Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Alexandra Mihalache         Publicat în: Ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
“Poezia lui Sandu Cătinean se constituie, în istoria mentalităţilor, ca o mitologie a fericirii. Întâlnim retorica de tip clasic şi complexul tematic al adiaforiei, linişte şi livresc, natura naturată şi natura naturans. Bonţida este un spatiu circumscris de Illo tempore, un spaţiu al libertăţii întremătoare, unde toate elementele se situează într-o ordine prestabilită.  
 
Toposul Bonţidei se instituie într-un tărâm al vrajei aristocratice, unde exorcizările îndepărteaza elementele malefice, ajungând să germineze rostul şi nu restul, în aşa fel încât arta de a iubi să fie o prezenţă răvăşitoare, desfoliatoare, în concertul zeilor buni.” ( Prof. Univ. Dr. Ion PREDESCU).  
 
Cel mai recent volum al poetului Sandu Cătinean, intitulat “Antizeism” este o încununare a frumuseţilor interioare şi exterioare, o îngemănare a răsăritului spiritual cu amurgul temerilor, dar şi o pledoarie pentru valorile fiinţei umane. Poetul îşi cântă cu ardoare trăirile aşezate pe portativul luminii zdrobind întunericul şi modelând din lutul vremii un drum presărat cu credinţă şi seninătate.  
 
Sandu Cătinean este poetul sensibilităţii şi al profunzimilor fără de margini care înalţă spre bolta divină rugi copleşitoare în care freamătă dorinţa de pace şi armonie. Zborul său se ţese în acorduri de lumină în nopţi strălucitoare şi zile care curg precum izvoarele limpezi spre infinit. Vocea lăuntrica a poetului este un cântec de dor, zbucium şi speranţă prin care se descătuşează şi porneşte în misiunea pe care Domnul i-a dat-o prin harul său deosebit. Haina sa din “sfere de lumină-albastră” îl îmbracă în aspiraţii netulburate, sculptându-i un veşmânt al strălucirii pe care îl poartă cu demnitate, trecând prin “cete de lumini” şi tranformând noaptea în zi. Acolo unde “soarele străluce tandru”, străluce şi dorinţa sa de a se contopi cu frumuseţile neştirbite de timp. Prin versul său “trece-un dor nedezminţit” şi pulsează iubirea în cea mai pură formă, pe care poetul o redă prin prisma unor peisaje superbe, în care natura este martor al celor mai tandre trăiri. Gândurile sale ard intens împletindu-se în ode profunde, iar stelele îi vorbesc lăsându-i pe prispa amintirilor cele mai sensible suveniruri. “Ceru-ntreg parcă se-nvârte” în cetatea viselor sale şi doar necuprinsul îl poate îngâna.  
 
Poezia lui Sandu Cătinean vibrează de iubire, dor şi jale. Adânc recunoscător Domnului pentru tot ceea ce poartă în sinea sa, acesta scrie cu sufletul pe clipe neostenite poeme care prind orizonturi nebănuite. “Când clopetele bat a-nchinăciune” şi poetul se înclină divinităţii, cerând iertare şi mulţumind, plin de recunoştinţă, pentru menirea pe care o duce cu vrednicie.  
 
Volumul “ Antizeism” este dedicat fiinţei care i-a dat viaţă si care este simbolul bunătăţii şi dărniciei, cel mai curat simbol-mama. Poetul se închină cu recunoştinţă în faţa măicuţei sale, căreia îi poartă un dor nemărginit şi căreia îi cere iertare din toată inima. Lacrimile sale curate sfinţesc amintirea mamei pentru care poartă o veşnică iubire. Tabloul măicuţei sale îl emoţionează într-un mod unic.  
 
Despre “ne-nduplecatele iubiri” Sandu Cătinean scrie cu un condei înmuiat în nostalgie căci aceste iubiri îi par nemuritoare. Călătoreşte prin timp cu ele şi retrăieşte intens străbătând prin pânza vremii. Iubirea sa este mistuitoare şi arde neîncetat într-un potir de taine preacurate.  
 
