Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Cronică la romanul lui Al.Florin Țene-RĂZBUNAREA GEMENELOR

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Voichița Pălăcea Vereș  
 
Dublul/ dubletul/ dualul/ dedublarea  
în romanul Răzbunarea gemenelor de Al. Florin  
Ţene  
 
Cel mai nou roman al scriitorului Al. Florin Ţene,  
Răzbunarea gemenelor, reiterează o formulă narativă şi câteva  
motive literare, alături de o serie de metafore-simbol, care  
laolaltă articulează creaţia sa romanescă din ultimii ani.  
Nu pot porni la tratarea subiectului enunţat în titlu fără  
explicitarea termenilor-cheie, aparţinând aceluiaşi câmp  
lexical, ce stau la baza acestui eseu, mai exact prima  
semnificaţie a fiecăruia dintre aceştia. Astfel, conform DEX,  
dublu înseamnă (cantitate) care este de două ori mai mare sau  
cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată;  
îndoit; dubletul este al doilea exemplar al unui obiect (carte,  
medalie, marcă etc.), păstrat într-o colec ie; ț dual semnifică un  
număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori  
fiin e alcătuind de obicei o pereche; verbul ț a (se) dedubla  
echivalează cu a se împăr i în două; a căpăta (simultan sau ț  
succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite;  
iar substantivul derivat din acesta dedublare denumeşte  
ac iunea deț a se dedubla i rezultatul ei; împăr ire în două. ș ț  
Sintagma dedublarea personalită iiț indică o tulburare psihică  
constând în disocierea personalită ii, la acela i individ, una ț ș  
normală i alta morbidă, fiecare dominând alternativ i ș ș  
determinând caracterul comportamentului.  
Încă din antichitate, dublul/ dubletul/ dualul/ dedublarea  
a fost un motiv asociat actului de cultură şi în special literaturii.  
Mitul lui Narcis este o primă formă de manifestare şi tratate a  
acestui motiv literar. Astfel, Narcis este prezentat ca un tânăr  
nespus de frumos care, în clipa când îşi vede chipul reflectat în  
oglinda apei, se îndrăgosteşte de sine. Din acest punct porneşte  
pentru creatori căutarea de sine, împletită cu încercarea de a se  
vedea altfel, proiectaţi într-o altă ipostază decât cea a existenţei  
consemnate în documentul oficial.  
Dualitatea individului uman – deopotrivă fiinţă de carne,  
trup, animal supus instinctelor şi fiinţă spirituală, cu vise,  
aspiraţii şi o configuraţie psihologică, intimă, unică, ce îl  
individualizează şi îi conferă o anume poziţie între semeni –  
este motivul pentru care artiştii se definesc printr-un eu  
biologic, obiectiv şi un altul, eul creator.  
Scindarea sufletului stă la baza capodoperei goetheene,  
Faust: acesta face un pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a  
dobândi cunoaşterea umană, opusă celei divine.  
Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se  
vorbeşte în folclor, unde omul este văzut în acelaşi timp bun şi  
rău, având o natură angelică şi deopotrivă demonică, definirea  
sa ca persoană luminoasă ori, dimpotrivă, întunecată făcându-  
se în funcţie de trăsătura predominată, care este, schematic, o  
calitate sau un defect, astfel că el este perceput ca „îndrăcitˮ  
sau „bun de pus pe ranăˮ.  
Scindarea eului, adusă în discuţie pentru prima oară în  
estetica romantică, suspendă eroul într-un soi de vacuum  
existenţial, el fiind aruncat într-un limb incert, iniţial, al fiinţei,  
prin întâlnirea eului cu dublul, cu celălalt (cf. Diana Tivdă,  
Dublul în opera eminesciană, teză de doctorat,  
www.unibuc.ro/studies).  
În alte cazuri, eul face apel la celălalt eu al său „din  
neputinţa de a (se) cuprinde ca Unul sau Totul. Dublul poate fi  
atât vizibil cât şi in-vizibilˮ. „El este vizibil sub forma  
imaginiiˮ din oglindă, a tabloului, a „fratelui geamăn care îl  
înlocuieşte pe celălalt frate geamănˮ (Idem).  
În ciuda scindării eului, a întâlnirii sale cu dublul, acesta  
nu se disipează, ci, la finalul experienţei (traumatizante de cele  
mai multe ori), el se re-întregeşte, finalitatea fiind maturizarea  
eului şi (re)câştigarea unităţii Sinelui (Idem)  
 
