Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Creatie > Mobil |   



Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI - PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FLIRTEZ CU POEZIA  
 
Volumul meu de poezii  
Stă să apară!  
Şi ce?  
Asta nu mă impresionează  
Din cale-afară!  
 
Ce-mi pasă mie  
Daca-ntr-o bună zi  
Copiii mei îl vor răsfoi  
Sau nepoţii  
Vor face din pagini  
Zmei ori avioane  
Şi-aşa vor afla  
Că bunica lor  
A vrut să lase ceva  
Posterităţii!  
 
Într-adevăr, not a big deal!  
Mie de fapt nici nu-mi pasă  
Dacă va veni  
Potopul după mine  
Când n-oi mai fi!  
 
„Poeţii se nasc, nu se fac".  
O spuneau latinii  
Si o spun şi eu.  
 
Fraţilor, eu sunt chiar poetă!  
Din născare, evident!  
Şi poeziile mele  
Tratează teme serioase,  
Care-ntorc lumea pe dos!  
 
Jonglez cu fraze ermetice,  
Cu metafore ironice,  
Strălucite,  
Analogii frapante,  
Citate percutante!  
 
Nici n-aş şti,  
Nu, nici n-aş putea  
Doamne fereşte,  
Să scriu despre tot  
Ce m-a influenţat în viaţă:  
Părinţi şi copii,  
Ofense, gelozie,  
Câini, pisici, amici,  
Necazuri, bucurie,  
Iubiri neîmplinite!  
 
Pe scurt, dragii mei,  
Dacă veţi vrea  
Un autograf  
Când veţi cumpăra  
Cartea, vă rog, nu vă sfiiţi!  
Şi spuneţi…  
 
Vă place, nu-i aşa,  
Poza mea de pe copertă?  
Atunci, vă spun pa!  
Ne vedem la lansare!  
Veniţi neapărat!  
 
 
TE LEAGĂNĂ DOMOL  
 
Glasuri cereşti  
te leagănă domol...  
Un monolog comic,  
unul dramatic,  
îl spui, îl joci...  
Nimic nu te apasă.  
Deodată, eşti alt om.  
 
O piesă bună  
te cufundă  
în ape tulburi,  
în ape tumultoase,  
din alte lumi,  
din alte vremuri.  
Tu eşti Doamna  
care dansează twist  
şi cântă în aur  
şi violet...  
 
O, cât de bine este  
să fii la unison!  
Să simţi o mângâiere,  
un gest,  
o vorbă de duh;  
Să-nţelegi,  
să înveţi,  
Să creezi!  
 
Apropierea de fiii tăi,  
s-o doreşti;  
cu sufletul la gură,  
să tânjeşti,  
să te bucuri de ea.  
 
Acum eşti singură  
acasă, nestânjenită,  
fără pretenţii,  
fără reproşuri.  
 
Ce-o veni, o veni!  
Ascultă!  
Bate la uşă!  
Inima-ţi bate,  
îţi chiuie!  
Te simţi în ceruri,  
ameţită,  
dezrobită,  
dezlănţuită...  
fericită.  
 
 
TE-AI DUS...  
(Scris în ebraică la moartea prietenei mele,  
Tikva Levi-Haim, la 14 februarie 2013)  
 
Vestea m-a pălit  
ca trăsnetul  
pe- o zi cu soare!  
În casă m-am învârtit  
ore-ntregi.  
Să şed n-am putut.  
O lună-ntreagă  
te-ai luptat,  
iar eu am trăit  
în paralel,  
fără să ştiu de nimic.  
 
Sunt numai lacrimi,  
mâniată,  
zguduită.  
Viaţa mi s-a scurs  
ca de-obicei,  
cu bune,  
cu rele.  
Ici colo,  
în ape limpezi...  
şi de tine,  
nimic n-am ştiut!  
 
De ce,  
de ce n-am ştiut  
eu de nimic?  
Te-aş fi putut ţine de mână...  
Ţi-aş fi mângâiat părul.  
Poate-aş fi dat vreun sfat.  
 
Poate-aş fi „scuturat"  
vreun doctor  
şi i-aş fi amintit  
de datoria lui de medic!  
I-aş fi spus:  
„Dă-te jos din pom  
și vorbeşte fără ocolişuri!  
Să afle şi muritorii de rând,  
bolnavii proşti,  
cei simpli,  
cei profani.  
ce se petrece  
înlăuntrul lor,  
ce soartă îi aşteaptă."  
 
