Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Adrian Lițu         Publicat în: Ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cele petrecute şi povestite în plutonul operativ nu au rămas fără urmări. A doua zi, duminică pe seară, cei care puseseră la cale farsa au sărit, în corpore, gardul pentru a merge la discotecă. Acolo au luat cu japca fetele la dans îmbrâncindu-le partenerii.  
 
A ieşit cu bătaie. Militarii şi-au scos centurile şi au lovit în dreapta şi în stânga fără alegere, fără milă; cu ură au lovit.  
 
La o adică, ei care păzeau frontierele ţării pentru ca tot restul poporului să trăiască în linişte şi pace, pentru ca tinerii să se distreze în voie, meritau cât de cât un anume respect.  
 
În următoarele două-trei zile arestul batalionului de pază a gemut de locatari părând a fi un cuib de şerpi, arestaţii dormind, în noaptea ce a urmat, claie peste grămadă, „ ţambalul ” fiind cu totul insuficient. Cei de dinafară s-au străduit să le uşureze zilele de arest strecurându-le, printre gratii, pături şi suplimente de hrană.  
 
*  
 
Albert, care dovedise cât de cât că se pricepe, a primit ordin să se ocupe de prepararea hranei pentru întreg efectivul de militari în termen întrucât Nicolae, bucătarul batalionului, se afla între cei arestaţi.  
 
Nu era prima dată când o făcea pe bucătarul. Cu ani în urmă, copil fiind, se străduise să înveţe să gătească mâncare, să coase, să spele şi să calce rufe. Întrebat de mamă-sa la ce îi trebuie să ştie toate astea răspunsese :  
 
- Vreau să învăţ să mă descurc singur.... Nu vreau să mă însor !  
 
- De ce ?  
 
- Fiindcă femeile sunt rele !  
 
Nicolae, care avusese parte de permisii mai mult decât toţi laolaltă, îi împărtăşise, la rându-i, din cunoştinţele sale în privinţa preparării mâncărurilor la cazan, interesat fiind să-i ţină careva locul pe timpul permisiilor.  
 
La fiecare întoarcere din permisie Nicolae era întâmpinat de majoritatea camarazilor, care treceau sub tăcere faptul că mâncărurile erau mai sărate, cu observaţia :  
 
- Bert face mâncare mai bună decăt tine !  
 
Le răspundea, fără să arate vreo urmă de supărare :  
 
- Aşa este la început !  
 
La observaţia că a pus prea multă sare Albert are un răspuns invariabil :  
 
- Prefer să vă plângeţi că mâncarea este prea sărată decât să constataţi că nu are niciun gust. Cum mie nu mi-a plăcut, am mai aruncat o mână de sare !  
 
După ieşirea din arest, Nicolae l-a porcit pe Albert; dacă ar fi refuzat să-i ţină locul la bucătărie el ar fi scăpat de arest. A dovedit că nu este un adevărat camarad !  
 
*  
 
Batalionul a obţinut calificativul „foarte bine” !  
 
Tomoş nu îşi mai încape în piele de mândrie. Nu numai că se umflă în pene dar a început să bage mâncare în el, ca într-o batoză, adăugându-şi câteva kilograme în plus, uitând de tortura căţăratului pe frânghie şi de restul pistei cu obstacole. Aşteaptă să treacă cele câteva zile rămase până la plecarea în concediu.  
 
Are de împărtăşit mamai sale un secret dezvălui de Albert, după ce Nicolae l-a luat în derâdere. Privind la cei doi, la repeziciunea cu care mărunţesc legumele, îndrăznise să întrebe :  
 
- Cum faceţi voi de reuşiţi să faceţi asta ? Mama, de căte ori toacă ceapa se taie la căte undeget !  
 
- Hă !... păi ce, noi suntem proşti ca măta ?!....  
 