Sandu Cătinean este şi un poet patriotic care îşi cântă ţara în versuri cum puţini poeţi ar şti să o facă. Glia sa sfinţită cu lacrimi îl cheamă la datorie şi nu îşi doreşte decât ca pacea să se aştearnă pe tâmplele ţării şi să strângă petale de armonie de pe braţele ei. Zbuciumul său interior îl determină să scrie adevărate scrisori patriotice în care lupta pentru dreptate, cinste şi onoare, dar şi pentru un viitor mai luminat al pământului său străbun de care se simte profund legat şi pe care îl iubeşte necondiţionat întru eternitate. Poetul consideră că “e timpul revoltei” şi trebuie să ne unim în a prospera şi a pune în valoare frumuseţile cu care această glie a fost înzestrată. Nu-şi poate lăsa ţărişoara să decadă şi asta îl motivează să îi închine ode lirice în care îşi plânge frământările şi suferinţa. “ Războiul strigă din câmpie” iar poetul îi ascultă glasul însetat de libertate cum urcă spre munţii semeţi şi nu vrea decât “dreptate în vreme de război”. Vrea ca sufletele dezgolite să se îmbrace în straie de pace, ca cei necăjiţi să îşi găseasca alinarea în pântecul ţării, iar glasul gliei sale mult iubite să răzbată în timp şi spaţiu, atingând inimile tuturor celor însetaţi de onoare. “E plină Ţara de copii sărmani” şi asta îl doare cu adevărat pe poet, suferinţa unor suflete inocente pentru care merită să luptăm până la capăt pentru a readuce curăţenia morală şi spirituală. “Pe-un munte-un fluier trist cântă” cu jale şi durere, iar poetul ascultându-i plânsul a înţeles că “doinele din vremi adânci” îşi caută liniştea la poalele munţilor falnici şi acolo se poate consolida chemarea sa. “E tare greu să vrei dreptate” dar lupta pe care o duce cu lumea poetul nu se va sfârşi până când nu va readuce zâmbete acolo unde curg lacrimi, până nu va fi pace acolo unde vuieşte răul, până când nu va îmbrăca pe cei sărmani şi până când glia sa nu va avea strălucirea de altădată, “dreptatea fiind un lucru sfânt”.  
 
Vlăstar al munţilor şi “fiu falnic din pelasgi”, Sandu Cătinean se închină doar Domnului şi ţării sale, iar paşii săi sunt vegheaţi de credinţă. “Purtându-şi doinele de gât” ca pe nişte simboluri sfinte, poetul îşi continuă drumul nestingherit pentru o lume mai dreaptă şi mai bună. În calea sa se împletesc dorinţe şi speranţe cărora le dă avânt şi le întreţine prin focul său. “Din suflet rele când ţâşnesc”, lumea devine mai întunecată, însă poetul caută mereu să readucă lumina în obscuritate îndemnându-ne să ne întoarcem în iubire pentru a ne sutura rănile. Cel mai frumos leac pentru a ne vindeca este, în viziunea poetului, iubirea. Deşi “prin brazi adie vântul a-ntuneric”, Sandu Cătinean încearcă să înnopteze în rugi preacurate pentru ca răsăritul să îmbrace din nou brazii în lumină. “Un cerb din lumi necunoscute” rescrie frumuseţea unei poveşti nemuritoare de iubire prin măreţia simbolului pe care îl poartă, căci în versurile poetului se contemplă peisaje de o frumuseţe covârşitoare, unde tainele naturii se dezvelesc în tablouri mirifice.  
 
O altă mare iubire pe care o nutreşte “cel care vine din brazi” este cea pentru Mihai Eminescu-poetul emblemă. Admiraţia şi preţuirea veşnică pe care i-o poartă l-au determinat sa-i dedice poeme pline de sensibilitate şi recunoştinţă, poeme în care îi scrie cu dor şi jale despre “un vis pribeag, rămas din vraja nopţii” . Gânduri, emoţii şi trăiri puternice au prins contur sub condeiul său care lacrimă în vântul amintirilor, chemându-l neîncetat pe Eminescu “ Chiar de-om rămâne doar noi doi/ Prin Universul rece / Când stelele s-or spulbera / Iubirea-mi nu va trece”. Iubirea care aprinde scântei în versurile pentru Eminescu este o iubire care nu cunoaşte timp şi spaţiu, o iubire care s-a născut din lacrimile gliei şi cele divine. Iar din iubire se poate naşte numai iubire. Sandu Cătinean abordează în discursul său poetic şi condiţia geniului, mereu singur, trist şi neîmplinit. “ Printre iubiri, mereu e-o lume cruntă / Iar Geniul Trist mereu a fost pustiu / El a iubit cum doar un geniu poate / Iar ce-a iubit, de-acuma toţi o ştiu…”  
 
