Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   



Întoarcerea la origini cu poeta Lia Nenciu, cronică de preot drd.Constantin MÂNESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Întoarcerea la origini cu poeta Lia Nenciu 
  
Îmi amintesc cu mare emoţie o întâmplare din vremea când eram student în Bucureşti. În timp ce Nicolae Ceauşescu se afla în vizită de lucru în China, în toamna anului 1985, apărea la editura Albatros din Bucureşti volumul de versuri „Urcarea muntelui”, scris de o mare poetă anticomunistă, Ileana Mălăncioiu, născută în satul Godeni, judeţul Argeş. Strecurându-se pe neobservate prin faţa ochiului „atoatevăzător” al Securităţii, volumul avea să fie retras imediat din librării şi apoi decimat de cenzură, datorită apetitului autoarei pentru adevăr şi a obstinaţiei sale de a spune exact ceea ce are de spus. Mi-a reţinut atenţia atunci una dintre poezii, intitulată „Cântec”, ale cărei reverberaţii le simţim şi astăzi, parcă aceleaşi sentimente de atunci trăindu-le şi noi, doar mutate într-o perioadă de democraţie. În această poezie, Ileana Mălăncioiu constata că: 
  
„Lumea e tot mai tristă şi mai grăbită 
  
Pâinea e tot mai scurtă şi mai turtită 
  
Fără ca nimeni s-o vadă, 
  
Poezia a coborât în stradă. 
  
Se uită-n toate părţile deodată 
  
Orice drum tot acolo duce 
  
Timpul melancoliei a trecut, 
  
Ea încotro s-o apuce? 
  
Poezia a coborât în stradă, 
  
Poezia şade încă pe baricade, 
  
Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie, 
  
Dar cine să mai citească acum poezie?” 
  
Aceste versuri ne dovedesc că şi acum, ca şi atunci, şansa românului este, a fost şi va fi supravieţuirea prin cultură, prin poezie, prin literatură, în condiţiile în care nu mai există cenzură comunistă, nu mai există disidenţi politici aflaţi în diaspora, dar există alte metode de distrugere a fiinţei acestui neam care urmăresc ca România să devină o biată colonie de la periferia estică europeană, aşa cum dovedea acest lucru scriitorul Ilie Şerbănescu într-o carte apărută recent la Editura Roza Vânturilor. Între cei care apără valorile morale şi intelectuale ale poporului român, se numără scriitoarea Daniela M. Popescu, profesoară de limbă engleză în Spania, care a ales calea scrisului pentru a promova nobile sentimente şi mai ales pentru a-şi exprima dragostea faţă de ţară, faţă de Neamul Românesc, faţă de cei rămaşi acasă, în România. După volumul „Drumeţ la porţi de toamnă”, un volum bilingv de versuri (român-spaniol) şi după volumul de versuri intitulat „E(c)lipsă”, apărut la Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2015, care cuprinde şi poezie de inspiraţie religioasă, sub genericul „Singur cu Dumnezeu”, doamna Daniela M. Popescu, devenită deja un poet consacrat, premiat la concursuri internaţionale de poezie, a venit în cursul anului 2016 acasă şi a scos de sub tipar un nou volum, „Clepsidră în fragrant”, o carte de versuri ce poartă amprenta vieţii cotidiene a unui imigrant, aflat în tumultul unui mare oraş european, Madrid, cu inima între două zări, între două lumi, într-o continuă încercare de rezonanţă cu realitatea şi lumea culturală. 
  
De această dată, poeta noastră semnează cu pseudonimul literar Lia Nenciu, dar nu pentru a fugi de adevărata identitate, ci pentru a da cinste satului său natal Nenciuleşti din judeţul Teleorman, atestat documentar de peste 480 de ani, la 2 iulie 1527, în timpul lui Radu de la Afumaţi. Să nu uităm că numele de Popescu, chiar dacă este un nume comun, fiind prea mulţi „Popeşti” în literatura română, el face trimitere la strămoşii doamnei Daniela, între care au existat, cu siguranţă, mulţi preoţi, slujitori ai cuvântului lui Dumnezeu. Iată-ne, aşadar, în faţa unui nou volum apărut la Editura Anamarol din Capitală, lansat miercuri, 7 septembrie 2016, la sediul Asociaţiei „Catalactica” din Alexandria, şi acum lansat, în ziua de joi, 6 octombrie 2016, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea. 
  
