Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Reflectii > Mobil |   


Autor: Alexandra Mihalache         Publicat în: Ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

Ilarion Boca şi lumina din Cuvânt

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ilarion Boca a îmbrăcat haina de lumină şi frumuseţe celestă dar a îmbrăcat şi cuvântul într-o lumină a divinităţii, revărsând către noi iubirea sa pentru frumos. Gândurile sale senine au luat forma unor poeme sublime în care doineşte recunoştinţa pentru Dumnezeu, iubirea faţă de plaiurile natale şi faţă de creaţie. Condeiul său este deosebit fiindcă scrie cu sufletul iar amprenta pe care o pune fiecărui vers este cea a originalităţii.  
Poetul soarbe frumuseţile pământeşti cu ochi precum izvoarele de lumină şi îşi aşterne dorurile şi aspiraţiile pe pragul veşniciei, lăsând iubirea să dospească şi să crească într-un pocal de străluciri. Totul se unifică într-o rugă mistuitoare care arde dând sens existenţei sale. Candela iubirii parcă ar fulgera în versurile sale, asta fiindcă sufletul său, într-o continuă frământare, cere Divinităţii o mângâiere care să-i aline focul lăuntric. Se regăseşte doar acolo unde se poate contopi cu esenţa divină şi îşi colindă tăcerile în veşnicii în căutarea spiritului care îl defineşte şi îl purifică: “Acum, când şi-n cuvinte celesta iarnă vine/ Cu mari zăpezi şi viscol, din miez de Univers,/ Coboară-ţi Doamne ochii din cerul Tau spre mine,/ La candela iubirii ce-mi fulgeră în vers./ Acum, când zloata rece a-nvins până şi gardul,/ Acum, când vântul plânge trist axion sub grindă /Şi ne tratăm în lacrimi durerile cu cardul,/Ne exilăm Părinte, ca magii, în colindă./Acum, când sunt un număr, uitat într-o cutie,/ Ce nu-i măcar a milei, ci-a crudei nepăsări,/ Vin să-mi colind tăcerea la Tine-n veşnicie/ Ca-n ea mai sunt eu însumi, la capăt de răbdări./ Şi-n tragica-mi tăcere Tu mă opreşti la Cină,/ Dar ochii Tăi plâng, Doamne, cu lacrimi de lumină”. (Iarnă celestă)  
Când vorbeşte despre poezie, Ilarion Boca se simte binecuvântat şi poate atinge armonii care îi fac sufletul să vibreze în acorduri înălţătoare. Versurile îi sunt un zbor de regăsire către sferele celeste, acolo unde poate cunoaşte rostul său pe pămînt şi poate aduce lumina care înseninează planul teluric. O aventură a spiritului prin care îşi găseşte echilibru, poezia este acea putere prin care fuzionează sublim cu Universul “Poezia este starea mea de a fi şi de a exista. Poezia este modul în care mă pun de acord cu armonia universului. Aşadar, este firesc să vă răspund că pentru mine, poezia este o aventură a spiritului dincolo de concretul cotidian, într-o lume mai bună, mai dreaptă şi mai plină de lumina vieţii. Această aventură îşi are determinismul în nevoia spiritului de a se defini pe sine şi de a-şi găsi echilibru în finalitatea acţiunlor şi idealurilor proprii. În acest sens, putem spune că omul nu inventează poezia, ci îi urmează calea. Poezia există de la începuturile lumii în armonia universului. Omul doar o percepe şi, dacă are sensibilitatea necesară, îi urmează calea plină de mister.”  
Poetul îşi aminteşte cum a început călătoria sa în lumea versurilor la o vârstă destul de fragedă. De atunci, a scris necontenit împlinindu-şi menirea. “Primul poem l-am scris la vârsta de 9 ani. Era o naivitate, în deplin acord cu vârsta mea de atunci. Dar...pentru un om avizat, putea să însemne ceva.”  
Când scrii cu sufletul aşa cum face şi Ilarion Boca, emoţia şi sensibilitatea se transmit cititorului şi astfel misiunea se îndeplineşte iar versul atinge inimile celorlalţi. Există o poartă către inima fiecăruia pe care dacă şti să o deschizi reuşeşti să pătrunzi în profunzimea lumii lăuntrice a fiinţei. Dar sunt şi anumite criterii prin care poţi atinge sufletul celorlalţi. “ Pentru a pătrunde în inima cititorului, cred că este nevoie de abilitatea unui maestru şi de sinceritatea unui copil. Apoi, trebuie să ştii ce vrei: ori faci poezie demonstrativă, arătându-ţi abilitatea de a răsuci cuvinte cât mai sofisticate şi mai preţioase, ori urmezi calea firească a poeziei, surprinzând dinamica stărilor noastre de tot felul, cu surâsul sau cu lacrima sincerităţii în flăcări”, a mărturisit poetul.  
 
