Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Mariana Cristescu sau
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mariana Cristescu sau „gustul” unei arderi interioare 
  
Editorialistul beneficiază de certitudinea lucrurilor decantate de prezent, dar și de umbra timpului ce îl însoțește nevăzută - dar cât de prezentă și de utilă! - în toate strădaniile lui. Căci, printre atâția alții care sunt în prezent, văd sau au văzut, ori mai adesea s-au înșelat crezând că văd, și printre ceilați, iarăși ce s-au iscat, timpul rămâne un neîntrecut exeget. Un editorialist care, deocamdată, nu s-a înșelat, este scriitoarea Mariana Cristescu, care a publicat, de curând, volumul „Gustul cenușii”, apărut la Editura „Vatra Veche”, 2015. 
  
Deoarece fiecare eseu și articol se deschid cu un aforism semnat de mari personalități, întreaga carte este un florilegiu filozofic, fapt ce mă face să mă gândesc la spusele lui Aristotel: „Frumosul constă în ordine și măreție.” 
  
Cartea, cuprinzând editorialele scrise și publicate în anul 2015, se constituie într-un evantai policrom de idei, istorie, fapte, îndemnuri și conexiuni. Autoarea este tranșantă, nepărtinitoare, știe să exalte și să anuleze, să uite sau să-și aducă aminte, și chiar - lucru mai rar întâlnit la judecătorii faptului politic și social, dar cu deosebire important - și să retracteze, atunci când e cazul. 
  
Fragmentul de roman „Abatorul de fluturi”, ce deschide această carte, apărută în condiții grafice deosebite, redă o scenă dramatică, personajele fiind victima - soţia unui preot - şi torţionarii obsedantului deceniu, precum şi reîntoarcerea, după ani, la casa urmaşilor, a unuia dintre complici, pentru a le vinde informaţii preţioase despre trecut. 
  
În continuare citim un eseu despre generalul George Pomuț, fiu de fierar din Săcelele Brașovului, ajuns consul al SUA în capitala imperială rusă. O istorie interesantă despre un personaj dintr-o pagină a istoriei noastre. Însă, s-a ajuns la evocarea acestui erou, plecând de la un fapt real din politica lui Putin, care își dorește să atașeze Rusiei o parte din Alaska. Eseul este un adevărat studiu ce abordează prezentul prin aducerea în actualitate a istoriei vecinilor noștri. 
  
Mutarea statuii Emanuil Gojdu de la locul ei, din central Oradei, în alt spațiu neadecvat, este caracterizată o „rușine națională”, fiindcă acest patriot a lăsat neamului său o moștenire materială pe care nu suntem capabili s-o recăpătăm de la vecini. Numai fraza amintită de autoare, scrisă de Emanuil Gojdu, ar putea să ne mobilizeze în a ne apăra valorile: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta ca, încă și după moarte, să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii.” (Emanuil Gojdu). 
  
...Și în prezent avem „nebuni frumoși” - încearcă să ne convingă autoarea, în articolul „Nevoia de...«Flăcări în tandem»”, vorbind despre copii și poeți, „pentru că ei au cele mai curate suflete şi pentru că... «Sunt trup/ De jur împrejurul gurii,/ Ca o scoarţă terestră,/ Crăpată de sete.// Sunt trup/ De jur împrejurul indexului,/ Ce deşiră începutul,/ Lăsând să răsară stelele.// Sunt trup/ De jur împrejurul genunchiului,/ Ce stă să mai aştepte,/ Întruparea unei iertări.// Sunt trup/ De jur împrejurul urletului/ Legat de stâlpul inimii,/ Care-l înalţă până la cer.” Fiecare cuvânt din acest articol este o înălțare în iubire a cărții Vioricăi Feierdan. 
  
Serviciul militar, comemorarea celor mai negre momente din istoria armenilor, petrecute în anul 1915, minoritate ce trăiește în țara noastră „aproape un mileniu, răspândiţi în mai toate regiunile ţării, prima atestare a prezenţei lor fiind un epigraf din anul 967, pe o piatră de mormânt din Cetatea Albă”, sunt teme tratate cu responsabilitate, reflecții și asociații, ce lărgesc, prin competență, aria informaţională a articolelor. 
  
