Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Adrian Lițu         Publicat în: Ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(privesc înapoi cu aceeași nedumerire!...)  
 
31 Decembrie. Urmează noaptea Anului Nou; Revelionul. Cei cu pile sunt deja în permisie, bucurându-se de statutul celor mai egali dintre egali. Soldatul Bert aşteaptă Revelionul următor, nu pentru a-l petrece cine ştie unde ci pentru că la numai două luni după acesta va fi cu totul altul. Nici nu ştie când a trecut Crăciunul; a fost o zi ca toate celelalte, a fost de fapt prima zi fără plutonierul-major Negară, plecat la pichetul Ripiceni după ce şi-a făcut datoria de a instrui noii grăniceri. Şi parcă totuşi..., ceva s-a întâmplat în ziua de Crăciun pe platoul de instrucţie al batalionului. Doi colonei cu ditamai „pietrele” pe epoleţi şi-au disputat dreptul asupra viitorului soldatului Bert :  
- La şcoala de gradaţi îi este locul! Are liceul! De astfel de gradaţi am nevoie !  
- La şcoala de bucătari va merge! Ǎsta ştie ce sunt alimentele, ştie ce înseamnă aia igienă ! Va fi cel mai bun bucătar !  
- Ba va fi cel mai bun sergent ! Spune mă ! Vrei să te fac sergent sau vrei să fii bucătar !  
Spre stupoarea celor doi ofiţeri superiori soldatul Bert a rămas mut. Au întrebat amândoi aproape în acelaşi timp :  
- Ce vrei să te faci mă !  
- Mă ! Tu ce vrei !....  
Soldatul Bert, bine instruit, nu a răspuns; nu era „mă” cu niciunul dintre cei doi ofiţeri, fie ei şi superiori, era un soldat demn al armatei române !  
*  
- Soldat Bert ! În noaptea asta eşti de serviciu !  
- Am înţeles să trăiţi ! Planton schimbul doi !....  
- Nu soldat ! Eşti de serviciu toată noaptea, la Casa Armatei ! Pe platou fugaaaa... marş !  
Sergentul Robert l-a însoțit în pas alergător până pe platou ; nu atât ca să se bucure de supliciul favoritului său ci pentru a se conforma ordinelor primite. I se ceruse să desemneze un soldat, din plutonul lui, care să fie pus la dispoziţia tovarăşului plutonier-major Boască ce avea însemnate responsabilităţi în buna desfăşurare a Revelionului anului 1974 organizat la Casa Armatei. L-a predat pe soldatul Bert ca pe un colet în bună stare după care s-a întrors la îndatoririle lui stricte.  
Soldaţii adunaţi pe platoul de instrucţie, tot unul şi unul, bine antrenaţi, erau meniţi să formeze un corp de elită pentru îndeplinirea unei importante misiuni pe timp de pace. Fuseseră, parcă, din timp pregătiţi pentru această misiune. Pe câmpul de instrucţie fuseseră suprasolicitaţi. Pentru a face faţă inamicului suprasolicitarea se făcuse cu mască şi fără mască, fiecare dobăndind nu numai rezistenţă fizică ci şi calităţi actoriceşti. Pentru această misiune de noapte făcuseră de serviciu, până la loc comanda, planton schimbul doi. Erau aşadar căliţi pentru efort, căliţi să stea cu mintea trează, gata oricând, pentru orice misiune la orice oră din zi şi din noapte. Fiecare dintre ei se simţea mândru că a fost ales să facă parte din acest comandou pregătit să reziste, să reziste, să reziste ... în orice condiţii. Camarazii lor de arme, rămaşi în cazarmă, puteau să se bucure din plin de masa festivă cu sarmale şi mămăliguţă, de cele cincizeci de grame de ţuică, de siesta ce va avea să urmeze; lor nu le păsa de asemenea fleacuri, ei fuseseră aleşi să îşi servească patria .  
S-au deplasat în formaţie, în mers cadenţat până la Casa Armatei, bucurându-se de fiecare gură de aer proaspăt, bucurându-se de atenţia civililor cât şi de bucuria acestora, bucuria sărbătorilor lor.  
Comandoul de militari a fost împărţit în grupuri cu sarcini precise. Un grup de şase soldaţi, între ei regăsindu-se şi soldatul Bert, a primit consemn să nu părăsească sala de spălat vesela. De o parte a sălii se afla bucătăria. De cealaltă parte se afla magazia cu „muniţie de război” pentru noaptea de Revelion: lăzi cu sticle de bere, lăzi cu sticle de vin, lăzi cu sticle de lichior, lăzi cu sticle de şampanie..... O singură ladă părea stingheră, ruşinându-se parcă de goliciunea ei, neavând decăt două sticle în tot cuprinsul ei. Era comoara plutonierului-major Boască, surpriza surprizelor ce va avea să o facă, la momentul potrivit, superiorilor săi.  
