Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Adrian Lițu         Publicat în: Ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(privesc înapoi cu aceeași nedumerire!...)  
 
Plutonul nu îl mai înjură pe soldatul Bert. Porţia suplimentară de instrucţie din fiecare zi şi oboseala serviciilor de planton schimbul trei i-au prins bine ; a devenit pizdos fără de voia lui. Execută însă comenzile din reflex, fără să îşi perceapă starea de oboseală şi nici nu îi mai pasă dacă mai moare sau nu comandantul grupei a treia. Ştie, cu o fracţiune de secundă înainte, ce comandă va urma şi o execută pe loc, totul fiind previzibil ; comenzile, căntecele lui Covaci, răspunsurile acestuia la aceleaşi întrebări repetate de gradaţi, legănatul lui Burlea, lecţiile politice, munca de curăţenie pe sectoare, pasul de defilare repetat în fiecare după-amiază pe platoul de instrucţie.... A uitat, se pare, cu totul de civilie.  
 
*  
„o fărâmă din mine  
e tot mai departe....  
pierdută-n uitare de sine,  
pierdută-n speranţe deşarte  
................................................. ״  
Albert este transfigurat, pierdut în propria-i simţire. Doreşte să exprime faptul că acea fărâmă este de fapt totul, că restul lipsit doar de o fărâmă nu înseamnă absolut nimic, că acest mare rest este controlat, manipulat, stăpânit de alţii. Este silit să urască, îl pregătesc pentru momentul în care să fie asmuţit asupra duşmanului real sau închipuit, îl pregătesc să nu discearnă ci doar să execute ordinul de a ucide......  
Simte că acea fărâmă este singura lui speranţă de a renaşte, vreodată, ca om.  
- Soldat Bert! Nu mişca!  
Are impulsul de a se ridica automat, drept în poziţie regulamentară. Pentru prima dată i se comanda să nu mişte. Sunt la ora de studiu. Caporalul Robert i-a înşfăcat caietul :  
- Tovarăş’ sergent ! Permite-ţi să raportez !  
- Ce s-a întâmplat ?  
- Soldatul Bert scrie versuri în loc să înveţe jurământul militar !  
- Caporal ! Adu-mi caietul !  
Sergentul Trandafir fusese numit de curând la comanda companiei, îndată după avansarea în grad, invidiat fiind de cei ce rămăseseră la gradul de caporal. Nu funcţia şi nici gradul obţinut nu le stârnise invidia ci faptul că sergentul purta centură cu diagonală, însemn care pentru ei nu era cu nimic mai prejos decât cu obţinerea medaliei „ Virtutea Militară ”. A citit cu interes cele scrise :  
- Soldat Bert ! Ştii jurământul militar ?  
- Da ! Să trăiţi !  
- Spune-l !  
- Pentru îndeplinirea datoriei sacre de apărare a patriei înscrisă în Constituţie, eu soldat Bert, cetăţean al Republicii Socialiste România, intrând în rîndurile forţelor armate, jur credinţă nestrămutată poporului român şi patriei mele socialiste.  
Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele comandantului suprem, cerinţele regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei, atît în timp de pace cît şi în timp de război.  
Jur să nu-mi precupeţesc sîngele şi viaţa pentru apărarea pămîntului strămoşesc, independenţa şi suveranitatea patriei, cauza socialismului.  
Dacă voi călca jurămîntul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Socialiste România.  
- Caporal ! Lasă-l să scrie ! După cum vezi, a învăţat jurământul militar pe dinafară.  
- Soldat Bert ! Cât timp ţi-a luat ca să-l înveţi ?  
- Douăzeci de minute, să trăiţi !  
- Bine soldat ! ştiu destui care nu l-au învăţat nici după o lună !  
Sergentul ştie ce spune, ştie de ce caporalul s-a înroşit pe dată, ştie multe... Îşi doreşte să se ştie că, în compania lui, primii care respectă disciplina trebuie să fie gradaţii.  
*  
Sergentul Trandafir a fost numit într-o altă funcţie; cea de comandant al Corpului de Gardă al batalionului. Poartă centură cu diagonală, de culoare albă.  
*  
- Târâş înainte !  
- Nu aşa soldat ! Târâş am spus ! Sergentul Robert apasă pe spinarea fiecărui soldat aflat în preajmă forţându-i să se afunde în noroi.  
Comandanţii de grupă îi urmează exemplul. Au primit, neoficial, ordin să-i pedepsească pe soldaţi pentru rezultatele slabe obţinute în poligonul de tragere.  
În loc să se târască, ca râmele, soldaţii înceacă pasul cărăbuşilor sprijinindu-se în măini şi în vârful bocancilor, încercând să nu-şi terfelească ţinutele. Încercările le sunt zădărnicite de zelul gradaţilor. Soldatului Bert nu-i pasă de ţinuta militară : simte o plăcere nebună să o terfelească, atâta plăcere că îşi înfundă până şi faţa în noroi.  