Din nevoia de a promova nou-veniții în literatură, Mariana Cristescu „încălzește” cuvintele cu sufletul, comentând volumul de pproză scurtă al Mihaelei Rașcu, intitulat „Nebănuitele fețe ale secundei”, alcătuind o platformă teoretică relativ omogenă, impunând cristalizarea unei concepții integratoare, deschisă spre însumarea unor tendințe paralele sub semnificația aceluiași numitor. 
  
Autoarea vibrează la evenimentele tragice din Orientul Mijlociu, înregistrând ca un seismograf conflictele din zonă: „ 28 de persoane au fost ucise şi mai mult de 100 rănite, luni, 20 iulie, în urma unui atac sinucigaş produs în oraşul Suruc, în apropierea graniţei turce cu Siria, au anunţat ministrul de Interne şi preşedintele Erdogan. Imagini apocaliptice, cadavre de tineri, acoperite cu ziare, explozia producându-se în grădina centrului cultural. Suruç adăposteşte mii de refugiaţi kurzi veniţi aici după măcelul declanşat de SI în septembrie trecut. Este o localitate situată vizavi de oraşul sirian Kobane, de unde jihadiştii Statului Islamic fuseseră alungaţi de miliţiile kurde în ianuarie, după patru luni de lupte aprige. Centrul cultural din Suruc tocmai găzduia un grup de tineri militanţi de stânga şi pro-kurzi care doreau să treacă frontiera pentru a participa, împreună cu localnicii, la reconstrucţia oraşului Kobané.” Astfel, articolul intitulat … Dar nu totdeauna! Cu Cicero, prin Mesopotamia şi Târgu-Mureş” devine o paralelă între evenimente tragice și expoziția de pictură de la Târgu-Mureş, a artistului sirian Ammar Alnahhas, intitulată „Mozaic din Messopotamia”. 
  
Pentru noi, această carte nu face parte din categoria jurnalismului, ea este o operă de artă, fiindcă pornește dinspre lume spre lume. Ea comunică, face cunoscută lumea lumii înseși. Valoarea îi vine din semnul crucii între Verticalitate și Orizontalitate și din raportul mereu rejudecat dintre Operă și Mariana Cristescu. 
  
Autoarea nu s-a pierdut în detalii inutile, cartea de față abordează multiple probleme ce îi frământă nu numai pe târgumureșeni, ci omenirea întreagă, căci bibliografia domeniului este vastă. De la frumusețea sărbătorilor noastre populare, până la cele religioase, scriitoarea știe să le evidențeze, creând „secțiunea de aur”, acea „mare a reculegerii “, sau un turn al lacrimii, ce poate fi o cădere între cuvinte, poate o hermeneutică a transimaginarului, o interferență dintre creator și cititor, toate încăpând în realitatea unor transviziuni procesuale. Așa cum descoperim în „De dragoste… și atât!”, sau în „Din haos, Doamne,-ați apărut! De v-ați întoarce-n haos!”. 
  
Citind eseul „O lume nebună, nebună, nebună”, nu pot să nu remarc frazele: „Românii nu vor megamoschee în Capitală! Nu vor, şi bine fac! Unii nu doresc nici megacatedrală – dar asta e altă temă, pentru altădată! Pentru a împiedica proiectul demarat, la nivel guvernamental, fără consultare publică, recent, pentru început, un bucureştean a… implementat modelul spaniolilor din Sevillla, îngropând în terenul afectat construcţiei musulmane două carcase de porc! Mai mult decât atât, în iarba verde de pe Bulevardul Expoziţiei nr. 22-30, zburdă fericiţi (deocamdată!) şapte purceluşi din rasa Marele Alb, marcaţi cu roşu-galben-albastru, pentru a nu se crea confuzii. Cunoscut fiind faptul că religia islamică interzice construcţiile pe pământ „spurcat de porc” (cerdo haram), se presupune că, în situaţia aceasta, discuţiile la nivel înalt între cele două ţări vor fi reluate, însă nu înaintea rezultatelor unui referendum necesar. Doar cu titlu informativ, reamintim, conform unui internaut musulman, că „Islamul este religia curăţeniei şi interzice toate lucrurile care ne pot face rău atât sănătăţii fizice, cât şi psihice. Sunt interzise toate băuturile alcoolice, substanţele halucinogene şi carnea animalelor carnivore şi omnivore.” 
  
