Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   



PASIUNE ŞI FURTUNĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PASIUNI ŞI... PASIUNI 
  
Talestri nu închise un ochi toată noaptea. Dimineaţa se trezi foarte obosită şi plină de nervi. Abia aştepta să o certe pe Climene. Avea ditamai discursul pregătit. Când se crăpă de ziuă, urcă pe punte şi îl căută pe Eber. Îi ceru să îi dea, urgent, o cameră mai măricică, unde să poată discuta în linişte cu amazoanele sale. Bătrânul negustor nu se lăsă rugat mult şi o conduse într-o cameră frumos amenajată, chiar pe puntea corabiei, care oferea un spaţiu primitor şi confortabil. Pe jos erau întinse multe piei şi blănuri, iar bârnele de sus erau scobite cu atenţie, lăsând lumina şi aerul să pătrundă în intimitatea încăperii. Aela chemă toate amazoanele. Climene apăru la braţ cu Celeno, avea un aer de neîncredere nefiresc pentru ea. Talestri o privi cu nervozitate şi începu: 
  
- Bună dimineaţa, dragele mele! Cred că toate ştiti deja motivul pentru care sunteţi aici. 
  
- Nu chiar! răspunse Celeno. Ştim de abaterile Climenei, dar nu cred că era necesar să ne chemi pe toate, dis-de-dimineaţă, ca să ne ţii teorii învăţate de la Druida-Mamă. Este doar o părere... 
  
- Celeno! ridică tonul Talestri. 
  
Melestri se apropie de prinţesă şi, trăgând-o într-un colţ al camerei, îi zise şoptit: 
  
- Cred că ieri ai cam exagerat cu Climene... 
  
- Eu?! întrebă prinţesa indignată. Cum îţi permiţi să spui aşa ceva? 
  
- Talestri, până la urmă noi de asta am pornit la drum. Să ne găsim fiecare câte un bărbat şi ştii bine urmarea... 
  
- Bine punctat, un bărbat! Nu azi cu unul, mâine cu altul. 
  
- Draga mea prinţesă, nu e cazul să te trag eu de mânecă, dar ar trebui să cauţi să gândeşti limpede. Poate că eşti un pic supărată pe Climene, că ţi-a luat-o înainte... pentru că şi tu ai dorinţe, ca noi toate, de altfel... 
  
- Ce?! Asta este o jignire! Melestri, chiar de la tine nu mă aşteptam la aşa ceva. Dacă asta zici tu, ce să mai aştept de la celelalte? Da, poate am dorinţe, dar nu cu o cârcă de bărbaţi, ci cu unul şi bun. Dacă găseam pe corabie, îl aveam, dar nu vezi ce prăpădiţi sunt în preajmă?! 
  
- Cred că nu mai are rost să discutăm! continuă Melestri. Treci în faţă şi zi ce crezi de cuviinţă! Talestri se propti în mijlocul încăperii, o văzu pe Climene puţin agitată şi îngrijorată. Brusc, i se făcu milă şi, cu glas domol, începu: 
  
- Climene, pentru că nu ştii să îţi administrezi plăcerile cu bun simţ, te voi ruga să alegi un bărbat din cei doi, pentru că, pe viitor, vreau să fii văzută ca fiind o femeie mai stabilă. Aşa pot şi oamenii ăştia să îşi schimbe părerea, nu că mi-ar păsa mie foarte mult de părerea lor... în fine, ideea e clară. Deci? 
  
Climene se lumină la faţă şi răspunse zâmbitoare: 
  
- Draga mea prinţesă, mă voi gândi şi diseară îţi voi da răspunsul. Îţi mulţumesc pentru înţelegere şi bunătate... pentru soluţia adoptată... 
  
- Bine! continuă Talestri. Astea fiind spuse, mergeţi şi mâncaţi, apoi, relaxaţi-vă, că doar suntem într-o misiune, care ar trebui să ne aducă armonii şi plăceri. Nu uitaţi să mai exersaţi câte ceva din arta predată de Burnesha! 
  
Amazoanele ieşiră din încăpere, ţipând de fericire. Talestri se întinse jos, pe o blană de urs, şi zâmbi mulţumită. A făcut bine Melestri că a adus-o cu picioarele pe pământ. Nu prea i-a convenit mesajul iniţial, dar era ceva adevărat acolo. Hm... “E greu să fii prinţesă”, îşi zise ea. 
  
- Ce e chestia asta aici? se auzi, deodată, glasul lui Runkrahost. 
  
Se pare că uşa deschisă a încăperii îi atrase atenţia. Acesta îşi iţi capul de după uşă. Talestri îl privi, luată prin surprindere, şi i-o tăie scurt: 
  
- Cară-te! Camera asta am cerut-o, special astăzi, pentru o discuţie cu amazoanele mele! 
  
