Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Adrian Lițu         Publicat în: Ediţia nr. 2057 din 18 august 2016        Toate Articolele Autorului

PLEDOARIE - ,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,,
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aproape că nu există persoană care să nu aibă cunoștință de un caz asemănător celui prin care ,,trece,, Arina, ba chiar destul de multe persoane sunt implicate, fie direct, fie indirect într-un asemenea caz. Încercați să înțelegeți mult mai profun trăirile Arinei, decât sunt descrise aici. După această încercare, vă rog să constatați singur/singură dacă literatura, lectura în sine este o pierdere de timp.  
O melodie, un film ,,lacrimogen,, sau chiar o lectură ne determină să avem trăirile unui personaj, să suferim pentru scurt timp, dar în rest acționăm conform propriilor noastre trăiri, fără ca măcar să ne intereseze faptul că cei apropiați au propriile trăiri darămite să-i mai și înțelegem.  
Și dacă chiar înțelegeți pe cineva apropiat feriți-vă să compătimiți! Oferiți sprijin și încurajări.  
(Cele ce urmează sunt cuprinse, disparat, în ceea ce am publicat până acum.)  
 
Poate că nu pentru prima dată în viaţă Albert se simţea dezorientat. Numai că de această dată nu reuşea să se agaţe de nimic. Lovitura de graţie o primise de acolo de unde se aştepta mai puţin; de la Sabina.  
- Eu cred că tu eşti vinovatul! Duruma este un om cumsecade. Au mai lucrat şi alţii împreună cu el şi s-au înţeles foarte bine.  
A tăcut. În suflet însă a simţit o ruptură, o prăbuşire. Ceea ce a simţit nu a dat pe faţă. A rămas o mocnire tăinuită.  
A rămas deosebit de surprins, când, într-o împrejurare banală, Arina i s-a adresat:  
- De ce nu mergi în audienţă la director?  
Reacţia lui a făcut-o să continue precipitat:  
- Vino la mine la o cafea, să discutăm.  
*  
- Albert, de ce nu mergi în audienţă …..?  
Zâmbetul ironic-amar şi privirea care ar fi vrut să desfiinţeze totul au determinat-o să nu mai continue.  
- Uiţi cine l-a readus aici? De el a avut nevoie şi nu de mine!  
- Dar există deja numeroase plângeri împotriva lui!  
- Şi fără nici un rezultat……  
- Numai că tu, ai putea fi picătura care să umple paharul!  
- Crezi că pot să accept? Crezi că pot să fiu acela care să distrugă un om?…  
Abia termină de rostit aceste cuvinte şi Albert se cutremură fiindcă îşi dădu seama că, de fapt, putea fi în stare de fapte mult mai grave. Cum de-a ajuns să decadă într-atât? Îşi aminti că în anumite momente ar fi fost în stare să răsucească un cuţit în măruntaiele lui Duruma. O, Doamne, să fie de vină mediul în care a crescut? Totuşi, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta îşi pusese amprenta asupra lui!  
*  
- Arina, de ce nu mă laşi în pace?, întrebă fulgerător Albert.  
Felul în care i-a fost pusă întrebarea a descumpănit-o pe Arina. În loc să încerce să răspundă, simţi că o podidesc lacrimile. Se stăpâni însă, numai că efortul fu vizibil.  
- Iartă-mă Arina, dar în sălbăticia asta cred că este mai bine să fii singur. Consider că astfel eşti mai puţin vulnerabil.  
- Albert, am crezut că poate ai nevoie de o vorbă bună!  
- Te înţeleg…numai că…- şi gândul îl purtă către Sabina, revoltându-se oarecum. De ce această vorbă bună nu a venit de la ea?!  
- Numai că…- încercă el să reia conversaţia - nu-ţi pot urma sfatul. De câte ori sunt în faţa unui director îmi amintesc un fapt.  
- Ceva grav ?  
- Acum nu mai contează!  
- Despre ce este vorba, totuşi?  
- Despre o femeie pe care am cunoscut-o destul de îndeaproape şi despre sute de femei, probabil, pe care nu le-am cunoscut. O femeie care…  
Se opri descumpănit, simţind că nu mai este ascultat. Vru să se ridice cu furie şi să plece, scrutând-o mustrător cu privirea pe Arina. În ochii ei însă mijeau lacrimi, semn că înţelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate că era una din cele peste o sută de femei… Furia se transformă în tristeţe, auzind un glas ce străbătea ani şi ani: “Cred că până la urmă am să cedez…”  
*  