Albert nu numai că s-a prefăcut a nu auzi cele spuse de Nicolae dar i-a arătat lui Tomoş cum îşi folosesc mâinile pentru a controla lama cuţitului, distanţându-se cu răceală de bucătar. Acum însă îl repede pe Tomoş cât şi pe ceilalţi încercând să le deschidă ochii :  
 
- Voi mă ?... Voi ?! Voi aţi luat calificativul „foarte bine” !?... Eu unul, de-abia v-aş fi dat calificativul „satisfăcător” !...  
 
Cei apostrofaţi, neplăcut surprinşi, aşteaptă doar ca Albert să răsufle, în pornirea lui, pentru a-l lua ei în derâdere. Nu le oferă ocazia :  
 
- Porcii mă !... Porcii au primit calificativul cu care voi vă mândriţi ! Voi chiar nu ştiţi de porcii tăiaţi !? Singurul merit pe care îl aveţi, este că în urma voastră au rămas destule resturi de mâncare pentru ei ! Şi nici măcar meritul vostru nu ar fi, dacă stau să judec mai bine !  
 
Fără ca măcar să sesizeze nota de ironie ce-i era adresată, Nicolae i-a întărit spusele :  
 
- Are dreptate ! La câte fripturi am învârtit pe plită, dacă le serveam la un restaurant, doar cu bacşişul primit m-aş fi făcut om !  
 
- Lasă că nici permisia primită nu-ţi pică cu greu la ficat !  
 
Bărbia bucătarului se umflă a guşă de bucurie, ochii îi sclipesc, mustaţa îi surâde. Devine apoi brusc serios amintindu-şi ceva anume :  
 
- Bert ! Îţi mulţumesc pentru ajutorul acordat. Salata ta de varză a avut parte cel puţin de aceleaşi aprecieri ca şi friptura !  
 
- Tu nici nu poţi să tai varza atât de fin !, aruncă unul o vorbă încercând să-l întărâte pe bucătar.  
 
- Ba pot ! Numai că nu am atâta răbdare ca el... Ce zici Bert, îmi ţii locul la bucătărie pe timpul permisiei ?  
 
- S-o crezi tu !  
 
Îi era dator, nu uitase de reacţia lui Nicolae de după zilele de arest, nu uitase umilinţa simţită la apostrofările acestuia, nu uitase că argumentele lui fuseseră ignorate în totalitate, nu uitase că bucătarul îl făcuse de căcat în faţa celorlalţi pe lângă reproşul de a nu fi refuzat să-i ţină locul pentru ca el să fie scos din arest.  
 
Ciuş, comandantul de pluton, a crezut că glumeşte atunci când a refuzat să-i execute ordinul de a trece la bucătărie. I-a cerut explicaţii  
 
. Albert a tăcut privind adânc în gol. În minte i se derulau pasaje din jurământul militar depus în urmă cu numai câteva luni : „Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele comandantului suprem, cerinţele regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei, atît în timp de pace cît şi în timp de război.  
 
..........................................................................................................  
Dacă voi călca jurămîntul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Socialiste România. ”  
 
Nu avea sens să-i explice comandantului direct că, în acest caz, orgoliul era mai presus de orice jurământ, că nu îi păsa de nicio pedeapsă oricăt de aspră s-ar dovedi a fi. A fost condus la corpul de gardă şi trecut în arest.  
 
Ghemuit în încăperea răcoroasă a arestului şi-a recăpătat respectul faţă de sine. Făcuse ceea ce trebuia făcut.  
 
Vestea arestării lui a ajuns la locotenentul-major Mănescu, medicul batalionului.  
 
Papp, sanitarul, i-a adus la cunoştinţă motivul arestării cât şi alte considerente împărtăşite de mai toţi camarazii.  
 
Albert nu numai că era îndreptăţit dar avea chiar obligaţia de a-i servi această lecţie bucătarului încrezut. Toate i le-a spus cu obidă în suflet transmiţându-i medicului aceeaşi stare de contrariere în faţa nedreptăţii arestării celui în cauză.  
 
Comandantul batalionului ar fi dorit să-şi menţină propria lui părere privindu-l pe soldatul Bert.  
 