- Ai înebunit ?! îl întrebă soldatul Vlaşin, aflat în imediata apropiere.  
- Nu ! Mă distrez doar.  
- Nu-i rea ideea... Eu de ce nu m-aş distra ?!  
S-au molipsit cu toţii. După fiecare salt înainte, la comanda „culcat ! ” se aruncă în noroi împroşcându-se. Singurul care a rămas cu ţinuta aproape curată este soldatul Covaci nedumerit de cele ce se întâmplă. Ceilalţi, murdari din tălpi până în creştet, sunt cuprinşi de o ciudată veselie, de parcă ar fi primit vestea că de mâine au câte o permisie de şapte zile pentru rezultatele excepţionale obţinute în poligonul de tragere. În drumul spre cazarmă, în oraş, se simt persoane cu importanţă ; atrag atenţia tuturor trecătorilor, fără nici o excepţie, fapt fără precedent. Mulţumirea le este deplină atunci cănd, la puţin timp după intrarea în cazarmă, în telefonul de campanie tună vocea comandantului de batalion :  
- Care sunt dobitocii care şi-au bătut joc în asemenea hal de soldaţi de am ajuns să primesc telefoane de la cunoştinţe? Cum pot eu să mai dau ochi cu lumea în oraş ?! Prezentaţi-vă imediat la comandamentul batalionului !  
Mulţumirea soldatului Bert se risipeşte îndată ce are timp să reflecteze. Această stare, creată artificial, nu are cum să dureze. Simte amarul eşecului. Ore întregi, care însumate puteau fi transformate în zile nenumărate, ţintiseră vântul prin cătarea armei automate dăscăliţi cu brutalitate să-şi fixeze corect, pe umăr, patul armei pentru a nu resimţi şocul reculului îndată ce apăsau trăgaciul. Ţinteau îndelung, ţinîndu-şi răsuflarea, apăsau trăgaciul armei şi nu se întâmpla nimic.  
Tragerile din poligon s-au desfăşurat sub semnul încordării provocată de ameninţările tuturor celor din jur ; nu cumva să rateze ţinta că au belit-o. Şocul primului recul şi vestea că nu au nimerit ţinta din primul foc au transformat încordarea în panică; următoarele două cartuşe nu puteau fi decât irosite.  
Le-a fost admnistrată binemeritata pedeapsă ; pedeapsă pe care nu au acceptat-o. Şi-au bătut joc de ea, aşa cum au ştiut mai bine. Nu au însă nicicum puterea de a-şi bate joc de tristeţea nereuşitei.  
*  
Coboară în Şorogari fără gradaţi. Nu mai au comandanţi de grupe ! Plutonul se află, temporar, sub comanda plutonierului-major Negară comandantul pichetului de grăniceri Ripiceni. Urmează instrucţia tehnico-tactică. Înainte de a fi subofiţer, plutonierul-major Negară este om :  
- Ţin să vă avertizez de la bun început ! Cine va mai face glume pe seama soldatului Moscu, cine îşi va mai bate joc de el va avea de-a face cu mine ! El este ca şi fratele meu !  
La auzul acestor vorbe, deşi nu-i vine să creadă, soldatul Moscu îi priveşte, pe toţi, cu modestă superioritate.  
- Soldat Moscu ! Vrei să te iau, pentru paza frontierei, la pichetul Ripiceni ?  
- Da.... Să trăiţi !  
- Atunci să fii numai ochi şi urechi la tot ce am să vă arăt şi la tot ce am să vă spun. Ai înţeles ?  
- ’nţeles ! Să trăiţi !  
- Vreau să aud : „am înţeles ” şi nu altceva !  
- Am înţeles ! Să trăiţi !  
- Aşa te vreau, soldat !  
Soldatul Bert revede acea lucire misterioasă din ochii lui Moscu....  
*  
Sunt instruiţi cum sa facă pânda, pe timp de zi şi pe timp de noapte, ce înseamnă paza din foişor, cum să acopere zona de pază de câţiva kilometri, cum să folosească focul de avertisment atunci când au de-a face cu infractorii ce intenţionează să treacă în mod fraudulos frontiera ţării.  
- V-aş recomanda să luaţi totul în serios ! Oricare dintre voi ar putea fi detaşat pe frontiera de vest a ţării ! Acolo nu-i de glumă... acolo este vestul sălbatic ! Orice greşeală, cât de mică, poate fi plătită cu viaţa sau cu libertatea ! Nu doresc la nimeni să petreacă câţiva ani, dintre cei mai frumoşi, într-un batalion disciplinar, să ajungă să cunoască iadul înaintea judecăţii de apoi !  
*  
Proiecţia filmului a început. Este o reconstituire realizată de studioul cinematografic al armatei. Reconstituirea unei încercări de trecere frauduloasă a frontierei de vest. Călăuza grupului de infractori este un fost grănicer care şi-a făcut serviciul militar în acest sector de pază. Se simt cu toţii trădaţi. Ar fi ca şi cum unul din camarazii de arme, de acum, i-ar trăda fără să-i pese de ceea ce ar avea ei de suferit. În luptă, în orice împrejurare, viaţa ţi-o dai nu pentru patrie ci pentru camaradul de lângă tine. El este patria. Acesta este adevărul. Orice altceva nu este decât născocire a istoricilor, a politicienilor care transformă jertfa ta în propria lor glorie, cu doar preţul de nimic al vorbelor bine meşteşugite.  