- Aha! exclamă generalul. Văd că e plin de amazoane aici. Vă las să vă faceţi treaba! 
  
Acesta ieşi imediat şi închise uşa, fără ca prinţesa să mai apuce să adauge ceva. O mie de gânduri începură să îi mişune prin cap: “Cine se crede omul ăsta? Cum îşi permite, un general, să vorbească aşa cu ea? Mai ales că se cam ştie că e fata lui Antal! E războinic? Ei, lasă că va vorbi ea cu tatăl ei, să mi ţi-l altoiască!” Acest gând final o mulţumi şi, zâmbind, ieşi afară, să admire frumuseţea dimineţii. Soarele ardea deja, aşa că nu stătu mult pe punte, ci se aciuă în plasa ei preferată, la umbra velelor. Aela îşi luă harpa şi veni lângă prinţesă, ca să o încânte cu sunete frumoase şi bineştiute. Ziua trecu şi ea cu plictisul din celelalte zile. Climene nu dădu niciun răspuns. A doua zi, Talestri află că, de fapt, amazoana buclucaşă se cuplase cu un al treilea. Prinţesa se enervă iniţial, apoi dădu a lehamite din mâini: “Să facă ce vrea! Că mie mi-a tocat destui nervi degeaba!” Câteva zile să se fi scurs, când într-o seară, începu o furtună. Nu părea să fie ceva de temut, dar Eber umbla ca un bezmetic pe punte, cu mâinile în cap. Talestri se retrase devreme în camera ei şi începu să împletească o pătură. Corabia se unduia tot mai puternic printre valuri, scârţâind din toate încheieturile. 
  
- Piraţiiii! se auzi vocea disperată a bătrânului negustor. 
  
Talestri sări ca arsă. Îşi luă sabia şi ieşi din cameră. În timp ce urca scările, îl văzu pe Eber coborând, dar nu reuşi să îl întrebe ceva. Probabil, negustorul, ştiind că are atâţia războinici la bord, dădu alarma şi merse fuguţa să se ascundă. Un lucru normal şi sănătos, de altfel. Talestri zâmbi şi urcă treptele din câteva sărituri. Ţinti privirea către mare. La mică depărtare, se vedea o corabie suspectă. Melestri era şi ea pe punte. 
  
- Uite duşmanuul! se auzi vocea ei ca un răget şi sări asemeni unei tigroaice spre gardul de la marginea corabiei unde se vedea o umbră. 
  
Din câteva mişcări, Talestri ajunse lângă ea. Melestri îl luă pe omul, nu prea făcut, în braţe, şi-i făcu vânt peste bord. Prinţesa o privi cu uimire şi admiraţie. Amazoanele-soldat, nu erau ele atât de graţioase, dar te puteai baza pe ele oricând. Deodată, Talestri simţi o lovitură de la spate. Se întoarse brusc, o namilă de om ridicase sabia către ea. Prinţesa făcu un salt înapoi, apoi se avântă, fără milă, către grumazul piratului. Se auzi ceva şters prin ploaie, apoi un tăiş de sabie, sunetul surd al omului căzut pe punte şi căderea amazoanei pe puntea udă. Talestri se dezechilibră şi, fără să mai poată face altceva, alunecă în afara corabiei. Melestri ţipă ca din gură de şarpe. Privi peste bord şi o văzu pe prinţesă agăţată de unul dintre pintenii corabiei, care trebuia să asigure limitările de distanţă în porturi. 
  
- Aelaaa! se auzi vocea disperată a lui Melestri. Adă o funie, orice, aaacuuuum! 
  
Aela ajunse într-o clipă cu ditamai funia şi dădu un capăt peste bord. Talestri stătea agăţată cu mâinile de lemnul nefinisat, care îi rănea mâinile. Începu să simtă durere în braţe, o durere tot mai acută. Abia mai putea respira. Încercă să apuce funia, dar se dezechilibră şi se apucă iar, cu ambele mâini, de lemnul neprietenos. Ploaia câdea năvalnic, valurile păreau tot mai mari şi ameţitoare. Prinţesa dădu să mai apuce o dată funia, dar nu reuşi. Simţi o durere şi mai puternică în braţe, iar aerul părea să nu mai ajungă. Intră în panică şi încercă să respire adânc, dar un val o izbi în faţă. Deodată simţi o mână puternică, luând-o de mijloc. Văzu faţa lui Runkrahost, care, cu o mână se ţinea de frânghie, iar cu alta o ţinea pe ea. Unii, probabil Rammu şi Melestri, ţineau funia de sus. Adusă înapoi pe corabie, Talestri privi în jur cu teamă. 
  
- Nu mai sunt piraţii. I-am lichidat, dacă asta te interesează! zise Rammu, zâmbind. Uite că şi pe tine era să te fure marea. 
  