Titlul volumului, „Clepsidră în fragrant”, ne duce cu gândul a acel instrument cu ajutorul căruia se măsura în trecut timpul după cantitatea de apă sau de nisip cursă dintr-un recipient în altul. Dar, dincolo de curgerea timpului, asemenea firului de nisip, nisipul din clepsidră ne surprinde pe fiecare dintre noi într-un flagrant delict pentru că, oricare dintre noi, pământenii, de la începuturile omenirii şi până la sfârşitul ei, ne putem pune această întrebare: „Poate exista o clepsidră a timpului meu?” Fiecare om îşi are clepsidra lui în care nisipul este foarte fin sau cu granule mari, ce se scurge ca un fluid mânat de anumite forţe pe valurile anilor care se succes şi tot se succed necontenit. Pentru unele persoane care sunt detaşate de nimicniciile acestei lumi, timpul s-a oprit pe loc, pentru că ele au intrat în veşnicie. Alte persoane, în zilele de astăzi, fac următoarea constatare: „Timpul din clepsidra mea parcă se scurge mai repede, prea repede în comparaţie cu alte clepsidre”. Concluzia este că timpul este acelaşi, doar oamenii s-au schimbat şi, odată cu ei, şi unele clepsidre, pentru că lumea se grăbeşte, aleargă, dar este greu de explicat încotro. Dacă ar convieţui în armonie şi înţelegere, într-o atmosferă de toleranţă, ei ar anula curgerea timpului, pentru că ar intra în armonia divină. Dar oamenii se ceartă, se urăsc, şi astfel clepsidra calvarului sau calvarul clepsidrei constă în faptul că nisipul s-a contaminat. Cum? Este greu de precizat. Oamenii uită de nisipul din clepsidră, nu-l mai privesc, iar dacă-l privesc, devin apatici, cu gânduri negre, chiar le este frică. 
  
Un mare gânditor a spus: „Timpul reprezintă acea cursă ascendentă spre dispariţie”. Altfel spus, în fiecare dimineaţă, când începe o nouă zi, omul mai face un pas spre moarte. Poeta Lia Nenciu, prin creaţia sa, prin versurile sale, care transmit emoţie şi realism, propune întoarcerea la copilărie, la locurile natale, la strămoşii noştri, la tradiţie. Recursul la tradiţie este salvator, pentru că prin el înnodăm firul cu trecutul, privim cu încredere spre viitor şi nu ne mai este frică de dispariţie. Tradiţia nu poate vedea în trecut numai binele şi în prezent numai răul. În fiinţa fiecăruia dintre noi există resurse pozitive, numai să ştim să le activăm. Tradiţia face parte din universul dumnezeirii („În Dumnezeu, Idealul şi Realul nu fac decât una”, spunea filosoful Petru Comarnescu), realizând pe pământ doctrina divină. Din punct de vedere religios, tradiţia este doctrina divină, cuvântul lui Dumnezeu, recules de Apostoli şi transmis Bisericii din generaţie în generaţie. 
  
Iată-ne, prin poezia doamnei Daniela M. Popescu, racordaţi la tradiţie, acest torent aflat în necurmată curgere, care cheamă şi face una cu el toate apele care, chiar limpezite, vor păstra culorile lor originale, fiind în acelaşi timp ele însele, dar şi cu o altă putere pe care le-o transmite torentul, ce înseamnă mai mult decât toată apa la un loc şi viaţă mai lungă decât ar fi putut, fără el, avea fiecare apă. 
  
Pr. drd. Constantin Mănescu – Hurezi 
  
Preşedintele LSR – Filiala Vâlcea 
  
Referinţă Bibliografică:
Întoarcerea la origini cu poeta Lia Nenciu, cronică de preot drd.Constantin MÂNESCU / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2110, Anul VI, 10 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!