Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   



NUMELE DIN FAMILIA NOASTRĂ- ISTORIE ȘI ANECDOTE( versiune corectată și reeditată)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NUMELE DIN FAMILIA NOASTRA- ISTORIE ȘI ANECDOTE ( text corectat si reeditat) 
  
Numele meu de familie de acasa este Rosenkranz.E un nume nemtesc, ca multe din cele purtate de evreii de rit ashkenaz*.Se stie ca la origine evreii nu aveau nume de familie, ci erau desemnati cu numele mic al tatalui: Aharon Ben( fiul lui) Iosef ,de exemplu. Mai târziu, evreii au adoptat ca nume de familie meseriiile parintilor,gen Croitoru, Ciubotaru etc.Dupa cite stiu ,schimbarea s-a produs- adica adaugarea unui nume de familie- odata cu dobândirea cetateniei in tara in care s-au nascut sau in care au imigrat. Se pare ca cei care dispuneau de finante ,si-au "cumparat" nume germane,iar ceilalti s-au multumit cu nume de meserii! Unii si-au adaugat sufixul "vici",echivalent cu "fiu" (in limbile slave),la prenume ca Herș=Hirsch( germ.)= cerb,Marcu, Moscu si asa au aparut nume ca Herșcovici,Marcovici,Moscovici. 
  
Desi nu voiam sa aud de nemti si de invatatul limbii lor- si sper ca motivul este clar,mai ales pentru un "pui", sau mai bine zis,o "puica" de evrei ca mine!- de mica m-au interesat sensurile numelor de familie de origine germana, care erau nenumarate, si am aflat de unde vine al nostru.Rosenkranz, mot-à-mot, inseamna "coroana de trandafiri" si ma mândream cu el, dar sensul real este " mătănii" (rosaries, rosaire, in engleza si respectiv in franceza),adica acele margele care se tin in mâna si servesc la rugaciuni. 
  
Poate careva dintre stramosi a fost mătănar,in orice caz,nu stiu daca bunicul meu Leopold Armin Rosenkranz a fabricat si mătănii, dar ceea ce stiu e ca a fost ungur, de meserie pictor de firme, si a venit de la Budapesta in Romania, lasându-si acolo restul familiei si intemeindu-si-o pe a lui proprie la Bucuresti,unde a deschis un atelier, pe care l-a condus impreuna cu bunica mea,Riva(Reghina),si au avut impreuna 8 copii. Din pacate ,una din fiice,Roji, proaspat maritata, a murit de febra tifoida la numai 19 ani,iar alta fiica,Cecilia, n-a supravietuit tusei convulsive si a murit la o vârsta frageda. 
  
Bunicul meu,de la care nu ne-a ramas nicio fotografie, din pacate, a fost un mare patriot ungur, sentiment care l-a dus la pierzanie. Cum era cam amator de bautura,( si se spunea in familie ca de câte ori se imbata, mai facea un copil!) si mergea deseori la cârciuma, s-a intimplat ca prin 1917, in plin razboi mondial, intr-o cârciuma ,când se incalzise atmosfera de la bautura si romanii incepusera sa strige" Romania mare! Romania mare!", bunicul meu , facând un gest semnificativ cu palmele,a strigat: "Romania mare? Uite asa de mica o sa se faca!" 
  
Si imediat l-au… si umflat! A fost ridicat si internat intr-un lagar destinat supusilor unguri ,si acolo i s-au pierdut urmele! Iata la ce poate duce consumul de alcool! 
  
Ulterior, bunica mea s-a maritat cu un lucrator din magazinul lor,un vaduv pe nume Iancu Lauterman, care avea o fetita de 2 ani, Aneta , si impreuna au adus pe lume un baiat : Alfred (Fredy). 
  
Si daca de nume vorbim,barbatii din familia lui tata purtau nume de familie diferite; intâi doua nume: Rosenkranz si Lauterman,apoi au aparut inca doua.Iata cum si dece: 
  
Unul din frati,dr.Berthold ( Bebi), fiind membru in partidul comunist si având o pozitie inalta in profesia sa de pediatru, a fost obligat sa-si schimbe numele- precum au procedat multi evrei pe vremea socialismului glorios !- si l- a ales pe acela de Razvan.Mai târziu, fratele sau mai mare, Ignatz( Natzi) , l-a imitat si si-a schimbat si el numele tot in Razvan,In sfârsit, alt frate, Solomon, zis Chică, un tip foarte spiritual ,care , cred ca avea la creditul sau majoritatea bancurilor care circulau pe atunci, in momentul in care a hotarât( fiind si el membru de partid,ca si precedentii)sa-si aleaga un alt nume care sa sune româneste, a refuzat sa mearga pe urmele celorlalti doi si a zis: " Sa desfiintez eu dinastia Rosenkranz si sa intemeiez dinastia Razvan? Pentru nimic in lume!" 
  
