Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Sergiu Mandinescu-un poet al închisorilor comuniste foarte puțin cunoscut, de dr.IONUȚ ȚENE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sergiu Mandinescu – un poet al închisorilor foarte puțin cunoscut  
 
Din păcate nu există scrisă o exegeză complexă și completă a poeziei carceriale românești. Se cunoaște relativ bine universul poeziei închisorilor reprezentat de Radu Gyr, Nichifor Crainic sau Traian Dorz, dar mai nimic despre poetul Sergiu Mandinescu. Este emblematic pentru poezia carcerială și a fost readus cunoștinței publice prima oară în 1982 într-o antologie de poezie apărută în Canada și strânse de Zaharia Pană și G. Caraza. Abia după revoluția din 1989 reapare în antologia ”Poezie în cătuşe” de Aurelian I. Popescu, (1995) şi cîteva versuri citate în Amintirile preotului martir Gh. Calciu (Ed. Christiana, 2007) au adăugat alte fragmente din opera poetului. În revista ”Memoria” a fost reprodus celebrul poem ”Amin”. Au fost recuperate doar parțial creaţiile poetice ale lui Sergiu Mandinescu. Majoritatea s-au pierdut fără urmă. Istoricul Cicerone Ioniţoiu, fost deținut politic, menţionează numele şi, parţial, scrie o mini-biografia a poetului Sergiu Mandinescu în ”Dicţionarul victimelor comunismului, 2004”. E de fapt singura încercare biografică a poetului. Cicerone Ioniţoiu ne arată în biografie că ”poetul s-a născut în judeţul Bacău, la 3 iunie 1926. A absolvit Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova, a încercat să studieze la Facultatea de Medicină şi, în sfîrşit, s-a decis să intre în Şcoala de ofiţeri din Sibiu. Exclus, pare-se, de acolo (motive politice?) s-a îndreptat către una dintre mişcările de rezistenţă din Oltenia, aceea de sub comanda generalului Iancu Carlaonţ. A fost acceptat, dar curînd, într-un act de indisciplină, din proprie iniţiativă, a încercat să treacă Dunărea, pe la Turnu Severin, în Iugoslavia. Prins şi arestat, a fost anchetat de Securitate. În iunie 1949, este condamnat la 12 ani de închisoare. Cercetările şi interogatoriile au continuat însă, frecvent, şi după condamnare. În decembrie 1949 a fost dus la penitenciarul din Aiud şi, de acolo, în februarie 1950, a fost trimis la închisoarea din Piteşti, centrul blestemat al „reeducării” deţinuţilor, unde „ţăndări din sufletele noastre au ajuns pînă la Cer”… Trece, mai departe, prin alte locuri ale detenţiei politice, mereu hărţuit de Securitate („pentru continuarea cercetărilor în vederea clarificării tuturor problemelor cunoscute”). Sergiu Mandinescu a fost eliberat din închisoarea Gherla în 1960 (la 34 de ani), dar nu înainte de a i se mai fi întins o capcană. Un document (comunicat de Cicerone Ioniţoiu) adresat lui Nikolski, bestialul general-şef al Securităţii, de către un subaltern care conducea „reeducarea” (cea „non-violentă”!) arată că, în ianuarie 1960, în perspectiva ieşirii din detenţie, Sergiu Mandinescu organizase un grup de trei persoane, deţinuţi ca şi el, cu care să continue, în libertate, lupta anticomunistă. Nu se abătuse de la idealul său nici după cei 12 ani de temniţă grea!” A fost pedepsit şi trimis în Bărăgan, în „celebrul” sat Lăteşti, unde a rămas până în 1961. A supravieţuit într-o mizerie materială cumplită. S-a stins în martie 1964 (de bună seamă, urmare a torturilor din închisori).”  
 
