Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Drama românilor ortodocși din Alba -iulia la 1701, Studiu de Dr. Ionuț ȚENE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Drama românilor ortodocşi din Alba-Iulia la 1701. Cazul tragic al nobilului român Gavril Nagszegi  
 
Nicolae Bălcescu spunea în cuvântul introductiv la revista ”Magazin Istoric pentru Dacia” din 1845 că ”istoria este cea dintâi carte a unei nații…o nație fără istorie este un popor încă barbar”. Dacă se dă o căutare pe Google cu numele de Gavril Nagszegi se găsesc foarte puţine informaţii despre acest mirean, care la 1701 s-a găsit în situaţia de nu a mai avea unde să se roage în bisericile ortodoxe din Alba-Iulia. Despre drama mirenilor ortodocşi care nu au acceptat punctele Unirii religioase de la 1698 şi nu au dat curs diplomelor leopoldine din 1699 şi 1701 de trecere a ortodocşilor la catolici sub auspiciile autoritare ale Curţii de la Viena s-a scris foarte puțin. Singurii istorici care au relatat de cazul dramatic al nobilului român ortodox Gavril Nagszegi au fost Silviu Dragomir și Nicolae Iorga. Nu intru în detaliile acestei Uniri religioase de la 1699-1701, înfăptuită de sus în jos, la care a aderat mitropolitul Atanasie Anghel, umilul fiu de preot ortodox din Bobâlna, care pentru câteva mii de florini şi promisiunea scăpării clericilor de coverzile iobăgiei şi decimei au trecut de la „schismaticii” ortodocşi la religia receptă a catolicismului, noua „ideologie” a Vienei în Transilvania proaspăt ocupată, cu sprijinul iezuiţilor şi a Papei Clement al XI-lea. Paradoxal, deşi s-au promis de către austrieci recunoaşterea celor care trec la Unire a drepturilor cetăţeneşti conform membrilor celorlalte religii recepte, românii ortodocşi din Ardeal nu s-au grăbit să adere la actul uniaţiei. La adunările sinodale au participat puţini preoţi şi protopopi români, numărul lor fiind mărit doar în propaganda documentelor iezuite. Numeroşi preoţi ortodocşi mai ales din Hunedoara sau Ţara Bârsei au refuzat unirea, precum şi majoritatea mirenilor ortodocşi. De exemplu, clerul şi credincioşii din Maramureş au fost cu totul străini de actul de unire, săvârşit de Atanasie Anghel în 1701.Curtea de la Viena a impus Unirea cu forţa, preoţii fiind obligaţi de noul episcop hirotonit la Viena întru catolicism, Atanasie Anghel, să treacă la Unire. Printre mirenii ortodocşi Unirea era percepută ca o afacere popească în vederea satisfacerii intereselor clerului. Ortodocşii mireni care îşi lepădau credinţa şi treceau la uniţi nu erau scutiţi de dări şi corvezile iobăgeşti şi nu erau trecuţi în rândurile cetăţenilor statului ardelean. De privilegii se bucurau doar preoţii care trădau credinţa strămoşească, dar şi aceştia nu toţi pentru că Diploma leopoldină de la 1701 nu a fost aplicată de dieta celor trei naţiuni privilegiate: maghiarii, saşii şi secuii.  
 