Inspirat uneori de mari nume ale literaturii române şi străine, Ilarion Boca i-a admirat pe cei care au adus ceva nou şi deosebit pe firmamentul creaţiei artistice. Le-a urmat exemplul avându-i drept model şi a crezut cu tărie în pasiunea sa pentru care s-a dedicat cu toată iubirea. Şi-a urmat calea şi a încercat mereu să transforme imposibilul în posibil doar cu ajutorul condeiului. “ I-am iubit, încă din copilărie, pe Homer, Dante, Vergiliu, Eminescu. Mai târziu, i-am adăugat pe Lermontov, Puskin, Esenin şi, desigur, lista continuă cu multe alte nume.  
Alte personalităţi literare care m-au impresionat foarte mult au fost Shakespeare, Tolstoi şi Sadoveanu. Din domeniul filosofiei m-au impresionat Aristotel, Platon şi Heraclit”.  
Deşi a abordat mai multe genuri literare afară de poezie, cum ar fi epigrama, nuvela şi aforismul, scriitorul a simţit întotdeauna o fuziune specială faţă de poezie. Aceasta îl caracterizează cel mai bine şi îi pune în valoare spiritul şi viziunea faţă de acest univers. A cochetat chiar şi cu teatrul, fiindcă este strâns legat de toate ramurile artei. Totuşi, poezia a rămas cea care îl defineşte, care îi pune în mişcare toate forţele interioare şi care îl îndreaptă spre orizontul desăvârşirii. “ Dintre genurile literare, mai aproape de sufletul meu şi de structura mea spirituală, poezia se află pe primul loc. În adolescenţă am cochetat cu teatrul, dar lipsa timpului pentru finalizarea întrepriderilor mele în domeniu, m-a condus cu paşi repezi şi siguri către poezie. Mai târziu, pe la 23 de ani am abordat şi epigrama, dar şi nuvela”.  
Aforismul este unul dintre cele mai grele genuri literare asta fiindcă presupune tehnică, idee sclipitoare, originalitate şi, mai presus de toate, înţelepciune. Ilarion Boca a scris şi aforisme, manifestându-şi admiraţia şi preţuirea faţă de acest gen. “ Aforismul, pentru mine, este rezoluţia pe care un înţelept o pune pe marginea unei teme oarecare. El este expresia înţelepciunii şi a forţei de a concentra adevărul în puţine cuvinte. Un aforism bun, este cel în care adevărul nu trebuie explicat, ci însusit cu dragoste şi recunoştinţă. Iubesc aforismul şi, atunci când am timp, scriu aforisme”.  
Ilarion Boca scrie cu drag şi epigrame, dar a înţeles cu profunzime care este scopul acestui gen literar, mai dificil de abordat fiindcă şi epigrama presupune tehnică, idee şi originalitate. ““Epigrama am abordat-o pe la 23 de ani, la îndemnul poetului Adrian Merlusca. Nu scriu epigrame pentru un umor de trotuar. Umorul meu este uşor amar, un fel de reflectare a vieţii noastre de ieri şi de astăzi. Cred că epigrama poate fi alternativa la nuielusa strămoşească. Ce este de subliniat, însă, este faptul că şi "pielea" unor entităţi contemporane a devenit tot mai insensibilă la orice formă de stimuli. Dar nu este singura problemă. Epigrama rămâne Cenuşăreasa literaturii noastre, deşi în templele sale am cunoscut pe unii din cei mai remarcabili oameni de litere, asa cum sunt George Petrone şi George Corbu, dar şi încă alte nume absolut remarcabile. Marginalizarea aceasta ţine de statura spirituală a unora dintre confraţii noştri. Dacă poezia este esenţa literaturii, epigrama este esenţa artei poetice. Epigrama spune o poveste în câteva cuvinte. Îţi trebuie de toate şi din toate pentru o asemenea performanţă”.  
Iată câteva epigrame semnate de Ilarion Boca: “Vai de tine, dulce ţară, /Cum te zbaţi de-atâţia ani,/ Că prieteni n-ai pe-afară /Şi acasă ai duşmani”. (Constatare). “Că vreau mai mult, mai bun, mai bine,/ Nu-i un secret, doar am muncit ! /Am şi-un exemplu lângă mine : Cei din Guvern...au reuşit”. (Precizare) “Când intri-n magazin la ea,/ Îţi faci în grabă semnul crucii:  
Madame, şi-a basculat papucii /Cu toată marfa pe podea”. (La Madame Celin)  
 