Opera lui Sergiu Mandinescu s-a perpetuat oral în închisorile comuniste . Colegii de celulă, similar ca și la Radu Gyr i-au învățat poeziile pe de rost transmise prin alfabetul morse. Scriitorul Vasile Gogea pe blogul său a scris despre cum circulau în memoria colectivă a universului carcerial poeziile lui Sergiu Mandinescu. ”Datorăm aceloraşi fraţi gemeni, Eugen şi Tiberiu Luca”, păstrarea unor poezii învățate pe de rost în pușcăriile comuniste. Compozitorul Leonid Gheorghian (fost coleg de liceu cu poetul), i-a dedicat un medalion lui Sergiu Mandinescu la 44 de ani de la trecerea la cele veșnice (New York Magazin, nr.579/2008): „Poeziile lui Mandinescu au început să fie cunoscute mult după moartea prematură a poetului. Nici nu putea fi altfel. În cei 14 ani de închisoare ca deţinut politic (1949 – 1963: Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud etc.) nu putea scrie poezii. Acolo, pentru un petec de hârtie de mărimea unei foiţe de ţigară, erai maltratat şi ţinut zile întregi dezbrăcat în celula neagră, fără pat şi fără raţia de mâncare. Pentru recitarea unor poezii compuse în închisori (spun “compuse” pentru că nu puteau fi scrise), s-au dat condamnări de la 10 la 25 de ani, difuzarea lor se pedepsea cu muncă silnică pe viaţă, iar pentru trecerea lor în lumea liberă s-au născocit “comploturi” soldate uneori cu condamnarea la moarte. Cu toate acestea, în închisori s-au născut poezii. Scrise “în cap”, pe săpun sau pe fundul gamelei, erau învăţate de deţinuţi şi răspândite oral – în închisoare sau în afara închisorii – atunci când deţinuţii erau mutaţi în altă închisoare sau erau liberaţi. “Poezia concentraţionistă, ca dimensiune şi valoare literară, este un fenomen românesc unic în lume” (Zahu Pană, în prefaţa volumului “Poezii din Închisori” , 1982, Canada). Abia după ce a fost liberat din închisoare, Mandinescu şi-a putut scrie poeziile concepute în cei 14 ani de detenţie. La doar un an după liberare, el a murit, fără să fi avut mulţumirea de a-şi vedea publicate poeziile. Toate încercările şi demersurile renumitului lingvist Cicerone Poghirc, fostul său coleg de clasă la Liceul Militar “Mihai Viteazul” din Timişoara, de a scoate la lumină sutele de poezii scrise de Mandinescu au eşuat. Comisia de specialişti, întrunită în acest scop, a apreciat valoarea unora dintre poeziile sale ca fiind “de nivelul unor poezii ale lui Eminescu, dar, pentru moment, nu se pot răspândi creaţiile unui fost deţinut politic” (Prof. Dr. Cicerone Poghirc, Centre Roumain de Recherches, declaraţie la L’Academie de Paris).”  
 