Arina, constatând că momentele de adâncă tăcere s-au prelungit prea mult, socoti că acest fapt este în dezavantajul ei şi întrebă la întâmplare:  
- În fond, ce are Duruma cu tine?  
De această dată Albert nu o mai repezi. Zâmbi numai cu jumătate de gură, pufnind uşor pe nas:  
- Cine să înţeleagă?…  
*  
Emoţia amintirii acelor clipe îl transfigurase pe Albert.  
- Albert, cumva nu te simţi bine? – întrebă îngrijorată Arina.  
- Ba dimpotrivă… Nici nu mai ştiu de când nu m-am mai simţit atât de bine.  
- Spui asta doar ca să fii amabil. Am simţit ezitarea din vocea ta!  
- În privinţa ezitarii ai dreptate; dar numai în această privinţă.  
- Mă rog, care este motivul?  
- Motivul ezitării sau al faptului că mă simt bine?  
- Încearcă să spui măcar unul dintre ele!  
- Am ezitat fiindcă nu aş fi vrut să ajung să fiu întrebat care este motivul bunei dispoziţii…  
- Nu pari însă a fi binedispus.  
- În fapt, ai dreptate. Nu este totuna să fii binedispus cu a te simţi bine.  
- Lăsând acest aspect deoparte, permite-mi să remarc că nu păreai dispus să treci de la starea de dinainte la alta.  
- În şcoală am învăţat despre condiţiile în care un corp trece de la o stare de agregare la alta dar despre oameni şi stările lor nu ni s-a spus mai nimic!  
- Ce vrei să spui?  
- Că am fost crescuţi ca într-un incubator, că am fost îndopaţi artificial cu fel de fel de învăţături, că în numele unei copilării fericite ni s-au pus mâinile la ochi pentru a nu vedea relele pe lângă care trecem sau prin care trecem…  
- Cel puţin, nu ne-a fost “agresată” inocenţa copilăriei!  
- Bucură-te! Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu inocenţa adolescenţei.  
- Şi ce-i rău în asta?  
- La aşa întrebare, dă-mi voie să mă întristez.  
- De fapt, cred că ai dreptate. Ni se dă drumul în viaţă într-o lume pe care o credem cu totul altfel…  
- Destul de trist, nu?  
- Retrag totuşi întrebarea care te-a întristat.  
- Atunci, dă-mi voie să zâmbesc.  
*  
Holurile Spitalului Municipal erau străbătute de un bărbat şi o femeie; o pereche. Femeii i se păreau nesfârşite, cu fiecare pas umilinţa devenind din ce în ce mai apăsătoare. Loviturile care le îndurase nu însemnau nimic. Privea în stănga şi în dreapta. Nu mai ştia la ce etaj se află. Spera să fie ultimul. Spera să găsească o fereastră deschisă spre eliberarea de umilinţă. Bărbatul în schimb, era furios; dacă femeia i s-ar fi împotrivit, ar fi ridicat-o şi ar fi purtat-o ca pe un fulg. Furia nu-i trecuse nici după ce o lovise. Trebuia să se convingă cum stau lucrurile, îi trebuia o certitudine. Totul pornise de la un telefon. O voce mascată îi descria, folosind cuvinte obscene, ce-i face soţia şi cu cine. Lovitura nimerise în plin. Se aştepta de prea mult timp la asta; pândea de atâta amar de vreme cel mai mic semn că soţia îl înşeală. De când el însuşi fusese surprins de către ea în această postură. Jurase că se va răzbuna în acelaşi mod. O credea în stare. Nu putea, însă, să admită aşa ceva. Trecuse ceva timp de atunci. Numai el ştia cât de chinuitor era gândul că îl înşeală şi că nici măcar nu era în stare să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie şi de bucurie în acelaşi timp.  
Asistenta medicală îl cunoştea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Maşinal a deschis uşa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să fie salutată, nici să-l anunţe.  
Surprins, la rândul lui, doctorul Brătescu a rămas mut, întrebător.  
- D-le doctor, am mare nevoie de discreţia dumneavoastră totală. Soţia mea a fost atacată, lovită… şi-a pierdut cunoştinţa… aş vrea… v-aş ruga să-i faceţi un control ginecologic.  
Cum nici macăr bună ziua nu i se dăduse, doctorul Brătescu a găsit de cuviinţă să-şi pregătească singur, fără a scoate nici un cuvânt, aparatura de care dispunea.  
Tot în tăcere, în acelaşi timp, femeia se dezbrăca.  
Controlul nu a durat mult.  
- Nu sunt urme de viol. Nici de vătămări corporale, cu excepţia feţei…..  
*  
