Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Adrian Lițu         Publicat în: Ediţia nr. 2064 din 25 august 2016        Toate Articolele Autorului

ALĂTURI, CU GÂNDUL, LA OPERAȚIUNILE DE SALVARE! - EVOCARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A sărit ca împins de un puternic resort, cel al instinctului. Ştie că Mitru se află în camera alăturată. În casă nu mai este nimeni altcineva. Într-o astfel de stare, fracţiunile de secundă pot deveni minute, datorită trăirii intense, numai într-o astfel de stare poţi să acţionezi „într-o clipită”. A deschis ușile strigând „cutremur !... ” fără ca măcar să-ţi dea seama ce strigă, fără ca măcar să-i treacă prin minte, vreodată, până acum, că avusese de-a face cu aşa ceva. Reacţia Mitrului a fost şi mai rapidă. El unul mai fusese încercat în patruzeci.  
Odată ajunşi în pragul casei nu au mai pot face niciun pas, nici înainte şi nici înapoi. Albert are, la început, senzaţia că încearcă să-şi menţină echilibrul având picioarele pe marginile unei copăi năstruşnice. Senzaţia este de câteva momente. Pare, apoi, că pământul nu vrea să-i mai rabde. Nici cerul nu este mai prejos. Totul este luminat ca în plină zi, vuietul este de-a dreptul înfricoşător până ce totul se potoleşte şi mijirea nopţii revine, nu înainte de a se petrece ceva straniu : un vaier venind ca de pretutindeni se aude...  
- Mă duc! Mă duc să văd ce s-a întâmplat...  
- Unde te duci ?  
- Acolo !  
- Acolo unde ?  
- Găsesc eu !  
Mitru nu mai insistă. Ştie că, oricum, Albert va face tot ce crede el de cuviinţă.  
Pe măsură ce se îndepărtează de casă Albert află încotro trebuie să se îndrepte. „A căzut OD16 ! Blocul. Blocul din cartierul Militari ! ”. Informaţia o capătă fracţionat. Oamenii şoptesc repezit, cu teamă să nu stârnească din nou mânia cerului şi, mai ales, a pământului.  
*  
Trei benzi de circulaţie de pe bulevardul Armata Poporului cât şi cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Îşi dă seama că între dărâmături sunt trupuri şi suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbuşit nefiresc, cei care au reuşit să iasă la timp dintre aşa numiţii „pereţi din beton armat” sunt de partea cealaltă, aflaţi în stare de şoc. Dintre trecătorii speriaţi câţiva se apropie şi chiar se strecoară printre resturile de planşee de beton, atât cât se poate, fără să zăbovească prea mult. Teama că o eventuală replică îi poate surprinde acolo îi îndepărtează, oricât de puternică este dorinţa de a da, cât de cât, o mână de ajutor. Doi-trei dintre aceştia, ignorând pericolul, s-au strecurat pe sub dărâmături cu sentimentul că cei mai puţin loviţi de soartă au datoria să sară în ajurorul aproapelui aflat în impas. Cei care au avut doar curiozitatea să privească nu zăbovesc prea mult. Nu doar fiindcă le-ar fi teamă. Spaţiul este mult prea strâmt, nu pot fi de folos cu nimic. La ieşire toţi sunt marcaţi de cele văzute sau doar aflate : „este, acolo, o femeie prinsă sub dărâmături ! Se străduiesc să o scoată ! ”. Unii nu au avut curajul să privească. Dincolo de aceste spuse Albert percepe alt mesaj : „dacă este cineva în stare să facă mai mult, să o facă ! ”. Are credinţa că ar putea da o mână de ajutor după evaluarea situaţiei.  
 
Îşi face loc în spaţiul strâmt. O lanternă pălpâie chinuit, dând să se stingă. Abia după ce se obişnuieşte cu lumina slabă Albert desluşeşte figurile a trei tineri. Doar doi dintre ei au, cât de cât, spaţiul necesar să scormonescă molozul şi să-l înlăture. Al treilea nu poate decât să-i susţină încurajându-i, aşteptând să trecă în locul celui care va obosi mai întâi. Cât despre femeie, nici nu poate să-i desluşească trăsăturile. Nu poate să reţină de pe chipul ei decât desnădejdea, spaima rămasă încă din momentele în care pământul s-a zguduit, imploarea, în amestec cu speranţa că va fi eliberată din acea capcană : „tăiaţi-mi piciorul, numai scoateţi-mă de aici ! ”.  
 
Între cei doi, înainte ca lumina lanternei să-şi arate ultima pâlpâire, Albert apucă să zărescă o sclipire metalică. A bănuit ce poate fi şi prima reacţie a fost să-şi facă loc, hotărât : „daţi-vă la o parte ! ”. Au făcut-o instantaneu. A căutat şi a găsit un set se tacâmuri. În lipsa altor unelte sunt mai mult decât binevenite. Şi-a câştigat locul în prima linie şi nu mai contează efortul depus. Orice pietricică îndepărtată măreşte şansele de salvare a femeii. Au nevoie doar de un locşor să poată ridica restul de placă de beton. Încetul cu încetul se întrezăreşte posibilitatea ridicării ei. Nici că se gândesc că totul, la o eventuală replică a cutremurului, s-ar putea prăbuşi peste ei toţi. Foarte probabi că cei de afară se roagă pentru ei, pentru biata femeie şi pentru câţi or mai fi în această situaţie. Dar nu numai că se roagă. Ştiu că ei au nevoie de lumină şi decum apare cineva cu o lanternă îl rogă să-i ajute. Noul sosit este medic, nici nu mai contează că este generalist, anestezist, ortoped sau de orice altă specialitate. În această situaţie prezenţa unui medic este echivalentă cu pezenţa unui înger. Femeia, pe deplin conştientă, insistă să-i fie tăiat piciorul ignorând spusele tinerilor ; nu mai au mult şi vor reuşi !. Au capătat noi puteri, acum când se întrevede reuşita. Se opintesc din răsputeri şi ... reuşesc !  
 
Au tras-o pe femeie cu mare grijă. Piciorul care fusese prins îi este retezat ceva mai sus de gambă. Praful de tencuială şi de zugrăveală stârnit până atunci, fără preget, îi oprise hemoragia. Atâtă vreme cât fusese captivă, femeia rămasă trează, conştientă, îi rugase pe tineri, din când în când : „tăiaţi-mi piciorul, numai scoateţi-mă de aici ! ”. Prezenţa medicului, faptul că este eliberată, îi crează o altă opţiune : „şi piciorul, piciorul, va fi salvat ? ”. Este întrebarea adresată medicului care o asigură că, de acum, totul va fi bine. „sigur, sigur că da ! ” îi răspunde acesta, după care femeia, cade în leşin, pierzându-şi cunoştinţa. O scot în grabă. Contrariat, Albert are timp să-l întrebe pe medic : „chiar este posibil ? ... ”. „ Nu !...” este răspunsul medicului. Se abţine să nu strige la medic „atunci, de ce aţi minţit-o ?! de ce ? de ce ?... ”. În scurt timp are certitudinea, că într-adevăr, aşa şi trebuie procedat.  
 
Referinţă Bibliografică:
ALĂTURI, CU GÂNDUL, LA OPERAȚIUNILE DE SALVARE! - EVOCARE / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!