Un portret sensibil ne-a lăsat și Octavian Tomuța în ”Memorialul Ororii. Documente ale procesului reeducării din închisorile Pitești, Gherla”. Face un portret de sfânt al închisorilor: ”Prin morse s-au aflat multe din tainele Piteştiului. Le-am povestit celor mai apropiaţi, că am fost anchetat în legătură cu preotul de la mine din sat, care ar fi fost legionar. N-am ştiut asta şi n-aveam cum să le-o confirm… Timpul trecea greu, trebuia găsită o preocupare. Incitarea la organizare sau reorganizare ar fi fost o prostie. Bănuiam că în cameră mai sunt şi alţi oameni ai lui Ţurcanu şi încercam să-i identific după atitudine. Erau mai îndrăzneţi, aveau mai multă iniţiativă, erau mai degajaţi şi mai puţin timoraţi. Mi-am zis că nu trebuie să fiu şi eu o „pisică cu clopoţei”. M-am apropiat, din reală simpatie şi cu un efect terapeutic, de Sergiu Mandinescu. Era slab fizic, dar sclipitor de inteligent şi avea o ironie fină, uneori caustică. Nu, nu-l puteam ispiti cu nimic1. Nici nu era cazul. Sergiu, căruia îi spuneam „Serghei Esenin” pentru poeziile sale deosebit de valoroase, se izolase printre muzele sale şi, de câte ori desăvârşea o poezie, ne-o spunea, iar noi o scriam pe săpun şi o învăţam. Aşa a apărut „Simfonia culorilor”, şapte sonete de curcubeu, unul mai reuşit decât altul; tot aici a ţâşnit, ca o durere, amarul „Suflet valah”. Îmi venea să urlu şi să le spun: „Sunt un laş, am fost trimis între voi ca să vă spionez!”… Ar fi fost o ieşire mântuitoare pentru mine, dar inutilă. Instinctul de conservare mă paraliza! Îl iubeam pe Sergiu Mandinescu pentru puritatea lui şi pentru sinceritatea sentimentelor. Presimţeam că „ochii şi urechile” lui Ţurcanu vor relata această înfrăţire. Doamne, de nu m-ar pune să-l lovesc! Nu, Brânzei Emilian nu putea fi un turnător. Îl cunoşteam bine, fusesem în acelaşi lot. De ce se agita totuşi, atâta? L-a capacitat pe Pop Romulus, clujean cu multă putere de dăruire, deşi tare vlăguit, să coordoneze un curs practic de limba germană. Era un bun cunoscător al limbii germane şi un disciplinat pedagog. Cuvintele, traducerile, retroversiunile însăilate pe plăcuţe date cu săpun erau atent controlate şi orice greşeală era minuţios analizată şi de aşa manieră combătută, că a doua oară nu mai puteai greşi. I-am păstrat o deosebită stimă şi o sinceră gratitudine. Şi a venit şi ziua exploziei! Ţurcanu şi ai săi au erupt în cameră paralizând pe toată lumea. I-au separat pe „bandiţi” de reeducaţi şi tare m-am bucurat că m-a lăsat între „bandiţi”. Cu atâta bucurie mă învăluiau ochii lui Mandinescu!! Şi a fost ceva teribil, ca în năvălirea barbarilor.” Poezia lui Sergiu Mandinescu exprimă în versuri memorabile și, paradoxal, cu o delicatețe ultrasensibilă în duritatea epocii, universul carcerial românesc din perioada bolșevică. Hăituit de un regim ateu și trăind în așa-zisa libertate circa doi ani de zile după domiciliul de la Lățești, Sergiu Mandinescu a plecat la ceruri fără să mai apuce să-și pună pe hârtie versurile memorate în închisori. Ar trebui ca institutele de literatură să deschidă un program de cercetare despre viața și opera lui Sergiu Mandinescu, un poet care poate sta alături de Radu Gyr și Nichifor Crainic în panteonul literaturii române. Chintesența poeziei lui Sergiu Mandinescu este poemul ”Amin”, care e reprezentativ pentru poezia română contemporană, în care sunt surprinse într-un florilegiu genial întreaga suferință transcendentă a românilor din închisorile comuniste:  
 
Era o noapte jefuită de stele.  
 
La fereastra nădejdii, zăbrele.  
 
La ușa salvării, lacăte,  
 
iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate.  
 
Când în mijlocul nostru a izbucnit, ca o flacără neagră, ura,  
 
focul ei a topit într-o clipă  
 
gând, suflet, aripă,  
 
toate din tot- și n-a mai rămas decât zgura.  
 
Baroase cumplite sparseră tăcerea  
 
în cioburi de răcnete mari cât durerea.  
 
Țăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer  
 
Martirii ardeau pe ruguri de ger…  
 
Atât de cumplite au fost suferințele  
 
că mulți dintre noi în noaptea aceea și-au pierdut mințile,  
 
iar alții și-au pierdut veșnicia.  
 
Din cei ce-au trecut pe acolo, numai morții trăiesc  
 
asemenea lui, așijderea ție,  
 
iată, de pildă, eu umblu, vorbesc,  
 
dar viața mea nu-i, prietene, decât o moarte vie.  
 
Ah, Doamne, iată-mă aici la ceasul comorilor  
 
Îmbrățișându-mi durerea sub lespezi de patimi și chin.  
 
Aștepă Învierea, aștept Arhanghelul zorilor,  
 
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh,  
 
Amin.  
 
Recuperarea poeziei și biografiei lui Sergiu Mandinescu este o datorie morală și o completare necesară pentru istoria literaturii române. Sergiu Mandinescu a fost un poet sfințit de durerile și suferințele impuse de regimul comunist la fel ca Valeriu Gafencu. Prin poezia sa Sergiu Mandinescu a înnobilat literatura română pervertită de comuniști prin reprezentanți compromiși și letali ca Mihai Beniuc sau A. Toma.  
 
Ionuț Țene  
 
Referinţă Bibliografică:
Sergiu Mandinescu-un poet al închisorilor comuniste foarte puțin cunoscut, de dr.IONUȚ ȚENE / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1974, Anul VI, 27 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!