A fost nedumerit văzând faţa excesiv de fardată a Arinei. Nu a lăsat să se întrevadă acest fapt; mă rog, chestie care ţine de gustul fiecăruia. Să fi ştiut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuinţă. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-şi urască chiar şi propria fiinţă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în faţa ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căinţă i-au însoţit rugăminţile fierbinţi. Atâtea dovezi de dragoste au copleşit-o; a cedat, sufletu-i reîmprospătându-se.  
*  
- Ţi-ai înşelat vreodată soţia?  
Întrebarea a căzut ca o ghilotină, numai la aşa ceva nu se aştepta. Şi-a mascat năuceala afişând adânci reflecţii. Ce rost avea o asemenea întrebare? În cele din urmă a luat-o ca o provocare la un exerciţiu de conversaţie:  
- Bineînţeles că am înşelat-o, a fost inevitabil...  
- Chiar aşa?!  
- După ce ne-am căsătorit a avut posibilitatea să mă cunoască mai bine. Cred că îşi formase o anumita imagine în privinţa mea, în orice caz, în mod cert am simţit că i-am înşelat aşteptările...  
- Nu la asta mă refeream şi cred că ţi-ai dat seama din capul locului.  
- În cazul ăsta, îţi pot spune că nici măcar nu mi-a trecut prin minte să o înşel.  
- Asta chiar că nu pot să o cred!  
- Ba poţi şi este chiar foarte simplu dacă încerci să vezi cum stau logic lucrurile. Cea înşelată nu va fi niciodată soţia atâta vreme cât te întorci la ea; înşelată va fi întodeauna cealaltă parteneră.  
- Grozavi mai sunţeti voi bărbaţii!...  
- Mă rog, nu este decât un punct de vedere.  
- Destul de realist, trebuie să recunosc, dar mi se pare incomplet. De ce femeile sunt întodeana victime?  
- Ei bine, eu unul, nu văd lucrurile chiar aşa. Nu rareori, în relaţiile extraconjugale, bărbaţii sunt victime sigure.  
- Hai nu zău...  
- În astfel de împrejurări bărbaţii acţioneaza sub impulsul unui instinct...  
- Daţi dovadă de slăbiciune; voi cei puternici... dar de la acest fapt şi până la a deveni victime...  
- Poate că şi femeile acţionează din instinct dar, de regulă, la acesta asociază fie un scop, fie un motiv.  
- Cum ar fi?...  
- Să se răzbune pe soţii care le înşeală de exemplu.  
O tuse uşoară, seacă, a întrerupt firul conversaţiei. După ce şi-a revenit Arina şi-a reluat tirul întrebărilor:  
- Tu chiar crezi că există numai femei interesate?  
- Adică?... Poţi să fii mai explicită?  
- Chiar nu crezi că o femeie se poate îndrăgosti pur şi simplu de un bărbat?  
- Ba da dar o face doar pentru a-l acapara.  
- Eşti imposibil!  
- Preabine! Hai să luam cazul unei femei care are o relaţie absolut dezinteresată, s-a lăsat angrenată pur şi simplu... de florile mărului!  
- Adică doar aşa ca să se afle în treabă?  
- Bine, bine, hai să presărăm şi un praf de dragoste şi o ploaie de stele!  
- Oricum nu eşti convins că poate exista şi aşa ceva...  
- Ba da există, sunt absolut convins că există, numai că la un moment dat apare un moment critic...  
- Ba mai multe.  
- Ma gândeam la acela după care ruptura devine inevitabilă; la momentul în care femeia îşi vede poziţia socială ameninţată, la momentul adevărului.  
- Şi mă rog, se termină totul, fiecare rămâne cu o amintire frumoasă.  
- Doar dacă femeia nu a dezlănţuit fiara din ea!  
- Ca voi sunteţi nişte mieluşei!  
- Noi păcătuim prin nepăsare, de cele mai multe ori doar afişată.  
- Aş zice că tu urăşti femeile.  
- Dacă dimineaţa văd o femeie zâmbind, chiar şi fără să o cunosc, pot zice că am avut deja o zi frumoasă. Dacă asta înseamnă să urăşti femeile atunci înseamnă că le urăsc nu glumă!  
- Atunci mai mult ca sigur că ai suferit foarte mult vreodată...  
- Înainte de a suferi am fost mai mult decât fericit, bănuiesc că este o condiţie esenţială; să fi fost fericit pentru a pute suferi, în dragoste bineînţeles. Altfel suferi numai şi numai din prostie şi nu din dragoste.  
- Ai iubit-o mult?  
- Nu am idee cum poate fi comensurată iubirea. Pot spune că era în tot ce mă înconjura, până şi în aerul pe care îl respiram.  
- Ea te-a iubit?  
- Altfel nu ar fi ajuns să însemne atât de mult pentru mine.  
- Presupun că nu este vorba de Sabina.  
- Nu.  
- Cum o chema?  
- Erica.  
- Interesantă combinaţie; Albert şi Erica...  
*  
 