În Răzbunarea gemenelor, avem de a face cu o naraţiune  
în ramă. Rama o constituie experienţa concretă a autorului,  
care îşi discută creaţia literară cu soţia Titina, iar naraţiunea din  
ramă este istoria relaţiei lui Norinel Ene cu gemenele, relaţie  
emblematică pentru perioada istorică adusă în atenţie, 1942-  
1965. Evident, Norinel Ene este un alter ego al scriitorului (în  
actele de stare civilă: Florinel Ţene).  
Oarecum confuză este situaţia gemenelor: nu avem aici  
de a face propriu-zis cu o fată în dublu exemplar, nici cu o  
dualitate, ci mai degrabă este vorba de o dedublare a  
personalităţii. Ne conduc la această concluzie chiar numele:  
surorile Simţion (Simţion coruptelă a lui Simion? patronimic  
provenit de la verbul a simţi?) se numesc Valentina şi Vali. Nu  
Valentina şi Valeria. Vali este hipocoristic pentru ambele  
pronume feminine.  
Incertitudinea în care introduce prozatorul cititorul din  
acest punct de vedere este accentuat de faptul că una dintre fete  
este căpitan de securitate, cealaltă secretară la şcoală – funcţii  
care, în contextul dat, ţinând cont de epoca delaţiunii în care se  
petrece acţiunea romanului, puteau fi îndeplinite concomitent  
de o singură persoană. Fiice ale unui deţinut politic, ele ajung  
turnătoare ca să îşi poată continua studiile şi pentru ca mama  
lor să îşi păstreze locul de muncă, altfel ar fi rămas fără casă şi  
muritoare de foame.  
Şi în privinţa legăturii gemenelor cu Norinel lucrurile  
sunt încurcate: îl urmăresc, completează rapoarte vizavi de el  
către securitate, dar în acelaşi timp îl cultivă. Pe Sanda (tot un  
„dubluˮ, tot un alter-ego al autorului, al cărui al doilea  
prenume este Sandu) o hărăzesc pierzaniei, din pricina geloziei,  
şi doar norocul, întruchipat într-un diplomat străin, rudă prin  
alianţă, o salvează şi contribuie şi la salvarea tânărului Ene.  
Gelozia gemenelor este cauza pentru care la Cluj o altă iubită a  
lui Norinel, Mioara, este urmărită de securitate, deşi ele au  
perceput-o ca pe o victimă inocentă, ce îşi pierde virginitatea  
 
cu Norinel. Din acest motiv, este paradoxal nu jocul substituţiei  
(la care gemenele recurg nu o dată, lăsându-se recunoscute prin  
dezvelirea sânilor, care le diferenţiază), ci faptul că ele acceptă  
să aibă amândouă relaţii sexuale cu Norin. Nu numai că ştiu  
ambele că şi cealaltă se bucură cu el de deliciile amorului  
carnal, dar chiar îl atrag într-o promiscuă partidă de sex în trei,  
de-a lungul căreia ele îi comentează cu glas tare performanţele.  
În această situaţie, gelozia gemenelor este inexistentă; or, se  
ştie că acest sentiment atinge apogeul atunci când „cealaltă  
femeieˮ este sora ori prietena de suflet a îndrăgostitei.  
Raporturile acestea nefireşti ale tânărului cu gemenelor  
devin şi mai ciudate puse în paralel cu celelalte relaţii intime  
ale lui. Astfel, cu Mioara se dovedeşte un amant blând,  
răbdător, cu o atitudine ce face să se întrezărească perspectivele  
mariajului, iar alături de Sanda aproape are epifania că s-a  
descoperit pe sine în fiinţa ei. Toate acestea ne conduc la ideea  
că Valentina-Vali este o singură fată, când diavol, când înger,  
când securistă, când funcţionară în învăţământ, optica asupra ei  
fiind determinată de natura duală a scriitorului, el însuşi un  
geamăn după data naşterii.  
Despre dualitate vorbim şi atunci când analizăm fundalul  
istoric pe care se proiectează povestea din roman: doctrina  
comunistă, ca teorie socială, este pusă faţă în faţă cu ceea ce  
însemna comunismul pentru omul de rând, cu felul în care  
regimul politic se repercuta asupra destinului individual şi  
naţional.  
Dublul este evident chiar şi atunci când este adus în  
discuţie visul, năzuinţa eroului de a se împlini în plan spiritual,  
profesional: Norinel Ene aspiră să fugă în Occident şi să ajungă  
redactor la „Europa Liberăˮ, însă evoluţia lucrurilor  
distorsionează puţin această ambiţie, astfel că în final pare că  
va ajunge peste Ocean şi va lucra la „Vocea Americiiˮ.  
Romanul Răzbunarea gemenelor este o permanentă  
pendulare între faptul autobiografic şi ficţiune, între  
 
întâmplarea trăită şi evenimentul văzut ca potenţial de  
realizare. Existenţa lui Norinel Ene este o alternativă a  
existenţei autorului însuşi, o şansă de împlinire într-o altă  
realitate, mai puţin cenuşie. Astfel, în mod metaforic,  
răzbunarea gemenelor este de fapt răzbunarea geamănului care,  
prin scris, reabilitează filele decompensate din istoria părţii  
mediane a veacului al XX-lea.  
Voichiţa Pălăcean-Vereș  
Referinţă Bibliografică:
Cronică la romanul lui Al.Florin Țene-RĂZBUNAREA GEMENELOR / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1729, Anul V, 25 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!