Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Reflectii > Mobil |   


Autor: Alexandra Mihalache         Publicat în: Ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Alexandra MIHALACHE - MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eugen Lovinescu definea poezia ca fiind o „răsfrângere numai a tot ce e veşnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc şi nematerial în noi, a sentimentelor desconcretizate”. Iar Edgar Allan Poe o numea „creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte”. Poeta Mariana Mihai reuşeşte, cu o puternică sensibilitate , să răsfrângă prin poezia sa veşnicia şi iubirea pentru divinitate în creaţii ritmice de o aleasă frumuseţe. Despre poezie, Mariana Mihai vorbeşte cu emoţie : “ Pentru mine, POEZIA înseamnă o aripă ce mă poartă spre o lume mai curată, mai bună. Totodată înseamnă terapie pentru suflet, mângâiere, lumină, sentimente curate”. Dar, în cel mai profund mod, descrie poezia ca fiind primordială, esenţa vietii. Simte că renaşte prin poezie:  
“În mine port o lume de poeme;   
Metaforă mi-e viaţa, vreau să ştii!  
Iubirea m-a-nvăţat a nu mă teme.   
Trăiesc cântând iubirea-n poezii.” (Poem despre mine)  
Despre prima poezie , scrisă în urmă cu doi ani, Mariana Mihai rememorează cu drag cum a aşternut pe filă gândurile şi sentimentele sale. „Este vorba despre poezia <>. Am scris-o în dorinţa de a mă arăta recunoscătoare lui Dumnezeu. Simţeam cum poezia îmi mângaia sufletul, am descoperit în ea o alinare”.  
Astfel se destănuia în primul său poem, revărsând iubirea pentru Creator.   
„Păşesc cu drag în urma Lui,  
M-agăţ cu multă disperare   
Să nu scap Mâna Cerului  
Cu Har.. şi Milă… şi Iertare!”  
Puterea simplităţii cu care îşi înalţă versul face posibilă trecerea barierelor lumeşti, ajungând acolo unde frumuseţea se definitivează în mod absolut. Un suflet care-şi cântă profund trăirea, poeta Mariana Mihai se descrie astfel:  
„Nu sunt poet, dar simt frumos!  
Iubesc, visez şi îndrăznesc  
Frumosului să-I dau prinos  
Şi Cerului să-I mulţumesc.”  
Poeta accentuează că vrea să-şi zugrăvească trările într-o manieră simplă, însă profunzimea mesajului capătă complexitate.  
“Nu sunt poet, dar sunt un om  
Care visează în catrene…  
Dormind la umbra unui pom  
Îmi scutur versul peste vreme”. (Nu sunt poet!)  
Mariana Mihai îşi scutură versul peste vreme, oferindu-ne şi frumoase lecţii de viaţă, dorind să ne călăuzească spre lumină:  
„Întodeauna  
se vor găsi unii  
care  
îţi vor reteza  
aripile,  
dar tu  
să-ţi iei zborul  
spre Ţara de Lumină,   
pentru că  
întotdeauna,  
zborul nemilos  
te va înălţa  
şi  
odată cu tine  
îi vei înălţa şi pe aceia  
care vor iubi lumina.” ( Aripi de lumină).  
Lumina şi iubirea pentru divinitate se regăsesc într-un alt îndemn curat, acela de a ne cufunda în credinţă pentru a ne regăsi.  
„Când totu-n jur se prăbuşeşte  
Şi al tău pas e tot mai greu  
Ridică-ţi ochii şi priveşte  
Spre Ceruri, Sus, la Dumnezeu”. ( Când totu-n jur se prăbuşeşte)  
„Mai caut azi...Dar, liniştită,  
Spre slăvi senine simt chemarea  
Şi las ca slova-mi aurită  
Să-mi lumineze căutarea”. (Căutări)  
„Toate le stie, Dumnezeu...  
Cine esti tu..., cine sunt eu?...” (Cine suntem?)  
O altă temă abordată cu sensibilitate de poetă este iubirea. Dorinţa de a pune în valoare acest sentiment a conturat în versuri sugestive un cântec al iubirii. Însă, pentru Mariana Mihai, iubirea nu e doar un sentiment, e o forma sublimă, de aceea o numeste Iubire.  
„Aş vrea să-nalţ din suflet, Iubirii, o cântare,   
S-o strig în văzul lumii, în cele patru zări...  
Să pot trezi şi norii din dulcea lor visare,  
Şi cântul meu să-l poarte pe-al valurilor mări”. (Cântecul iubirii)  
„Pe ce cărări de viaţă, neştiute  
Să vin, să te-ntâlnesc..., să mă-ntâlneşti  
Sub orologiul clipelor tăcute,  
Dând ,iarăşi, glas iubirii pământeşti?!” ( Pe ce carari!)  
Iubirea este văzută de poetă ca un balsam pentru inimi , dar şi o poruncă divină: “Iubirea este speranţă şi un legământ sfânt”, afirmă Mariana Mihai.   
„Din Ceruri,cândva, s-a dat o poruncă:  
Frumoasa Iubire s-o punem la muncă,  
În tot ce există, în orice trăire…  
Să fie credinţă şi multă Iubire.  
Prin focul iubirii se-aprinde speranţa,  
Că toate vor trece iubindu-ne viaţa.  