Românii ortodocşi mireni din Alba Iulia, care nu au trecut la uniaţi, s-au trezit „peste noapte” că nu mai au preoţi „schismatici” la 1701. Toţi preoţii au fost trecuţi cu forţa de către episcopul Atanasie şi comenduirea austriacă la noua religie greco-catolică. Românii ortodocşi din Alba-Iulia s-au aflat într-o situație inedită, că nu mai aveau preoți să-i cunune, să-i înmormânteze sau să oficieze taina botezului. Curtea de la Viena nu mai permitea nici venirea preoţilor ortodocşi de peste Carpaţi să oficieze la Alba-Iulia. Mai mult, cele două biserici ortodoxe din Alba-Iulia au fost rechiziţionate de către uniţi, iar mirenii ortodocşi nu au mai fost lăsaţi să intre în acestea ca să se roage în religia lor. Una dintre bisericile de piatră, cea mai mare, fusese ridicată de Mihai Viteazul spre anul 1600, când a fixat aici mitropolia ortodoxă din Ardeal. Deci două biserici ortodoxe au fost luate cu foţa de către uniți cu sprijinul Vienei. Situaţia dramatică a mirenilor ortodocşi din Alba-Iulia a dus la revoltă. Aşa s-a născut mişcarea paşnică a nobilului român ortodox Gavril Nagszegi. Acesta făcea parte dintr-o străveche familie nobiliară română care a trecut în evul mediu la catolicism şi s-a înrudit cu nobili maghiari. Totuşi, Gavril Nagszegi revine la ortodoxie cu întreaga familie şi se pune în fruntea comunităţii ortodoxe din Alba-Iulia solicitând autorităţilor ardelene şi Curţii de la Viena dreptul de a avea preoţi ortodocşi şi măcar o biserică din cele două ortodoxe să fie returnate credincioşilor români care nu au acceptat unirea religioasă cu forţa de la 1699. Gavril Nagszegi intreprinde audienţe la cancelarul Nicolae Bethlen şi la guvernatorul Gheorghe Bannffy. În fruntea a numeroase delegaţii de români ortodocşi se cere audienţă la cancelar şi să se expună situaţia credincioşilor ortodocşi rămaşi fără preoţi în cadrul Dietei Transilvaniei. Gavril Nagszegi protesta la guvern că românii sunt forţaţi prin toate mijloacele să adopte unirea, încălcându-se rescriptele regale din 14 aprilie 1698 şi din 26 august 1699 prin care fiecare individ era liber să adere la una din religiile recepte ori să-şi păstreze credinţa, împăratul emite Diploma regală din 12 decembrie 1701, ce poate fi considerată un adevărat decret de toleranţă religioasă. Pentru a risipi zvonurile că ar intenţiona să-i unească pe români cu forţa, în Diplomă se spune că “nimeni să nu îndrăznească, sub pedeapsa grea a mâniei noastre, de a supăra ori chiar a jigni pe români în această libertate a lor; cei ce ar lucra împotriva ordinului nostru, să se pedepsească după cuviinţă şi celor jigniţi să li se ofere satisfacţie cuvenită, de oarece prin diploma noastră regală noi voim ca tot insul să poată trăi paşnic în legea sa” Atât Bethlen cât şi Bannffy au evitat să îl primească în audenţă pe Gavril Nagszegi, apoi au refuzat să primească plângerile românilor întărite de sigiliu regal. Mai mult, conţii maghiari l-au ameninţat pe nobilul român Gavril Nagszegi că dacă nu se potoleşte va avea probleme cu autorităţile austriece. Gavril Nagszegi le-a răspuns demn ,,eu sunt de convingerea că nimeni să nu-şi părăsească legea sa, ci mai bine să fie gata a-şi pierde viaţa, decât să se lepede de credinţa sa.” Până la urmă pe 27 iunie 1701, conţii Bethelen şi Bannfy îi permit nobilului român Gavril Nagszegi să depună plângerea scrisă şi întărită prin viu grai la protonotarul cancelarei transilvane.  
 