Părea un soldat conştiincios, disciplinat. Avea însă, faţă de armată, faţă de superiori şi chiar faţă el, comandantul batalionului, un aer mult prea degajat dând oarecum impresia că îi salută pe superiori pentru a se conforma regulamentului militar dar nu îi consideră câtuşi de puţin superiori.  
 
Era chiar înciudat că, influenţat de ţinuta lui, ajunsese să-l trateze cu familiaritate. Primise, cadou, un filtru de cafea şi ţinuse să i-l arate soldatului care, neavând bunul simţ de a se arăta impresionat, concluzionase că preferă tot cafeaua preparată de el, atunci cănd are ocazia.  
 
Aprobase arestarea lui cu o uşoară satisfacţie apreciind totodată meritele bucătarului datorită căruia, în bună măsură, batalionul lui obţinuse, nesperat, cel mai bun calificativ din partea Marelui Stat Major al Armatei.  
 
Medicul a apelat la dreptul lui de veto ! I-a reamintit comandantului de necesitatea avizului medical privindu-l pe arestat.  
 
Albert a primit ordin să se prezinte la examenul medical.  
 
A fost găsit bolnav şi internat la infirmerie. A încercat să explice că se simţea cum nu se poate mai bine dar medicul i-a ordonat să fie bolnav, să-şi ia cărţile pentru pregătire la admitere şi să nu părăsească infirmeria timp de două săptămâni.  
 
S-a conformat ordinului primit. Tavi, sanitarul, l-a tratat ca pe un oaspete de seamă, ca pe un adevărat prieten bolnav. Era într-adevăr bolnav. Bolnav de dorul Ericăi.  
 
A descoperit acest fapt stând la taclale cu Tavi. Erica îl întrebase într-o scrisoare dacă doreşte să vină la el în vizită.  
 
- De ce nu ai acceptat ?!  
 
- Nu aş suporta să văd cum este devorată de privirile lacome ale celor de aici !  
 
- Este frumoasă ?  
 
Albert a zâmbit uşor :  
 
- Orice femeie îşi are frumuseţea ei !  
 
- Dacă o iubeşti atât de mult, trebuie să fie deosebită !  
 
- Este ! Chiar şi gândul că ea există mă face să văd lumea, viaţa, cotidianul, altfel !  
 
- Încep să simt că... o iubesc şi eu !  
 
Uşoara ezitare l-a făcut pe Albert să înţeleagă motivul :  
 
- Nu sunt gelos, să ştii !  
 
- Atunci, scrie-i să vină să te vadă. Aş vrea să o cunosc...  
 
- Nu se poate, ţi-am explicat doar...  
 
- Vezi bine că eşti gelos !  
 
- Nu de gelozie este vorba ci de bun simţ ! Cred că aici s-ar simţi stânjenită.  
 
*  
 
* *  
 
L-a aşteptat în gară. În gara oraşului Focşani.  
 
Un soldat şi o fată s-au contopit într-o îmbrăţişare tandră, pentru ei nemaiexistând nimic altceva pe lume şi nici dincolo de ea. Au rămas îmbrăţişaţi chiar şi după ce trenul îndepărtat s-a făcut nevăzut.  
 
Pentru ei timpul a dat înapoi ; cât a durat îmbrăţişarea totul a redevenit la firescul de atunci când s-au despărţit prima dată în gara din Roman.  
 
L-a condus apoi în apartamentul unde stătea în gazdă ; apartamentul unchiului ei, poetul Ion Panait.  
 
Dorul lor, dorul unul de altul, devenit nesăţios, le-a impus să-l hrănească. Sărutările şi îmbrăţişările nu au contenit până ce ea a izbucnit în plâns. A înţeles.  
 
Lacrimile ei erau reziduurile iubirii ce îi despărţise, erau ceea ce mai rămăsese din Jen în sufletul ei.  
 
Ar fi trebuit să îi spună că prin asta i-a devenit nespus de dragă. Nu a făcut-o. S-a purtat cu stângăcie copleşit fiind de ceea ce simţea.  
 
*  
 
Referinţă Bibliografică:
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!