Iubirea-I balsamul pe inimi rănite,  
S-o cerem în rugă în clipe sfinţite.  
Porunca Iubirii, poruncă divină,  
Trăită în fapte, trăită-n lumină,  
E tot ce ne ţine uniţi pe pământ,  
De nu ştii Iubirea, învaţ-o! Să-ţi cânt?...” (Porunca iubirii)  
Contemplând asupra a ceea ce este primordial, întrebările şi frământările poetei creează o frumoasă revelaţie asupra vieţii. „Oare ce-am fi fără iubire?Ce ne-ar mai întreţine existenţa dacă aceste nepreţuite daruri ar rămâne în umbră?”.  
„Dacă ar muri Iubirea  
Dacă dorul s-ar sfârşi,  
De-ar sta-n umbră fericirea,  
Nu ştiu pentru ce-am trăi.  
Dacă zâmbetul s-ar stinge,  
Dacă-mbrăţişarea doare,  
Dacă inima s-ar frânge...  
Ce-ar fi viaţa noastră, oare?” ( Dacă)  
„Cel mai frumos peisaj e cel descoperit prin ochii poeziei”, spune poeta:  
„Deschide ochii şi priveşte viaţa  
Prin ochi de dragoste şi poezie-  
Căci zorii zilei ne redau speranţa  
Şi vom trăi din nou în armonie”. (Deschide ochii)  
„Durerea se poate vindeca prin iubire, şi doar iubirea poate face durerea frumoasă”, adaugă Mariana Mihai.   
„Şi-n durere poţi să râzi,  
Să-ţi faci viaţa mai uşoară  
Să nu laşi să te mai doară-  
În iubire de te-afunzi”. (Frumoasa durere)  
Sufletul curat al poetei îi întreţine speranţa şi visul de a mai crede în minuni. „Minuni mai sunt în această lume, trebuie doar să ne deschidem sufletul să le aspirăm”.  
„Sunt minuni în clipe-bucurii,  
În vârtejul lumii obosite,  
În îmbrăţişări de mici copii  
Şi-n a Vietii-Dar, îngăduite”. (Mai sunt minuni)  
Un dor aprins o stăpâneşte pe poetă, dorul de senin şi vesnicie. „Pentru mine seninul e o punte către veşnicie, iar de senin mereu îmi e dor”.  
„Mi-e dor! ...Mi-e dor de veşnicie  
Şi de seninul Cerului...  
Aş vrea ca inima să-mi fie  
Un veşnic dor al dorului!” (Mi-e dor...)  
Universul conturat în versurile sale reliefează adevăratele valori pe care timpul nu le poate umbri. Aşa arată adevărata frumuseţe definită de Mariana Mihai:  
„Şi nu cunosc o lume mai frumoasă,  
Decât pe-aceea-n care, ea-blândeţea  
Şi mila, şi iertarea stau la masă...  
Podoabe sfinte! Asta-i frumuseţea!  
Şi nu cunosc o cale mai curată  
Decât pe cea ce duce-n veşnicii;  
Ne-a fost şi nouă tuturor lăsată  
Adânc sculptată-n tronul inimii…” ( Nu cunosc o altă cale)  
„Dacă nu am mai avea vise în care să credem, poate că nu am mai găsi puterea să mergem mai departe”, susţine poeta.   
“Şi paşii simt mărgăritare,  
Bătaia inimii…Cuvânt.  
E-atât de dulce-a mea visare…  
Am capu-n nori, dar pe pământ”. (Visare)  
“Cât despre efemeritatea timpului, iubirea este singura care dăinuie fiindcă ea se vădeşte în credinţă şi lumină”, spune Mariana Mihai.  
“Sunt timpul nemilos care se scurge  
Spre veşnicii mă-ndrept vertiginos-  
Şi clipa-nsingurată care plânge,  
Că n-a ştiut a se jertfi frumos.  
Sunt înserarea-călător prin lume,  
Când visele-nfloresc frumos în noi,  
Tristeţea cu cortegiul ei apune  
Şi mă înalţ cu soarele-n văpăi.  
Sunt stea strălucitoare pe-al tău cer,  
Îţi amintesc că vin doar din lumină;  
Te luminez din inima şi sper  
Să străluceşti în dragoste divină”. (Vremelnicie)  
Şi, nu în ultimul rând, poeta vorbeşte despre puterea simplităţii. “E atât de simplu să deţii acest dar numit simplitate, încât fiecare din noi poate înflori curat”, încheie Mariana Mihai.  
“Minunea ce-o purtăm în noi  
Şi-o îndrăgim cât nu se poate,  
Deşi părem săraci şi goi…  
Se cheamă simplu…Simplitate.  
Să fii în toate complicat,  
Un erudit având de toate-  
Dar să ai darul minunat  
De a trăi în simplitate…  
E dar ceresc…, e Har divin  
Şi sfântă binecuvântare  
În jurul tău, Cerul senin  
Să-l daruieşti la fiecare.  
Puterea simplitatii înfloreşte  
În inimile calde, iubitoare…  
În simplitate, omul se măreşte  
Căci simplitatea este ziditoare”. (Puterea simplităţii)  
----------------------------------------  
Alexandra MIHALACHE  
Slobozia  
ianuarie 2015 
Referinţă Bibliografică:
Alexandra MIHALACHE - MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII / Alexandra Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandra Mihalache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!