În această chestiune Curtea de la Viena a jucat perfid, folosind un limbaj dublu. Pe de o parte oferă o diplomă de toleranţă, pe de altă parte pune la cale arestarea nobilului român Gavril Nagszegi şi a celorlalţi fideli români împlicaţi în mişcarea de protest împotriva unirii. Autorităţile imperiale îi solicită generalului Rabutin să acţioneze. Acesta îl arestează pe Gavril Nagszegi cu apropiaţii săi, precum şi pe protonotarul Ioan Saroși, care a contrasemnat jalba nobilului român, împreună cu alţi trei funcţionari canceliști de la cancelaria aulică și aurarul Komaromi, un adept al nobilului român. Gavril Nagszegi este închis la Alba-Iulia pe 24 ianuarie 1702, fără drept de apărare sau proces şi supus torturii. Gavril Nagszegi era acuzat de Viena că și-a multiplicat jalba și s-a adresat tutror românilor din Ardeal, nu numai celor din Alba-Iulia. Era acuzat de instigare la răscoală, conspirație și ”laesa majestatis”. Protonotarul, canceliștii și aurarul erau considerați complici ai redactări jalbei și a răspândirii acesteia în principat. Paradoxal, acum intervin magnaţii maghiari Bethlen şi Banffy, care fiind protestanţi, acuză Curtea de la Viena că a încălcat legile şi autonomia Ardealului prin arestarea unui nobil. Ei au cerut transferarea arestatului nobil Gavril Nagszegi în jurisdicţia cancelariei ardelene să fie judecat conform legilor Transilvaniei autonome. Conţii maghiari îi iau apărarea publică lui Gavril Nagszegi de teamă să nu se creeze un precedent ca şi alţi nobili ardeleni din naţiunile privilegiate să nu fie arestaţi abuziv de noile autorităţi. În subsidiar magnaţii unguri find lutherani, calvini sau unitarieni nu doreau întărirea catolicismului în Transilvania perceput de către aceştia ca noua „ideologie” a Vienei pentru a stăpâni Ardealul, cu ajutorul românilor uniţi. Pentru conţii maghiari menţinerea românilor în ortodoxie era şi un pretext suficient că erau schismatici şi puteau fi ţinuţi în afara legilor ţării doar ca toleraţi. La 18 noiembrie 1702 autorităţile austriece permit transferul lui Gavril Nagszegi din închisoarea austriacă de la Alba-Iulia la cea nobiliară maghiară din Sibiu. Nobilul român nu mai e torturat, dar nici eliberat. Acum a rămas acuzația doar de instigare la revoltă. Deși adus în fața Dietei maghiare, nobilul român nu e judecat, procesul fiind sabotat de fiecare dată de către nobilii catolici. Mai mult, magnaţii maghiari nu-l eliberează pe Gavril Nagszegi de teama lui Pintea Viteazul care se răsculase în Maramureş şi nordul Ardealului, în alianţă cu curuţii, sprijiniţi de turci, împotriva stăpânirii hansburgilor. Între timp protonotarul ungur Ioan Saroși, care semnase plângerea e în sfârşit eliberat în toamna târzie a anului 1702, împreună cu ceilalţi funcţionari, dar după ce depuseseră din nou la Viena jurământul de credinţă (juramentum purgatorium) în faţa autorităţilor austriece. Ei sunt repuşi în posturi după 1703.  
 
În 1703 dieta ardeleană controlată de reformați resping cea de a doua Diplomă leopoldină din 1701, anulând de facto privilegiile pentru românii uniți. Românilor le era luată credința și nici nu primeau drepturile legale și învoirile sociale promise de Curtea Vieneză. Era o dublă umilință. Gavril Nagszegi e menţinut în închisoare, iar membrii Dietei transilvane refuză să judece cazul nobilului român, amânând procesul de la an la an de teama răscoalei curuţilor. Soţia lui Gavril Nagszegi moare singură în Alba-Iulia, soţul nefiind lăsat la înmormântare. Magnaţii unguri refuză să-l judece deşi o puteau face. Într-un târziu Curtea de la Viena de ”milă” şi din considerente strategice emite abia în 20 septembrie 1706 un decret prin care nobilul român Gavril Nagszegi este eliberat. A fost închis şi torturat circa patru ani fără proces şi nici judecat, fiind încarcerat doar pentru că şi-a afirmat credinţa ortodoxă şi a cerut în cadrul legal transilvan dreptul mirenilor ortodocşi de a avea preoţi şi a se ruga în fostele biserici „schismatice” răpite de către uniţi cu sprijinul Vienei. Nedreptatea făcută lui Gavril Nagszegi i-a revoltat pe boierii din Țara Românească și pe domnitorul Constantin Brâncoveanu. Episcopul unit Atanasie Anghel care a fost anatemizat de mitropolitul Valahiei și Ierusalimului a murit tânăr, în august 1713, izolat de către catolici, numai cu călugări iezuiți la căpătâi, pe patul de suferință, să nu cumva să renunțe la actul uniației de la 1698/1699. E înmormântat de preoți catolici, slujba fiind oficiată în maghiară și latină. Atanasie a murit mâhnit ducând cu el în mormânt porecla de Satanasie dată de mitropolitul Dositei al Ierusalismului. De nobilul Gavril Nagszegi nu se mai știe nimic din izvoarele istorice. Se pare că moare singur și trist peste câțiva ani, meditând că a pătimit pentru adevărata credință pe care a apărat-o în fața autorităților austriece și a dietei ardelene maghiare. La 1761-1763 austriecii au rezolvat şi problema bisericiilor şi mănăstirilor ortodoxe din Ardeal: le-a distrus sistematic la propriu cu salve de tun. Când se vorbeşte de biserici confiscate sau distruse din Ardeal să nu uite de lăcaşurile ortodoxe pierdute sau distruse prin ordinul Vienei, la 1701 şi 1763.  
 
Dr.Ionuţ Ţene  
 
Referinţă Bibliografică:
Drama românilor ortodocși din Alba -iulia la 1701, Studiu de Dr. Ionuț ȚENE / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1805, Anul V, 10 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!