Talestri se aşeză jos şi, punându-şi mâinile în cap, rosti ca pentru sine: 
  
- Pe zeii mei, nu ştiu unde mi-a fost capul să fac o greşeală de copil şi să alunec! 
  
Apoi, ridicând privirea, şi cu greutate vădită, adăugă: 
  
- Mulţumesc, generale Runkrahost! fără tine eram deja hrană pentru peşti. Îmi cer scuze pentru atitudinea mea din aceste zile. 
  
- Chiar aşa, prinţesă?! întrebă acesta uimit. Ei, aşa ceva chiar trebuie sărbătorit, hai, Rammu! Să vedem ce licori de-ale lui Bachus are Eber ascunse prin cambuză. 
  
Şi, zicând acestea, Runkrahost îl luă pe prietenul lui de gât şi se îndepărtară de amazoane. Aela se aşeză lângă Talestri şi o îmbrăţişă. Melestri zise noapte bună şi plecă spre camera ei. După un timp, Talestri se ridică şi îi făcu semn Aelei să o urmeze în camera de pe punte, în care discutaseră cu Climene. Cele două amazoane începură să vorbească despre copilărie şi despre întâmplările frumoase petrecute împreună. Chicotiră, la ideea că poate Climene este deja cuplată cu altul. 
  
- Poate că ţinta ei este să ajungă la general! zise Aela râzând. 
  
- Ceee?! întrebă Talestri schimbându-se la faţă. Ar vrea ea... 
  
- Ahaaaa! Ştiam eu! exclamă Aela. 
  
- Ce ştiai, tu?! 
  
- Că îţi place de el. 
  
- Du-te, tu! o contrazise prinţesa împingând-o. 
  
Discuţiile nu mai continuară mult. Aela se ridică şi plecă spre camera ei. Talestri se întinse printre blănuri şi privi printre scobiturile de sus. Acolo sclipea ceva, deşi era întuneric beznă. Furtuna încă îşi făcea de cap. Prinţesa se ridică, îşi aşeză rochia, şi ieşi afară. Chiar lângă încăpere, văzu silueta unui om. Era generalul. Talestri se fâstâci. Nu avea cum să nu îl mai salute, aşa cum a tot făcut până acum, ar fi fost nedemn de ea un asemenea comportament. Se opri în faţa lui şi îl întrebă: 
  
- Nu ai somn, generale? 
  
Runkrahost, ridică privirea uimit. Probabil, din cauza zgomotului furtunii, nu îi auzi paşii. O privi pe prinţesă, hainele ude de pe ea, îi puneau în evidenţă trăsăturile corpului. Părul îi curgea sălbatic pe umeri. Mai devreme, îi simţi talia atât de graţioasă, în mâinile lui. Generalul se ridică şi, luând-o de mijloc, începu să o sărute cu pasiune. Apoi se opri, o privi în ochi, Talestri părea tulburată şi vrăjită. Se lăsa în braţele omului de lângă ea, care începu să îi mângâie trupul şi să o sărute cu tandreţe. Prinţesa îi simţi mai întâi buzele moi şi calde, apoi braţele puternice atingându-i fiecare părticică a corpului. Se lăsă dusă înapoi în camera cu piei şi blănuri. Amâdoi păreau să fi uitat de furtună şi de intamplarile petrecute. Cu uşurinţă, generalul îi desfăcu legătura de la mijloc şi Talestri simţi pieptul lui gol, atingându-l pe al ei. Îl trase spre ea, bruscându-l, de prea multă dorinţă poate. Runkrahost zâmbi şi, din câteva mişcări, fu gol lângă ea. Se mângâiară un timp, sărutându-se, când cu pasiune, când cu delicateţe şi senzualitate... 
  
- Mai ai să mă chinui? îl întrebă Talestri suspinând. 
  
- Cine pe cine chinuie? răspunse generalul de pe lângă coapsele ei. 
  
Talestri îl trase spre ea şi începu să îl sărute cu foc. Îl întoarse şi luă ea iniţiativa. Din câteva mişcări, îl simţi în ea. Era ceva atât de aşteptat şi dorit încât amândoi ţipară de plăcere. Furtuna le acoperi vocile şi deveni, brusc, aliatul lor. Nimeni nu auzi ce se petrecu în camera de pe punte întreaga noapte. Şi da, se petrecură multe. Talestri află că experienţa ei cu tânărul trac a fost ceva copilăresc şi că, abia acum, simţea cu adevărat, cum e să fii în braţele unui bărbat, cum e să fii posedată şi să posezi, cu dorinţă şi pasiune, dincolo de tot şi de toate... 
  
Capitol din romanul „TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR” 
  
Referinţă Bibliografică:
PASIUNE ŞI FURTUNĂ / Aga Lucia Selenity : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aga Lucia Selenity
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!