Tu ai făcut parte,  
draga mea,  
mulţi ani...  
din viaţa noastră.  
Crâmpeie  
din copilăria  
fiilor mei  
mi se perindă  
prin faţă  
şi mă inundă  
de dor  
şi de tandreţe!  
 
Treizeci de ani trecut-au  
de când ne-am întâlnit.  
Fetele tale cele mici,  
au fost parc-ale mele,  
şi mi-au vegheat copiii,  
de ei s-au îngrijit..  
 
Te-am simţit ca o soră,  
Uneori ca o mamă.  
Multe am mai învăţat noi  
una de la alta!  
Ne-am încredinţat secrete.  
Pe-ale mele,  
tu le-ai luat cu tine.  
Ale tale sunt pe veci  
ferecate în mine.  
 
Of, Doamne,  
cum m-a paralizat,  
cum m-a încătuşat inerţia-mi,  
iar pe tine pudoarea  
şi ruşinea!  
Din cauza lor,  
am pierdut  
zile şi luni  
şi ani întregi,  
și n-am vorbit destul,  
nu ne-am văzut destul!  
 
Adio, Tikva,  
prietenă dragă...  
Nu ne-am luat rămas bun!  
Ai trântit uşa vieţii  
deodată,  
şi te-ai dus!  
Te-ai dus şi nu mai eşti...  
Eu însă rămân,  
cu durerea  
care va arde mereu.  
 
 
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT  
(Inspirat de poemul lui Gérard de Nerval „El Desdichado")  
 
Nu domnesc peste Umbre,  
Nu domnesc în Tenebre,  
Dar sunt Neconsolată.  
Domniţă sunt a tatei,  
Şi Turnul meu se-nalţă  
Semeţ, pe ale-Arminiei  
Tărâmuri, iar stelele-mi  
Pierit-au demult, demult...  
Lutul mi-a amuţit,  
Iar pianul mi-e orfan  
Și zace într-un colţ,  
Rumegându-şi Tristeţea...  
 
Inima-mi răvăşită  
Pluteşte-ușor pe Mare...  
Pe-o Mare Italiană.  
În Grota de azur  
Eu n-aş putea să-înot;  
Doar nu sunt o Sirenă.  
Copilă fiind, voiam  
Să fiu Ahile, poate  
Apolo... Afrodita?  
Atena? Niciodată  
La ele n-am visat.  
Poate-oi fi Lady Byron?  
Nu, dar ce mult mi-aş dori  
Să Modulez Suspine  
Și zâmbete pe Lira  
Lui David sau Orfeu!  
 
 
BALENĂ SAU SIRENĂ?  
(Poem inspirat de un text în limba italiană)  
 
O sală de fitness...  
o reclamă...  
Într-o vitrină,  
într-o ramă,  
o tânără chipeşă  
declamă:  
„Vara asta,  
tot Balenă  
vrei să fii,  
sau... o Sirenă?"  
 
- Ce să zic?  
Că m-a uimit  
reclama?  
Că m-a mâhnit?  
Nu...  
dar ţandăra mi-a sărit!  
Fetelor,  
voi chiar credeţi  
că trebuie s-alegeţi  
mai târziu  
sau mai devreme  
între-aceste două extreme?  
- Da!  
Astăzi peste tot în lume,-  
din păcate,  
fără glume,-  
„Sirena”  
e preaslăvită,  
iar „Balena”  
e hulită!  
 
- Oameni buni,  
voi ce spuneţi?  
Trataţi „Balena" cu dispreţ?  
Ba o luaţi şi-n băşcălie?  
Aşa ceva  
n-ar trebuie să fie!  
 
A venit vremea  
şi se cuvine  
să le-admiraţi  
pe doamnele „pline”!  
Blamaţi-i fără ruşine  
pe toţi cei ce fac reclamă,  
pun Sirena pe piedestal,  
declarând:  
„Sirena- trupul ideal!"  
şi dând din gură, proclamă:  
„De vreţi să fiţi arătoase,  
şi desigur sănătoase,  
fiţi slabe  
scoabe,  
fiţi numai oase!"  
Priviţi bietele osoase!  
 
Demne de milă,  
înfometate,  
triste,  
acrite,  
supărate,  
ca şi cum  
ar fi pedepsite  
dacă s-ar lăsa ispitite  
să guste,  
nestânjenite,  
din prăjituri  
sau îngheţate!  
 
Eu vă zic:  
nu e bine!  
Uitaţi-vă-n schimb  
la cele „pline"!  
Mulţumite,  
mereu râzând,  
lumii zâmbind  
şi demonstrând  
că iubesc viaţa,  
că se simt bine,  
că au umor,  
că sunt voioase,  
şi optimiste,  
şi radioase!  
 