Sarcina grupului nu era să păzească comoara plutonierului. Cei şapte minus unul primeau farfuriile, ceştile, paharele şi tacâmurile folosite în sala de festivităţi, le debarasau, le spălau şi le orânduiau ca la instrucţie, pregătindu-le pentru un nou asalt. Ei înşişi erau asaltaţi ca de un continuu desant aerian. Neprecupeţindu-şi niciun efort, nicio resursă, reuşeau să-şi căştige clipe de răgaz, timp în care înfulecau din bunătăţile aduse de la bucătărie şi goleau sticlele aduse de camarazii lor din serviciul de curierat. Au fost derutaţi, pe moment, atunci când pe frontul lor s-a instaurat o perioadă de acalmie. Zelul stârnit refuza cu încăpăţânare estomparea. Ceva, ceva, se întâmplase. Curierii întârziau să apară fie şi măcar cu câteva sticle cu băutură. Căzuseră, cumva, pe câmpul de luptă ?! Plutonierul-major Boască, până mai acum deosebit de vigilent, dispăruse de parcă ar fi fost răpit. Să-l fi furat somnul ?!  
Careva dintre cei şapte minus unul şi-a vârât nasul dincolo de uşa uitată deschisă de plutonier. Nimic suspect. Deocamdată ! Privirea i-a fost atrasă de goliciune lăzii cu pricina. A tresărit văzându-i conţinutul şi a dat pe dată alarma :  
- Băieţi... Soldaţi ! Băutură imperialistă !!!...........  
Prezenţa unei semnificaţii legată de duşmanul de moarte a patriei lor socialiste i-a tulburat profund. Au uitat de disciplina militară şi au dat buluc.  
- Măi să fie !...  
- Dacă este otrăvită ?!..  
- Ar putea fi un complot împotriva generalilor !  
- Care generali ?!  
- Cei de la masă... Nu ştiu, dar presupun că la Revelionul ăsta or fi şi ceva generali. Să-i întrebăm pe curieri, ei au acces acolo !  
- Care curieri ? Nu vezi că nu mai apare niciunul ?!  
- Să verificăm dacă este otrăvită !  
- Cum ?  
- S-o gustăm !  
- Şi să murim noi ?!  
- Niciun sacrificiu nu este prea mare....  
- S-o gustăm !  
Le-au lucit ochii în cap atunci când şi-au trecut sticla din mână în mână, la fiecare sorbitură fiecare fiind copleşit de gândul că la scurtă vreme poate simţi fiorul morţii. Simţind tăria şi gustul licorii, sclipirile din ochi au fost scăpate de sub control. Fiecare stătea cu ochii pe expresia feţei celorlalţi, aşteptăndu-se la semne de crispare, la contorsiuni, la încercări disperate de a lega sunetele... Destinderea fiecăruia a avut acelaşi efect asupra fiecărora. Băutura nu era otrăvită. Alarma s-a vădit a fi falsă!  
- Acum ce facem ?!  
- Ne vedem de treabă !  
- Şi sticla ?  
- Care dintre ele ?  
- Cea goală...  
- Urâtă mai este goală !  
- Ca o femeie !  
- Tu eşti virgin mă ?!  
- ...........................  
- Pariez că nu ai văzut vreodată o femeie goală !  
- Mare lucru nu am pierdut !  
- Eşti prost !  
- Mi-a spus tata că nimic nu este mai urât decât o femeie goală...  
- Eşti mai prost ca taică-tu !  
- Aşa o fi maică-sa !...  
- Tu nu ai de gând să te însori mă !  
- Ba da.  
- Şi cum o să-ţi ....iubeşti nevasta ?!  
- Pe întuneric !  
- Şi ziua ?!  
- Sub pătură !  
- Băieţaş, femeia goală este sublimă ! Te vei convinge singur. Mai întâi vei trage cu coada ochiului. Pariez că nu te vei putea abţine, după care nu te vei putea abţine s-o desmierzi în toată splendoarea ei.  
- Nimic nu este mai urât decât sticla asta goală. Trebuie să scăpăm cât mai degrabă de ea !  
- S-o spargem !  
- Mai bine daţi-mi-o mie !...  
Au rămas cu toţii ca trăzniţi. Era o voce feminină :  
- Vorbesc serios. Este o sticlă frumoasă ; mă pricep, am o întreagă colecţie !  
Niciunul nu era în stare să-şi revină din şoc aşa că femeia, şi ce femeie..., a continuat :  
- Acolo unde o ascund nu o va găsi nici plutonierul şi nici altcareva.  
Fără să mai aştepte, şi-a însuşit bunul râvnit. Nu terminase însă ; auzise discuţia de dinainte. Cu braţul rămas liber a cuprins tandru pe unul anume dintre ei şi i-a îmboldit pieptul, menit să fie pavăză patriei, cu sânii răzvrătiţi la fel ca întrega-i fiinţă şoptindu-i cu un reproş tandru :  
- Chiar crezi că sunt urâtă goală... Vrei să te conving că nu ?....  