În acest context, eseul este adăpostul Marianei Cristescu sau sfera dinlăuntrul căreia își ia revanșa pentru decepţiile şi spaimele realităţii înconjurătoare. Eseurile din această superbă carte demonstrează o experiență îndelungată, iar experiența înseamnă contact cu realitatea, cu ființa, este o reînnoire a sinelui prin acest contact. 
  
Bagajul de cunoștiințe, date istorice, evenimente, pe care le descoperim în fiecare editorial cuprins în acest volum sunt în egală măsură creaţii literare, relevând puritatea spiritului celui care le-a scris, fiindcă Opera este spirit, iar spiritul este trecerea în operă a supremei nedeterminări în extrema determinare. Așa cum spunea Titu Maiorescu, în „Critice”, materialul scriitorului „se află în lumea dinafară ce coboară în sinele scriitorului, apoi el se cuprinde numai în conștiința noastră și se compune din imaginile reproduse ce ni le deșteaptă auzirea cuvintelor din Operă”. 
  
Prezenta carte se încheie cu un eseu abordând o temă de mare actualitate: „Jocuri periculoase”, în care autoarea precizează, din start, „În loc de motto: «Islamul a trecut definitiv la Vest. Nu sub forma unei cuceriri, nici prin convertire paşnică, ci printr-o deplasare voluntară de populaţii musulmane, venite în căutare de lucru sau de condiţii de viaţă mai bune în Occident (…). Este momentul în care frontierele între marile civilizaţii se şterg şi când vedem apărând teorii şi mişcări care urmăresc să dea viaţă unor fantome: de la ciocnire, la dialogul civilizaţiilor, trecând printr-un comunitarism prezent sub toate formele sale, etnic sau religios. Noile frontiere care se stabilesc nu dispun de un teritoriu concret, ele se fixează în mental, în comportamente şi în discursuri». (Olivier Ray, „L’Islam mondialisé”, 2002) Titlul editorialului nu are nicio legătură cu thrillerul american «Jocuri periculoase», din 1998, câştigător al Premiului «Blockbuster Entertainment» şi nominalizat pentru premiul MTV la categoria «Cel mai reuşit sărut». Sau… poate că ar avea legătură, dacă ne reamintim istoricul pupic oferit de Frau Merkel, ceva mai demult, emoţionatului, la vremea aceea premier moldovean, Vlad Filat. Cu pupici şi bani mulţi (mai ales!) sunt ademeniţi către Occidentul bogat – pe care, de altfel, îl dispreţuiesc de moarte – mii, zeci de mii, sute de mii de refugiaţi, cu precădere din zonele de conflict ale Orientului Mijlociu şi ale Africii. (...) «În timp ce Europa se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de migraţie de la sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial, Berlinul a relaxat regulile de primire pentru cetăţenii sirieni, renunţând să-i trimită spre punctul de intrare în Europa.»”. 
  
Cartea aceasta este, deci, o insulă, o țesătură de semnificații stabile cu un limbaj direct și sincer, împrejmuire alcătuită în jurul ei de comunitatea cititorilor, iar autoarea o mare luptătoare pentru drepturile omului, dar și ale Românului, ca demn personaj al umanităţii aspirând către aceste drepturi. 
  
Editorialele, eseuri cu amplu mesaj către umanitate, determină creația Marianei Cristescu să aspire la universal, să exprime un surplus: Opera,care, prin idei, mesaje și imagini se deschide spre un „Dincolo”. Sunt pagini care deschid legături între noi și lume, ne oferă o cunoaștere profundă a acesteia și, prin aceasta, ne ajută să o înțelegem, să ne împăcăm cu ea, să intrăm în rezonanță cu ea. 
  
Al. Florin Țene 
  
Referinţă Bibliografică:
Mariana Cristescu sau gustul unei arderi interioare / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1723, Anul V, 19 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!