Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Teodor Barbu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Teodor Barbu: „Drăgăşani - între legendă şi adevăr” 
  
(Pagini de istorie culturală) 
  
Motto: 
  
„Trecut-au anii ca norii lungi pe şesuri 
  
Si niciodată n-or sa vina iară ... ” 
  
(M. Eminescu) 
  
Copil fiind, prin anii 1954-`56, ca locuitor al satului Călina, învecinat la sud cu Drăgăşanii, oraş care mi se părea, pe atunci, ceva mirific, un loc al belşugului si al desfătării. 
  
Aici veneam să văd filme la cinematograful din centrul oraşului, cinematograf cu camera obscură şi rulare continuă a filmului, nu ca la noi, la Călina, unde caravana cinematografică proiecta filmul pe vreun perete pe care spectatorii îşi proietau căciulile, mâinile, pentru a se delecta.. 
  
Aici veneam la bâlciul de Sfânta Marie, să mă dau în tiribombă, să mănânc lubeniţă şi să-mi cumpăr o jucărie („Hopa Mitică”- //Nu se sparge, // Nu se strică //Si-n picioare se ridică// 
  
Tot aici mă duceam să-l vizitez pe fratele mai mare, la şcoala profesională, la Havel, unde învăţa meseria de strungar şi vedeam pe stradă elevii de la Scoala Tehnică Viticolă, încolonaţi şi cântând: „-Am plecat din sat / viticultor adevărat..” 
  
Anii au trecut şi, ajuns pe la „şcolile cele mari”, cum spunea Buldulea, din nuvela lui Slavici, am cunoscut oraşul Drăgăşani din literatura lui Gib Mihăescu, cu care mă mândream, aşa cum se făleau şi colegii mei de la facultate cu consătenii lor: Liviu Rebreanu, G. Coşbuc, sau Ion Pop – Reteganul. 
  
Atunci, m-am întrebat, in sinea mea, de ce oraşul meu nu se numeşte Gib Mihăescu, aşa cum Hordou a devenit Coşbuc, Prislop a devenit Rebreanu, Haimanale a devenit Caragiale? 
  
Revenit pe meleagurile natale, ca profesor, am regăsit oraşul Dragăşani cu acelaşi parfum al copilăriei, acel oraş patriarhal, cu aceeaşi arhitectură, în care încă mai traiau acele peronaje pitoreşti şi pline de savoare, care, cu siguranţă, ar fi atras atenţia lui Gib Mihăescu, imotalizându-le pentru totdeauna: Mandin, Tromsarul, Paulică-Paganini,, Marin Băbălău, Dinoacă, Domnişoara Agata. 
  
Racolat, printr-un „abuz amical”, de prof. Emil Istocescu, în urma unei inspecţii speciale pentru obţinerea unui grad didactic, la Cenaclul literar „Gib Mihăescu” de pe lângă Casa de cultură din Drăgăşani, am retrăit destinul acestui oraş cu toate bunele şi relele inerente cu care a fost sortit.  
  
Aici am cunoscut pe afabilul, discretul poet, eseist şi epigramist Teodor Barbu.. Pe atunci, în ciuda constrângerilor politice, se desfăşura activitate intensă şi de calitate în cenacul dragăşănean, care era o adevărată flacără vie a culturii locale şi care, din păcate a ajuns precum industria clamată de un personaj caragealian: „sublimă, admirabilă, dar lipseşte cu desăvârşire” 
  
În pofida acestor nedorite stagnări în viaţa culturală a orasului, Teodor Barbu se dovedeşte tot aşa de activ şi face surpriză cu un nou volum, la scurtă vreme, după pupblicarea altor două (Retorica balansoarului şi Ace pentru cojoace (epigrame, fabule, catrene) 
  
  
Noua sa carte, intitulată „Drăgăşani- între legendă si adevăr” (Editura Kitcom-Verguleasa-Olt - 2014), îmi pune în faţă un oraş Drăgăşani bogat în istorie, cu un trecut legendar, cu o cultură demnă de marile metropole şi nu ca cea a oraşelor de provincie, pe care Sadoveanu le considera „Locul unde nu s-a întâmplat nimic”  
  
În „Motivaţie”, autorul defineşte cartea drept „un serial romantic” şi nu o monografie, deşi foloseşte date si documente peste care s-a aşternut patina timpului. 
  
