Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Adrian Lițu         Publicat în: Ediţia nr. 2070 din 31 august 2016        Toate Articolele Autorului

III. ECOU RĂTĂCIT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Revenirea Ericăi, a colegelor şi colegilor la liceu a fost asemenea întâlnirii a două sau mai multe stoluri de vrăbii într-un loc plin de firimituri de pâine, datorită discuţiilor însufleţitoare.  
Toloşica, prietena Ericăi, care nu făcuse parte din grupul din Roman, avidă să afle cât mai multe amănunte, sorbea pur şi simplu fiecare cuvânt al acesteia. Fusese uimită încă de la prima întâlnire cu aceasta. Dorea să afle ce minune se petrecuse, cum de putuse să se schimbe atât de mult. Dintr-o fiinţă deprimată devenise cu totul alta, era acum strălucitoare, aşa cum nu o mai văzuse de multă vreme. Se bucura pentru ea dar, trebuia să ştie, să afle cel mai mic amănunt iar pentru asta nu îi erau îndeajuns spusele Ericăi. Aceasta era prea îndrăgostită pentru a fi lucidă, pentru a da detalii. De la celelalte prietene, care o însoţiseră în Roman, aflase mult mai multe.  
O interesase în primul rând să afle cum arată acest Albert, dacă înfăţişarea lui este mai presus ori mai prejos decât a celui pe care Erica părea să-l fi dat uitării cu totul. A ajuns la concluzia că nici nu existau termeni de comparaţie între cei doi, hotărând că Erica şi Albert fac, împreună, o pereche total nepotrivită şi apoi… iubirea asta picase aşa, hodoronc-tronc, pentru a-i zădărnici toate străduinţele de până acum.  
Folosise fiecare moment prielnic pentru a-l convinge pe Jen de valoarea sentimentelor ce le avusese faţă de Erica şi ajunsese să fie mulţumită cât de cât de rezultatele obţinute. Nu că ar fi reuşit să-l convingă dar reuşise să-i însâmânţeze în suflet îndoiala că ceea ce simţea faţă de Dora, noua lui iubită, nu era nici pe departe din ceea ce credea, că totul era pueril, conjunctural şi poftim… acum tocmai prietena ei cea mai apropiată, cea pentru care se zbătuse atât, îi era împotrivă, îndrăgostită fiind de acest Albert care nici măcar nu era atăt de urât încât să amintească de celebra iubire de la ”Notre Dame’’. Hotărât lucru, va încerca din răsputeri, cu orice preţ, să refacă vechiul cuplu ce fusese, nu demult, invidiat de un oraş întreg, raportat bineînţeles la cei care aveau cunoştinţă despre ei.  
*  
Scrisoare de dor...  
Rătăcită într-un scrin,  
De ani de zile...  
Peste galbenele file  
Uitarea se-aşterne, uşor...  
Sunt versurile ce însoţesc melodia molcomă, pătrunzătoare, difuzată la radio. Cei care o ascultă, cu adevărat, au reacţii diferite. Odată cu înaintarea în vârstă piesa muzicală capătă greutate.  
Putem spune că am trăit şi mai ales că trăim atunci când putem resimţi trăirile avute, în împrejurări asemănătoare, determinând armonie între ceea ce am simţit odată şi ceea ce simţim în prezent; între ceea ce am fost şi ceea ce suntem.  
*  
Forfota dinaintea plecării în excursie nu îl afectează câtuşi de puţin. Are cu totul o altă preocupare. O scrisoare sosită cu întârziere nu şi-a găsit destinatara, una dintre colegele Ericăi. Albert a găseşte cu cale să o redirecţioneze către noua adresă. O pune într-o cutie poştală, ceva mai târziu, împreună cu una dintre vederile scrise în acea zi. Tot ceea ce îl impresionează, în timpul excursiei, îi împărtăşeşte Ericăi, cu mijloacele avute la îndemână, fascinat fiind mai cu seamă de priveliştea apusului de soare ce căpăta noi valenţe datorită parcursului şoselei aşternută peste dealuri şi văi.  
*  
Căminul de fete al liceului de chimie alimentară din Galaţi pare să fie cuprins de un freamăt neobişnuit. Imediat după intrarea în incintă, în dreapta, unde se află biroul administratorului, este panoul unde se înşiră corespondenţa ; scrisori şi vederi expuse în aşa fel încât numele destinatarului să fie cât mai vizibil.  
Este locul către care, ca un reflex condiţionat, fiecare îşi îndreaptă privirea, cu sufletul fremătând, în aşteptarea veştilor de la cei dragi.  
Chiar dacă te simţi cuprinsă de dezamăgire, nevăzându-ţi numele înscris între destinatari ceva îţi stârneşte curiozitatea, uitând ceea ce te priveşte personal. Sunt vederile care expun nu numai numele adresantei ci şi mesajul transmis.  