Si si-a ales numele de Simionescu . Si asa, si-au pastrat numele numai doi dintre frati: cel mic Alfred, care a ramas Lauterman, desi era in partid, si tatal meu David(Dadu) care a ramas Rosenkranz . De altfel, tata e singurul care n-a intrat in partid si intr-o buna zi, când l-am intrebat pe Fredi- mult dupa moartea tatei- cum se face ca tata n-a facut-o, spre deosebire de ceilalti frati- acesta mi-a raspuns: " El era cel mai destept dintre noi". Sper ca citându-l astazi pe Fredy, nu pacatuiesc fata de amintirea celorlalti frati, pe care i-am iubit si apreciat si care au fost unanim pretuiti pentru calitatile lor umane si profesionale , dar tata a fost cel care a vegheat asupra tuturor membrilor familiei , i-a ocrotit, sprijinit si sfatuit in perioadele grele,si probabil ca a dat dovada de o inteligenta si de o omenie iesite din comun(,poate un fel de ceea ce se numeste azi " inteligenta emotionala")! 
  
Revin din nou la nume. Inainte de nasterea mea, mama , nascuta Lazăr, care-si pierduse tatal cu un an in urma si careia nu-i placeau diminutivele, s-a sfatuit cu un bun prieten de-al nostru,rabinul Halevy, in privinta viitorului meu nume, spunind ca ar vrea sa ma numeasca dupa tatal ei,care desi era Avram in evreieste, adoptase numele de Adolphe Lazare( scris à la française!).Rabinul i-a sugerat Adina, prenume ebraic cu sensul de " gingasa, fina",care- zicea el- era in acelasi timp si un nume aristocratic romanesc,de exemplu cel al Adinei Cantacuzino! 
  
Zis si facut! Atunci insa a intervenit tata si a spus : "De ce numai dupa tatal tau? Vreau si dupa tatal meu!" si cum bunicul Rosenkranz se numea Leopold Armin, mi s-a adaugat si Arminia. 
  
Va inchipuiti ce ar fi fost sa ma fi numit Adolfina, in lumea post- adolf-hitlerista ,si poate si Leopoldina?As fi fost cel mai trist si nefericit copil din ...Bucuresti! Asa am fost insa multumita de numele mele,desi râvneam la diminutive,iar tata ma alinta cu "creatii" sui-generis,ca Pisoi- Coada- de- Cotoi sau Pița, cum imi spunea el mult inainte de a sti de existenta pițelor italiene. Rareori,unii prieteni de- ai mei sau ai familiei, ma strigau cu Adinuta,Adinel,Adinush, sauAdinette,cum imi spunea profesoara mea particulara de franceza,Madame Sophie Stephane, si atunci ma topeam de placere; sau eram Jardinel, Diane de Poitiers, cum ma denumisera doi colegi de liceu, Bogdan si Radu. Din pacate, prin clasele 5-7, unii ma strigau in bataie de joc Armenia, si ajunsesem sa detest numele asta, asa ca, venind in Israel, am renuntat la el si nu l-am mai declarat când mi-am facut buletinul de identitate. Totusi , el mi-a ramas in actul de nastere, si dupa multi ani, mi l-am revendicat si m-am reimpacat cu el. 
  
Pe mama mea o chema Salomeea, si i se spunea Meea. Când am venit in Israel, fratele ei,Ely Lucian- care in Romania era Lucian la scoala si Ely sau Elica acasa, i-a spus mamei: 
  
- "Aici daca vrei sa te strige elevii ( mama era profesoara) Meea, nu e bine, caci "mea " in ebraica inseamna " o suta" si o sa râda de tine copii, spunând ca valorezi cam putin si ca poate mai bine te-ar fi chemat " elef", adica "o mie"! 
  
Mama a lasat –o balta cu numele pâna la un mic incident survenit la Ulpan,adica la scoala speciala unde noii- veniti invatau limba ebraica.Cum in buletinul din România aparea numele ei scris Salomia,si nu Salomeea, asa a fost transcris si in noul ei buletin israelian, dar in ebraica de toate zilele nu apar vocale scrise si trebuie sa cunosti cuvintele ca sa poti citi corect, asa ca profesoara mamei, Rivka, o striga tot timpul: " -Slomia,Slomia!", pâna ce intr-o zi mama, exasperata,i-a explicat gresala din buletin si i-a spus cum se pronunta numele ei .Atunci profesoara,nedumerita, s-a informat: 
  
- " Ce fel de nume mai e si asta? 
  