Primul capitol se intitulează „Poveştile oraşului” şi sufletul de poet al autorului se dezlănţuie într-o evocare romantică prin care se contureaza imaginea de legenda şi adevăr a Drăgăşanilor, mediul geografic, oameni, istoria spirituală: 
  
„La Drăgăşani, semnele vin din adânc de istorie, ca nişte drumuri care se despart, se adună şi iar se împrăştie în cele patru zări, dar capătul lor trebuie căutat acolo, în timpuri imemoriale, când dealul trebuie să se înfrăţească firesc cu râul, pădurea cu muntele şi şesul, într-o permanentă căutare, din care s-a născut aşezarea ce mai târziu va deveni Podgoria Voievodală a Banilor Craiovei” 
  
Bineînţeles că nu se putea să lipsească „Povetea numelui” (cap. 2) Intre „legendă şi adevăr”, autorul citează toate variantele, toate sursele, inclusiv legendele despre toponimul Drăgăşani. Adevărul e unul singur, despre care a scris şi subsemnatul, în „Actualitatea drăgăşăneană”, adevăr consemnat şi în lucrări lingvistice, acela că radicalul DRAG, de origine slavă, înseamnă PLACUT, IUBIT (v. cuvântul DRAGOBETE, sărbătoare ; vresus Valentyn Days. 
  
Si uite aşa, autorul ne spune „Povestea Uliţei Martirilor, „Povestea grecilor din Drăgăşani”, „Povestea cărţilor, „Povestea scriitorilor italieni, născuţi şi şcoliţi la Drăgăşani”, „ O poveste adevărată: Prietenii lui Gib. I. Mihăescu. 
  
De fapt, Gib Mihăescu este în centrul „Serialului romantic”, prin capitolele: „Gib I. Mihăescu-mereu printre noi” şi „Colocvii la Casa Memorială „Gib. I. Mihăescu” 
  
Cartea nu se poate povesti, deoarece, precum mărturiseşte autorul, cuprind medalioane, portrete aniversare, cronici şi recenzii literrare – rezultate din comunicarea direct, ori prin scris, cu oameni de certă valoare. 
  
Capitolul 9 se intitulează „Păstorel Teodoreanu şi Drăgăşanii” Cunoscut ca preţuitor al licorilor lui Bachus, nu putea, desigur, să nu vina la Dragăşani, dar şi pentru că avea preocupări comune cu Gib. Mihăescu, prin colaborarea la revistele literare clujene. 
  
Povestea vizitei lui Păstorel la Drăgăşani e savuroasă şi relatată cu acurateţe şi umor, încât nu se putea ca Păstorel să nu scrie o epigramă prin care consemna evenimentul: 
  
„Culesul viilor e-n toi la Dragăşani, 
  
De vorbe dezmierdate-i plină via, 
  
N-auzi decât: Gordana, crâmpoşia, 
  
Pe Dealul Oltului, Călina, Mitrofani” 
  
Fiecare capitol ar merita o exegeză, deoarece cartea e densă, viu ilustrată, cu o informaţie deosebită, unică despre oraşul Drăgăşani, istoria lui, , viaţa culturală a oraşului, oamenii sai de litere : 
  
(Al. Florin Ţene, Titina Nica Ţene, Dumitru Velea, Virgil Mazilescu, Vintilă Corbul, Aurelian Drăguşin etc.), evenimentele care au marcat destinul acestui oraş. 
  
După ce citeşti cartea, te simţi mai puternic, mai plin, mai important, ştiind că aparţii unui oraş prin care a trecut Tudor Vladimirescu cu pandurii lui, unde eteriştii greci s-au luptat cu turcii, un oras care l-a dat pe Gib. I. Mihăescu, a cărui operă completă a fost tipărită în colecţia „Patrimoniu”, un oraş renumit şi altfel, nu numai prin licoarea lui Bachus ! 
  
Evident ca acest sentiment se datorează în primul rând autorului, care ştie să „ordoneze” informaţia în acest „serial romantic”, care abordează alternativ stilul de cronicar, cu cel al poetului şi prozatorului stăpân pe sensurile figurate ale frumosului grai românesc. 
  
Nu pot sa închei aceste consideraţii deât citându-l pe autor, care, pe coperta cărţii ce închide cuprinsul, declara sentenţios: 
  
„Lumea se schimbă, dar nu se preface fundamental, fardurile sunt altfel, măştie, aceleaşi. Ceea ce rămâne, dacă rămâne ceva, e amintirea. Sunt urmele fascinante ale unor oameni şi locuri care au trecut demult pragul de dincolo de negură. 
  
Căci, un lucru e cert: nu vom şti, poate, niciodata, care a fost dragostea de capătâi a oamenilor de aici, farmecul nestăpânit şi ameţitor al podgoriei, sau unduirea albastra a valurilor bătrânului Aluthus” 
  
Prof. D. Păsat 
  
Călina, octombrie, 2014 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Teodor Barbu Drăgăşani între legendă şi adevăr , cronică de prof. D. Păsat / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!