, alteori o picătură de ceară pe pânza vremii. Fără ei – scriitorii, răsăritul ar fi poate la nord...”, a explicat poeta.  
Referinţă Bibliografică:
Gina Zaharia si tainele poeziei / Alexandra Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1810, Anul V, 15 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandra Mihalache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!