- " Echivalentul in ebraica al numelui Salomeea este Șlomit ", a raspuns mama. 
  
-" Atunci schimba-ti-l in Șlomit!" ,la care mama a taiat-o imediat,ripostând: 
  
-" Slomia nu ma cheama, pe Salomeea nu l-am ales eu, nu –mi place si nu mi-a placut niciodata, dar ca eu ,cu mâna mea, sa-l schimb in Șlomit, asta, nu si nu!" 
  
Și cu asta s-a terminat; ea a ramas oficial Salomeea, Salomé la scoala franceza unde a predat Știintele Naturale timp de 6 ani si Meea in familie, caci asa ii spuneam eu de pe la 13 ani (poate pentruca Meea si "mama" aveau aceeasi initiala),si asa au strigat-o si nepotii. 
  
In sfârsit, am ajuns la nepoti, adica la fiii mei.Si eu ca si parintii mei, am dat câte doua prenume baietilor mei,desi i-am strigat tot timpul cu diminutive, decise chiar de la inceput.Cel putin sa aiba ei, daca eu n-am avut asa cum as fi vrut! 
  
Fiul meu cel mare se numeste David Robert: David dupa tata, Robert dupa un prieten al familiei,pe care l-am iubit si apreciat si care n-a avut copii.; diminutivul lui David e Davy( pronuntat Devi). 
  
A propos de numele de Robert, o alta anecdota amuzanta(cred 
  
eu) Eram deja a doua zi dupa nastere si nu ajunseseram la nicio hotarâre in privinta celui de-al doilea nume,dar dupa multe 
  
" consfatuiri la inalt nivel" intre mine si Doru, sotul meu, ramasesem la o lista de trei nume care ne placeau amândurora: Alexander, Emanuel si Robert. Când a aparut Doru,l-am 
  
intrebat la ce concluzie a ajuns, si mi-a zis, ezitând inca: 
  
- "Stii ce? Hai sa fie Robert!" 
  
Numai ca a treia zi, a sosit val- vârtej si a declarat: 
  
" M-am razgândit.Nu mai vreau Robert, vreau... 
  
Efectiv, credeti-ma, mi-a pierit complet din amintire ce nume a spus; stiu ca l-am intrerupt ,decretând: 
  
"Prea târziu! Am dat déjà anunt( faire-part) la ziar cu numele de David –Robert!" 
  
De fapt,nu dadusem inca niciun anunt, dar eu tineam la numele de Robert din motivele sus- mentionate, asa ca… 
  
In orice caz, era o minciuna alba pentru o cauza justa,asa ca am fost " achitata"! 
  
Fiul meu cel mic se numeste Alexander Tamir,zis Andy; Alexander deci ,care ne placuse mie si sotului la nasterea lui Davy, dar renuntasem la el in favoarea lui Robert, l-am ales in amintirea unui unchi de-al lui Doru, Alfred , care murise câteva luni inaintea nasterii lui Andy. Cum Alfred e un nume cam de moda veche si cum pe atunci traia inca unchiul meu cel drag Alfred,( Fredy) fratele tatei, ne-am zis ca ambele nume incep cu AL si deci, am aruncat zarurile. Al doilea nume al baiatului,Tamir( in ebraica " inalt si zvelt") a fost ales in amintirea matusii mele Thema, sora mamei. 
  
A propos de Alexander, ceva amuzant: când i-am spus la spital matusii mele,Edith(cumnata mamei) ce nume am ales, ea a replicat : 
  
" Mic, mic, mititel si deja... Alexander!" 
  
Bineinteles ca era o aluzie la Alexandru cel Mare,adica Alexandru Macedon; se pare ca acesta se purtase bine cu evreii, spre deosebire de alti mari cotropitori, si de aceea numele, desi de origine greceasca, a fost adoptat ca nume ebraic. 
  
Cam asta e povestea diverselor nume si prenume din familia noastra,si daca cumva am omis ceva interesant, poate va mai urma ... 
  
22 septembrie 2015 
  
Referinţă Bibliografică:
NUMELE DIN FAMILIA NOASTRĂ- ISTORIE ȘI ANECDOTE( versiune corectată și reeditată) / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1729, Anul V, 25 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adina Rosenkranz Herscovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adina Rosenkranz Herscovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!