Tristetea poetului este accentuată de revolta pe care o duce în memoria poetului său de suflet, căci nu-şi găseşte alinarea şi mângâierea când vorbeşte de Astrul cel Sfânt. “ Ah, oameni cruzi ce întinaţi iubirea / Voi l-aţi ucis pe-al Ţării Astru Sfânt! / Nu v-a păsat că poartă nemurirea! / Şi-acum veniţi să-i plângeţi la mormânt?..”  
 
Iată cât de frumos ne îndeamnă poetul să trecem pe cărările vieţii având drept tovarăş cel mai curat sentiment uman, iubirea. Căci ea este, în viziunea poetului, rostul şi sensul acestei călătorii numite viaţă. “ Toate vin şi toate trec / Toate-s trecătoare / Dar de nu ştii să iubeşti / ‘Geaba stai sub soare!”.  
 
Primăvara, anotimpul renaşterii, este surprinsă de poet în imagini grăitoare, iar tristeţile sale sunt mângâiate de lumina caldă care creşte în sfere înalte. “ Bucuria se revarsă / Peste tot şi peste toate / Bulgări din lumina pură / Fac din jurul lumii roate.”  
 
“Pe câmpuri candide de maci” se împletesc speranţe şi gânduri arzânde, căci roşul cel aprins rescrie poveşti trăite în alte vremuri care îi stârnesc poetului profunde amintiri. “ În seara când se scuturau salcâmii” se scuturau şi amintiri printre miresmele lunii şi, rătacind printre petale tainice, poetul se cufundă în vraja înserării plutind pe valuri de lumină. Luna îi cântă la fereastră, iar “ norii vânt vălătucesc” şi, printre brazii care oftează, poetul îşi odihneşte simţurile lăsând doar tăcerile să murmure o iubire veşnică, asta fiindcă “nimic ca şi iubirea nu mă-mbată!”. Tăcerile sale sunt construite din imagini şi cuvinte care îi aduc inimii “zbuciumările de ieri”.  
 
Cea mai înflăcărată dorinţă a poetului este de a surprinde lumea zidită doar din iubire curată şi înveşmântată în pace. Iar menirea pe care o poartă o consideră de o importanţă impresionantă: “ Aceasta mi-e dorinţa sfântă! / Eu n-am venit ca să fiu zeu! / Sunt trubadur şi cânt iubirea/ C-aşa a vrut Sfântul Dumnezeu!”. Trubadurul iubirii, Sandu Cătinean, poartă pe umeri cea mai demnă misiune, aceea de a cânta veşnic dragostea şi de a o înrăma în ochii eternului.  
 
“Cele care vine din brazi” iubeşte pădurea şi munţii aşa cum puţini înţeleg şi o pot face. Născut într-o zonă de munte fermecătoare a Ardealului, Sandu Cătinean va închina mereu în poemele sale ode brazilor care îl păzesc şi-i dau tărie. “ Brazii-mi se apleacă tandru / Sunt alături, stau cu mine / Chiar şi-un pui de brad, puiandru / Să mă ţină-n braţe vine”.  
 
“Autorul nostru vine să certifice, cu această nouă carte, o calitate personalizată a versului său şi, de aceea, lectura devine o experienţa agreabilă şi un moment de relecturare a propriilor sentimente, a experienţei de viaţă şi a reverberaţiei pe care o are trăirea personalizată sub semnul colectivităţii, sensibilizată, atentă şi revolută în tot ceea ce priveşte cultura poeziei şi poezia culturii. Poetul nu se sfieşte să râdă şi să plângă totodată, să schimbe anotimpurile sentimentelor şi să-şi divulge trăirile pentru a fi o pildă, pentru a fi luate în seamă, ca un model de bucurie sau suferinţă.” (Cornel Udrea)  
 
Referinţă Bibliografică:
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” / Alexandra Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandra Mihalache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!