Nemernicul fost camarad cunoaşte prea bine perimetrul de pază, ştie locul de pândă al grănicerului de serviciu. Îşi lasă grupul de civili în aşteptare, face un mic ocol şi surprinzându-l pe grănicer îl dezarmează silindu-l să-i urmeze până aproape de fâşia de graniţă.  
Filmul îl prezintă pe soldatul grănicer ca păstrându-şi cumpătul aşa cum ar proceda orice brav soldat român. Cei aduşi în sala de proiecţie simt că într-o astfel de împrejurare s-ar căca pe ei, implorând ca măcar să le fie restituită arma. Oare cât de fidelă este reconstituirea ?!......... Cei care au avut asemenea reflecţii au avut de pierdut câteva secvenţe din film. Ceilalţi au văzut şi doar atât !  
Călăuza, impresionată de atitudinea soldatului grănicer – în viziunea realizatorilor - ; nemaisuportând mirosul căcatului, al transpiraţiei abundente ale eroului - în viziune realistă - ştiind prea bine ce înseamnă arma pentru un soldat şi ce înseamnă să te întorci la pichet fluierând a pagubă, restituie arma soldatului grănicer. Prevăzător, înainte de acest gest, a scos încărcătorul armei şi l-a aruncat în zona lacustră astfel încât grănicerul să cheltuiască ceva timp până să-l recupereze, răstimp în care el şi grupul lui să-şi vadă de drumul spre libertate. Facere de bine..... O mamă face bine atunci când îşi naşte pruncul. Durerile prin care trece le uită până şi ea. Durerile bătrâneţilor, atunci când este uitată, părăsită sau şi mai rău ; înjurată, bătută.... o mamă le suportă cu stoicism.  
Călăuza nu-i este mamă soldatului grănicer ; mama lui...! Eroul are prezenţă de spirit ! În portîncărcătorul scorojit mai are o rezervă ! Călăuza nu are cunoştinţă asupra acestei noi măsuri prevăzute de regulamentul de pază a frontierei. Este somată să se predea împreună cu tot grupul de infractori. Focul de avertisment, sau în realitate chiar o rafală de gloanţe pe deasupra capetelor, îi convinge că nu este de glumit cu acest vajnic erou. Totul se sfârşeşte cu decorarea grănicerului care a trăit coşmarul vieţii lui dar şi momentul lui de glorie.  
Civilii prinşi cât şi fostul grănicer, cum şi pe unde or fi trăind acum?!....  
Grănicerul Bert se întreabă cum ar fi reacţionat într-o astfel de situaţie. Înclină să creadă că ar fi fost recunoscător, că s-ar fi grăbit să se despoaie şi să se bâldâbâcească după primul încărcător pentru a avea timp să se spele, să scape de mirosul fricii. Dar... cine ştie ?!....  
*  
- Scoală soldat ! ... Scoală-te în pizda mătii că te îmbolnăveşti !.....  
Zgâlţâielile plutonierului-major Negară le simte ca pe legănări şi chiar dacă este înjurat de mamă... vocea pe care o aude este caldă şi grijulie,... zăpada geruită îi este puf..... visează...  
- Soldat ! Drepţi !  
Soldatul Bert este pizdos până şi în somn. Nu mai este legănat ci a primit o comandă militară. O execută ! În această poziţie nu poate să se frece la ochii cârpiţi de somn. Hohotele de râs ale plutonului şi ale plutonierului-major Negară îl înviorează. Nu a ieşit încă din graţiile gradaţilor, stăpânii programului de după amiază şi seară şi al programărilor schimbului doi de planton. Doborât de oboseală şi de frigul pătrunzător, în loc să-şi aprindă obişnuita ţigară, s-a cufundat într-un somn adânc, frate cu moartea cum ar spune Mitru – tatăl lui, purtător de cuvânt al străbunilor străbunilor lui.  
- Somnul, băutura şi curvele sunt duşmanii grănicerilor aflaţi în paza frontierei ! De astea vă rog din suflet să vă feriţi ; vă rog ca pe copiii mei !  
- .........  
- Nu-l mai priviţi cu învinuire !... În pază nu este trimis nimeni neodihnit ! Cel care o face merită să compare în faţa Tribunalului Militar !  
*  
Mitrului îi este dor de feciorul din armată. Nu o spune nimănui. Atunci când îţi împărtăşeti intimitatea, ţi-o pierzi. Este la fel ca şi când divulgi un secret; încetează să mai fie secret. A dorit să afle data la care urmează să depună jurământul militar gândind să-l viziteze cu această ocazie. Albert le-a scris să stea liniştiţi acasă şi să îşi vadă de ale lor, el nu duce lipsă de nimic, îi ajung banii pe care ei îi trimit din când în când.  
 
*  
 
* *  
 
Referinţă Bibliografică:
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2097, Anul VI, 27 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!