Curiozitatea pune stăpânire pe tine, te apropii până ce întregul mesaj devine citeţ, devenind activi numai neuronii responsabili cu simţul văzului cât şi cei destinaţi stărilor sufleteşti. Materialul respectiv te poate face să creşti în importanţă faţă de prietenele care nu apucă să-l citească. La o şuetă, împreună cu acestea, unde se pune cap la cap tot ceea ce ştie fiecare, adevărata valoare se cântăreşte în informaţiile pe care le deții atâ cantitativ cât şi calitativ. Cantitate să fie, căci de calitate te poţi îngriji şi singură, adăugând presupuneri şi picanterii.  
Din păcate, ceea ce este o adevărată artă, în loc să fie recunoscută ca atare, cu ipocrizie şi nu altfel, este înfierată chiar de majoritatea celor ce o practică atribuindu-i-se un nume respingător : „bârfă’’ !  
Să vezi deodată nu mai puţin de şapte vederi, toate fiind adresate aceleiaşi persoane, toate fiind expediate de un singur individ, un anume Albert după cum se poate descifra în partea de jos a fiecărui mesaj, este prea de tot şi înainte de a începe obişnuita procedură de documentare simţi cum în suflet îţi încolţeşte invidia.  
O singură fată este mai puţin interesată de vederi, descoperind dincolo de acestea un plic care îi este destinat. Îşi simte emoţia, gândind că este de la persoana care, nu de multă vreme, i-a devenit cea mai dragă. Întreaga-i fiinţă tresaltă, ca atunci când în suflet îţi renaşte o speranţă. Constată, mai apoi, că expeditorul este acelaşi care i-a trimis vederile Ericăi.  
Contrariată, se simte îndreptăţită să le examineze îndeaproape. Par să fie expediate de pe itinerariul unei excursii, din nordul Moldovei iar textul fiecăruia îţi dă senzaţia că îl însoţeşti în acea excursie. Cu o nedumerire şi mai mare desface plicul care îi este adresat. Înăuntru descoperă un alt plic, nedesfăcut, având un alt expeditor. Înţelege totul. Sufletul îi este inundat de bucurie ori de câte ori reciteşte scrisoarea, de fiecare dată savurează fiecare cuvânt, ca şi când l-ar sorbi de pe buzele celui care le-a scris. Acest lucru nu o împiedică să-i trimită un mesaj de mulţumire, cu aceeaşi sensibilitate sufletească, celui care a re-expediat scrisoarea.  
*  
Tristeţe, visare, uitare, uimire, plutire, nedumerire, încântare, împlinire, dăruire, regăsire, fericire, toate izvorând din întreaga-i fiinţă a Ericăi, redate de amintirea expresiei feţei, îndeosebi a ochilor şi a gurii erau resimţite cu intensitate de către Albert. O continuă conexiune între trecut şi prezent, între fiinţa lui aflată aici şi cea a iubitei aflată în depărtări, într-un oraş străin lui, îi detremină nevoia de a-i scrie, aproape zilnic, fără a mai aştepta răspuns la scrisorile expediate anterior. Atunci când scrie are senzaţia că Erica îi citeşte peste umăr rândurile scrise simţindu-i aievea răsuflarea. Simte, apoi, sărutul şi îmbrăţişarea ei, sosite într-un plic timbrat.  
Întreaga-i simţire îi este însă bulversată de mesajul, purtat de o vedere, de la o adolescentă care a găsit cu cale să-i aducă mulţumiri : ,, O singură stea, îţi doresc, să-ţi lumineze calea toată viaţa !’’.  
Faţă de starea pe care o are, mesajul pare simplist, banal chiar, decupat parcă dintr-un caiet de amintiri aflat cândva la modă. Şi totuşi el conţine, pe lângă cuvinte, ceva cu totul deosebit, sesizabil doar dacă simţi vibraţia sufletului care ţi l-a scris.  
Avem, în repetate rânduri, senzaţia că până la un moment, nu prea îndepărtat, aproape că nu am trăit. Ei bine, nici pe departe nu este aşa. Purtăm continuu amprenta trecutului în fiinţa noastră. Este ca şi un „cod de bare” ce va fi citit odată şi odată. Un cod în continuă schimbare, îmbogăţit de acumulările sufleteşti, un cod care permite ca pe lângă ceea ce suntem, să fim şi ceea ce am fost, fie că suntem sau nu conştienţi de acest fapt.  
Mesajul primit a pătruns în interiorul fiinţei lui Albert interacţionând cu acel copil îndrăgostit de Iuria. Un copil care, până nu demult, o avusese ,,stea călăuzitoare’’ pe Iuria fără ca ea să afle vreodată. Visase că tot ce ce va face în viaţă să fie dedicat ei şi numai ei ; să păstreze această iubire indiferent de cursul vieţii, sperând ca odată şi odată drumurile să li se întretaie, fie şi pentru numai câteva momente, în care să îndrăznească să-i destăinuie acestă iubirea, fie că ea va mai exista sau nu.  