Soldatul cu pricina a încercat să bâiguie ceva fără să reuşească. Pentru astfel de situaţii nu fusese instruit asupra felului în care trebuia să riposteze. Străduindu-se din răsputeri să nu capituleze s-a simţit cuprins ...........  
- Ǎsta leşină ! Nu mai pot să-l susţin !  
- Ia-l la palme !...  
- Şi dacă-mi cere dreptul la replică după ce-şi revine ?.....  
- Aşteaptă numai puţin : Soldat !... Drepţi !  
A funcţionat. Leşinatul a luat pe dată poziţia de drepţi redevenind cel de dinainte, un brav ostaş cu mintea trează.  
- V-am adus prăjituri. Dacă mai vreţi, spuneţi-mi... Aveţi însă grijă să nu vă deranjaţi... Chestia cu „ soldat... drepţi ! ” nu va avea niciun efect !  
Nu au mai avut timp de prăjituri. Dintr-o dată, serviciul de curierat s-a pornit să debarce în încăperea lor : pahare, tacămuri şi vase ; ca într-o încercare de a-i copleşi. S-au mobilzat în mod exemplar reuşind, ba chiar cu bună dispoziţie, să facă faţă situaţiei.  
Imaginea plutonierului-major Boască, apărută în cadrul încăperii i-a readus cu picioarele pe pământ. După cum arăta plutonierul, toţi nutreau speranţa ca acesta să vadă dublu. Nu s-a întâmplat.  
- Unde este o sticlă ?!  
- Ce sticlă ?  
- Cea de-a doua. Au fost două stilcle ; la fel !  
Mai aveau alternativa de a-l convinge că, anterior văzuse dublu :  
- Nu am văzut decât una !  
- Cum de-aţi văzut ! Aţi intrat aici carevasăzică....  
- Noi... Ferească Dumnezeu ! Am tras cu coada ochiului...  
- Vă bag în tribunalul militar ! Până mă întorc, să apară sticla !  
Femeia cu prăjiturile îi băgase în bucluc ; nu mai aveau sticla. Ar fi putut să o umple cu apă sau cu ceai neîndulcit ...  
- Şi de unde am fi luat ceai ?...  
- Am fi cerut de la bucătărie, deşteptule !  
- Şi bromură ?!...  
- Ceai cu bromură beau numai soldaţii tâmpitule ! Gradaţilor şi cadrelor militare le este interzis să bea aşa ceva ; altfel cum să-i instruiască pe soldaţi ?!...  
- Ce facem acum ? Ne paşte tribunalul militar...  
- Mai degrabă o să te pască pe tine o vacă ! Băutura asta, bună nu am ce zice..., are provenienţă ilicită....  
- Şi cănd te gândeşti că am avut cele mai bune intenţii...  
- Drumul către iad este pavat cu intenţii bune...  
- A spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu !  
- Nu a spus-o el !  
- Şi ce dacă ! Noi aşa trebuie să credem ! Tovarăşul Nicolae Ceauşescu emite numai judecăţi de valoare ! Dacă cel de dinainte îşi ţinea gura, sigur ar fi spus-o tovarăşul....  
- Mai tăceţi odată ! Propun să ne ridicăm moralul cu un cântec patriotic !  
- Ştiu eu unul bun de tot !  
- Dă-i drumul, ce mai aştepţi ?!  
„mi ser pe, mi ser pe,  
mi sendo, mi sendo,  
o hoho, o hoho,  
a haha, a haha,  
ie hehe, e hehe... ”  
- Ăsta este cântec patriotic ?!  
- Este mai patriotic decât toate cele ; este o incantaţie a înaintaşilor traco-geţilor. O îngănau înainte de a porni la luptă şi se simţeau egalii zeilor, nici că mai aveau teamă de moarte !  
Nu mai aveau ce comenta. Păruse că incantaţia avusese şi asupra lor acelaşi efect ca şi asupra stră-strămoşilor lor. Se merita să-şi unească vocile şi să cânte împreună. Nu au apucat însă să o facă. O voce de tenor, urmată de plutonierul major Boască, cu sticla fluturând-o deasupra capului i-a nedumerit total :  
„mi se fa, mi se fa,  
haha hehe ce hehe  
ca haha, a haha,  
de hehe, e hehe,  
o hoho, o hoho,  
a haha, a haha,  
ie hehe, e hehe... ”  
- Dă-o în mă-sa de avansare ! Poate să mai aştepte... Oricum, ăştia nu mai sunt în stare să-şi dea seama ce mai beau. Băieţi, am plăcerea să golim sticla aceasta împreună ! Fără nicio ranchiună, pe bune !  
*  
* *  
 
Referinţă Bibliografică:
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!