Deci, e clar:  
să fiu Balenă  
eu prefer  
şi nu Sirenă!  
 
 
PERSONAJE PE GOBLEN  
 
„Eu sunt mama lui Thomas*,  
Viitorul doctor-marionetă!  
La nouă ani, cu chiu cu vai,  
A ştiut să citească, şi- acum  
Dragostea şi-o declamă  
Într-o latină şchioapă."  
 
„Iar eu sunt Madam Violeta*  
Şi-mi vagabondează  
Somnul, ca şi banii,  
Şi pace nu-mi dau.  
În cap am un păianjen,  
Poate și-o caracatiţă...  
Dar, sigur mă fac bine.  
Doctorul mi-a spus-o!"  
 
Madame Pernelle* se-apropie.  
Iat-o! E bunică  
Şi mamă şi soacră.  
Mormăie, ştie totul,  
Critică,  
Dar pe acel bigot, pe acel  
Fățarnic de Tartuffe*, îl adoră!  
 
Ce-i cu tine, Leviva* dragă?  
Ai înghiţit în sec atâţia ani,  
Slugărindu-l pe Iona*!  
Asta nu-ţi ajunge?  
Fă-i vânt,  
Ridică-ţi capul  
Şi cere-i satisfacţie!  
Graţiere nu există!  
 
Ţie, pendulo, iţi spun huo!  
Să te scuip îmi vine!  
Nu te-ai decis la timp  
Între Elias* şi... Fantomas,  
Şi ai rămas cu buzele umflate.  
 
Tu, Lizo*, faci morală  
Fiilor Atenei şi predici  
Ţii soldaţilor spartani.  
Le vorbeşti de războaie,  
De-a lor atrocităţi,  
Lăudându-i pe cei care  
Nicicând n-au atins spada,  
Dar eşti tu chiar convinsă  
Că nu greşeşti deloc?  
 
„Dreyfusale*,  
Fiule, Alfred*,  
De ce să te faci ofiţer?  
Ce? Nu mai sunt pe lume  
Alte meserii mai bune?  
Să stai sluj, să-i saluţi  
Pe antisemiţi?  
Rămâi, fiule, cu noi!  
Rămâi, baiatul mamei  
Cel deştept !”  
 
Iat-o pe Adelaide*,  
Care-şi admiră fiul, soţul,-  
Pe Otto* şi pe Leopold*,-  
Şi cum e răsplătită?  
„Of, ce-i cu bărbaţii ăştia?",  
Întreabă Emilia*,  
„Dece nu ne-apreciază?  
Noi le-oferim totul  
Şi ei... ne vomită!”  
 
„Eu sunt Schuster* profesoara!  
Totu-n juru-mi se-nvârteşte,  
Toate drumurile, toate,  
Duc direct la mine-acasă...”  
 
Va rog,spuneţi-mi voi:  
Sunt eu nebună ?  
Deraiez oare?  
Cine sunt eu?  
Poate Meduza**  
Cea-nfricoşătoare?  
O sărmană fiinţă bizară?  
Un monstru cu multe picioare?  
 
Nu, da de unde!  
Tu eşti numai  
Un mic goblen cu personaje  
Brodate, care se-mpletesc  
Şi-apoi, din tine izvorăsc!  
----------------------------------  
* Acest text-monolog adaptat din ebraică e dedicat regizorului Yevgheni Kushnir, sub a cărui „baghetă" am întruchipat diverse personaje interesante în cadrul atelierelor de teatru la care am participat (2007-2012). *Personajele amintite în text sunt:Thomas Diafoirus, Doamna în violet, Madame Pernelle, Leviva, Iona, Elias, Lysistrata, Dreyfus, Adelaide, Otto, Leopold, Emilia şi Schuster, din piesele şi scenetele următorilor dramaturgi: Molière (Bolnavul închipuit/ Tartuffe), Jules Romains (Knock ou le triomphe de la médicine), Hanoh Levine (Artizanatul vieţii/ Oh, Elias, Elias/ Schuster), Anat Gov (Lysistrata 2000), Jean-Claude Grumberg (Dreyfus), Yehoshua Sobol (Suflet de evreu),Shakespeare(Otelo).  
** Meduza = una din cele trei Gorgone (monştri înaripaţi cu trup de femeie şi părul format din şerpi) din mitologia greacă, a cărei privire era ucigătoare.  
Referinţă Bibliografică:
Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI - PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1515, Anul V, 23 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adina Rosenkranz Herscovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adina Rosenkranz Herscovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!