Are senzaţia că acel copil este acum dezamăgit de ceea ce a ajuns să se întâmple cu el, că încercă să-i reamintească faptul că datorită Iuriei s-a ambiţionat să înveţe pentru a urma liceul, că izvorul său de sensibilitate, într-un fel sau altul, a fost Iuria. Copleşit de amintiri, încântat de realitate, Albert nu poate decât să-şi propună împăcarea cu sine.  
*  
Ceea ce nu reuţiseră, pe deplin, insistenţele Toloşicăi asupra lui Jen, a reuşit atitudinea Ericăi faţă de acesta. Pe căt de nepăsător fusese faţă de insistenţele Ericăi pentru o reîmpăcare, pe atât de incitat era acum de nepăsarea ei. Dacă până nu demult, el unul, căuta permanent s-o ocolească, să nu-i întâlnească privirea încărcată de rugăminţi şi iubire, acum nepăsarea acesteia îl durea provocându-i un dor sfâşietor... şi Doamne, cât de fermecătoare putea fi !  
Se apropiaseră unul de altul de mai bine de trei ani, plini de inocenţă, descoperind cu încântare, fiecare, gusturile celuilalt, descoperind iubirea.  
*  
Atunci când ne păstrăm cât mai mult inocenţa copilăriei, când peristăm să credem doar în ceea ce este frumos şi pur, avem de plătit un preţ anume. Sensibilitatea ne este afectată, în mod diferit, de dezvoltarea biologică, de stimuli şi de ispite. De regulă, în timp, partenerul devine din ce în ce mai puţin interesat de iubire ajungând să fie subjugat de dorinţă.  
Într-un cuplu, pentru ca fiecare să se racordeze permanent la sensibilitatea celuilalt, este nevoie de timp pentru a se ajunge la înţelegere. Arareori îl avem, arareori realizăm că îl irosim când îl avem, sau ne dăm seama prea târziu; atunci când nu mai rămâne loc decât pentru regrete.  
Tot ceea ce este frumos ne atrage irezistibil; primul impuls este acela de a ne dori să-l avem cu orice preţ, fie şi cu acela de a-l distruge.  
Sentimentele legate de iubire rareori pot fi ascunse. Când există reciprocitate nici măcar nu există preocupare pentru ca ele să nu fie vizibile; manifestările îmbracă, de cele mai multe ori, forma inconştientului.  
Reacţionăm diferit, faţă de un cuplu de îndrăgostiţi, atunci când îl cunoaştem sau îl întâlnim, pur şi simplu. Unii suntem scandalizaţi, căci nu rareori îndrăgostiţii par a fi lipsiţi de pudoare, sau devenim nostalgici, o parte ne dezvăluim mojicia dar sunt şi persoane care, tânjind după iubire, îşi închipuie că, reuşind să acapareze unul din partenerii cuplului, va avea aceleaşi trăiri avute de partenerul părăsit, îşi închipuie că va reuşi să găsească aceeaşi afecţiune care i-a trezit interesul şi invidia.  
*  
- Punem pariu că i-l suflu !?, lansase Dora provocarea către prietenele ei, exprimăndu-şi de fapt propria-i dorinţă, privindu-l pe Jen.  
Această izbucnire a Dorei ar fi trebuit să le surprindă. Nu s-a întâmplat nici pe departe aşa ceva datorită obiceiului oricărui grup de prietene ; acela de a face analiză critică a comportamentului celei care lipseşte din grup, atât căt să ofere răgazul necesar ; era acum prezentă dar avuseseră destul timp să despice firul în patru în ceea ce o privea. Era pentru prima oară când Dora îşi exprima, pe faţă, dorinţa. Au acceptat pariul ; merită să pierzi oricăt pentru un nou subiect de discuţie mai mult decât interesant.  
Dora ştia prea bine ce are de făcut. O observase atentă pe Erica fără să se întrebe cu ce anume l-a atras pe Jen ; o interesa ceea ce îi lipseşte acesteia pentru a-l păstra. A început să-şi pregătească, cu minuţiozitate, fiecare mişcare: a mâinilor, a capului, a şoldurilor... Îşi studia mersul căutând momentul în care să-şi tranfere greutatea corpului de pe un picior pe altul, accentuând mişcarea aşa fel încât trupul să exprime dorinţă. Privindu-se în oglindă, îşi căuta acel zâmbet provocator şi promiţător totodată; îşi pregătea cascade de râs, aşa fel încât sânii să-i tresalte; îşi răsucea câte o şuviţă de păr între degete arborând un aer cât mai degajat...  
Încetul cu încetul a ajuns să deţină un întreg arsenal de mijloace tehnice şi estetice pentru a-şi desăvârşi planul. Ţinta nu mai putea avea scăpare !  
Va avea însă prilejul să constate că i-a stârnit lui Jen nu atât interesul cât dorinţa, că odată deschizândui-se apetitul, el îşi va pregăti la rându-i propriul arsenal pentru propriile ţinte, vânatul va deveni vânător....  
 
Referinţă Bibliografică:
III. ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2070, Anul VI, 31 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!