OMS a decis: DRAGOSTEA ESTE O BOALA. Si i-au dat un cod: F63.9  
 
Înclin să cred că chiar este o boală sau cel puțin poate provoca o boală periculoasă, mai ales în asociație cu gelozia și orgoliul, nemaifiind necesar să aduc argumente în acest sens.  
În dragoste, conform unor sondaje, femeile sunt cele care suferă mai mult.  
Este o minciună derivată din faptul că bărbații sunt bărbați, trebuie, cel puțin, să braveze.  
Acest fapt m-a determinat să continui să scriu pe această temă, ajungând să scriu, în cele ce vor urma a fi publicate, despre iubire’’în regim de cazarmă’’, despre șocul contactului cu o lume nefirească, neînchipuită până la momentul impactului. Întâmplările descrise, faptele și mai ales limbajul (atenuat) pot șoca o parte dintre cititori. Nu vor fi, nici măcar surprinși cei care au satisfăcut stagiul militar obligatoriu.  
 
Unul dintre motivele pentru care ,,dosarul revoluției,, a fost închis:  
 
De la dl. Cicoş au aflat noutăţi despre ce se petrece în Timişoara:  
- Pe unii soldaţi i-au dezarmat. Le-au luat armele!  
- Cine?  
- Cum cine, cetăţenii!...  
A fost nevoit să-şi înece din nou plânsul. Dumnezeule mare! Cum de-au putut face aşa ceva? El unul, mai degrabă şi-ar fi dat viaţa decât să accepte să fie dezarmat! Ar fi luat vieţile altora numai să-şi ia arma înapoi, ar fi fost în stare să înfăptuiască oribile grozăvii.... Cum ar fi putut apoi să privească oamenii în ochi? De ce, de ce, de ce au făcut una ca asta!? Că au fost curajoşi? Dar le-a trecut oare prin minte ce mânie pot stârni? Dă doamne ca cele spuse de dl. Cicoş să nu fie adevărate! Să fie doar simple zvonuri...  
 
Referinţă Bibliografică:
PLEDOARIE - ,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2057, Anul VI, 18 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!