Scriitorul are o misiune covârşitoare. El trebuie să aducă prin creaţia sa unicitate, originalitate, emoţie, forţă interioară. Trebuie să aibă sensibilitate şi să o transmită mai departe prin cele mai fine mijloace, construind un templu al frumosului. Trebuie să ştie cum să dezlege tainele efemerităţii şi să le dea orizont nemărginit prin iubirea de Cuvânt şi de aproape. Despre menirea condeiului, poetul s-a destăinuit şi a mărturisit că scriitorul are o importanţă deosebită în schimbarea viziunii şi consolidării unei lumi mai curate, el fiind un ghid spiritual autentic care poate schimba lumea în bine şi îi poate readuce echilibrul . “ Misiunea unui scriitor este să slujească adevărul şi să facă această lume mai bună, mai frumoasă şi mai suportabilă. Scriitorii pot influenţa în bine mentalitatea oamenilor prin modelele superioare etice şi estetice de viaţă pe care le propun în operele lor. Oamenii caută adevărul. Oamenii caută cu înfrigurare cotele înalte ale desăvârşirii, dar au nevoie în căutările lor de ghizi spirituali autentici. Scriitorii buni sunt primii nostri ghizi spirituali. Ei sunt credibili pentru că au experimentat înaintea noastră, chiar dacă au făcut-o într-un mediu virtual, viaţa nu aşa cum este, ci aşa cum ar trebui să fie, şi aşa cum spiritul nostru moral îşi proiectează idealurile sale. Operele scriitorilor sunt terenul confruntării noastre cognitive cu tot ceea ce suntem şi ceea ce vrem să fim într-un final de pace cu noi înşine şi lumea”.  
În scrierile sale, Ilarion Boca a abordat variate teme de-a lungul timpului. Însă mereu dragostea faţă de oameni a fost laitmotivul creaţiilor sale. Şi, nu în ultimul rând, etica luminii a fost o temă primordială. Fără lumină, versurile sale nu ar putea căpăta strălucire. Şi a ştiut întotdeauna cum să-şi îmbrace versurile pentru ca ele să lumineze în obscuritate. “ Tema fundamentală a scrierilor mele este dragostea de oameni, dublată de etica luminii. Pe aceste coordonate se ţese toată aventura spiritului meu.”  
Ilarion Boca lucrează la un poem vast care va avea câteva sute de strofe. Este un poem deosebit pe care îl solidifică cu pasiune, iubire şi multă migală. Îşi doreşte să fie o creaţie demnă de apreciat şi investeşte toate resursele sale pentru a-şi împlini visul. “În prezent lucrez la un poem după basmul Sigfried şi Crimhilda. Este un poem lung, din care am scris peste 250 de strofe. Mai am încă mult de lucru, dar lucrurile durabile se fac greu. Eu am mai scris încă trei poeme, care sunt gata de tipar. Cred că le vor citi urmaşii urmaşilor noştri, dacă...Mai cred că Homer nu şi-a pus problema cititorilor săi. A construi ceva frumos şi durabil este în firea noastră, a oamenilor. Eu asta am încercat să fac şi sunt împăcat cu mine, cu lumea şi cu cerul”.  
Poetul contemplă în poemele sale privelişti de o rară frumuseţe, cetatea visurilor şi gândurilor sale îşi are temelie din focurile existenţiale ale lumii. Aspiră la absolut însetat de seninătate, iar privirea sa este fascinată de îngeri care se ivesc din adâncurile lumii, din doruri necuprinse-n destrămare, în a căror ochi se închină mările, născând în flăcări rugăciuni.Amurgul se înalţă parcă din mituri, în urma sa lăsând doar umbra misterioasă să lunece spre infinit. Doar un înger cu aripile frânte deplânge înserarea. Asta fiindcă numai îngerii rămân să vegheze neputinţele noastre: ““Priveam ca-ntr-o oglindă, adâncurile lumii,/ Din piscul necuprins al unui gând,/ În care temelie am pus cetăţii mele/ Din focurile tale, de astăzi şi oricând. /M-am rupt de mult de lume, de mine şi de tot, /Doar tu-mi rămâi pe clipă ca singura minune,/ Iar ochii tăi de înger, frumoşi ca două mări,/ Nasc stele mari în flăcări când stai în rugăciune./ Trec norii precum magii şi gleznele-ţi sărută,/ Uimite constelaţii te vor etern a lor.../Ningea apocaliptic din mine-un fel de iarnă,/ Şi ne-am pierdut ca pruncii în zarea unui dor./ Departe-n jos, amurgul, se ridica în mituri,/ Priveam de sus, doi îngeri, pe-a vieţii drumuri strâmte,/ Şi ţi-am văzut doar umbra alunecând spre schituri,/ Şi-am mai văzut un înger, cu aripile frânte.” (Contemplare)  
Referinţă Bibliografică:
Ilarion Boca şi lumina din Cuvânt / Alexandra Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandra Mihalache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!