Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş         Publicat în: Ediţia nr. 121 din 01 mai 2011        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
justitia@justice.com

 

Dintotdeauna, poeta Daniela Voiculescu a ştiut să aleagă dintre toate câte le avem pe Planeta Albastră, doar binele şi frumosul. Puterea cu care a purces la drum zi de zi, harul de a deosebi noroiul de stele şi arta de a zbura pe aripile speranţei, acestea le-a descoperit în copilărie. În plus, lumina magică a unor buchete de lalele galbene ori parfumul zambilelor din grădina bunicii, dar şi sentimentul prezenţei şi al ocrotirii îngerilor, pe care mica pământeană îi simţea alături, în acel colţ de rai, au fost pentru ea scânteia ce i-a luminat mai târziu, ochiul minţii.
  
Născută pe 27 octombrie 1969 la Piteşti, unde locuieşte şi în prezent, Daniela Voiculescu îşi trage rădăcinile spirituale dintr-o lume simplă şi înţeleaptă. Însă la fel de importante sunt pentru poetă, şi originile omeneşti, întrucât părinţii i-au insuflat forţa de a lupta în viaţă cu iubire şi de a da valoare numelui pe care-l poartă. Ceea ce au şi făcut, atât ea, cât şi cei doi fraţi pe care îi are. Aşa se explică şi faptul că unul din marile regrete ale Danielei Voiculescu este că tatăl ei a trecut prea repede, în nefiinţă. De altfel, nu doar cei care au adus-o pe lume i-au fost îndrumători şi protectori poetei, ci şi profesorii cu care a învăţat la Şcoala Generală Nr. 10 “Marin Preda”, din Piteşti. Între aceştia, se detaşează figura unui dascăl de excepţie, Bucur Oprică, omul care îi remarcă talentul literar şi o încurajează să scrie. În continuare, autoarea termină în iunie 1989, în urbea natală, Liceul de ştiinţe ale naturii “Zinca Golescu” şi un an mai târziu, cursurile de specializare analişti-programatori, la Centrul de Perfecţionare în Informatică. Poeta este căsătorită din 1990, cu Ion Deaconescu şi are un fiu, Horia, elev în clasa a X-a, la Colegiul Naţional Liceal "Zinca Golescu", din Piteşti. 
  
  
- De la ce vârstă ai început să scrii? 
- Am început să scriu de la cincisprezece ani. 
  
- Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris? 
- Pasiunea pentru scris mi-am descoperit-o în luna august a anului 1983, la malul mării, când prima mea iubire, Cătălin, îmi făcea poezii şi eu îi răspundeam la fel! Câteva zile petrecute în tabără, lângă un băiat deosebit, m-au schimbat! Câtă bucurie juca în ochii lui, atunci când mă privea! Ne-am promis că o să ne scriem, dar după trei scrisori de dragoste... totul s-a terminat! Mama lui era exigentă cu el. Nu l-am mai întâlnit niciodată, deşi nu se afla aşa de departe. Era din Ploieşti. 
  
- Când ai debutat şi unde?  
- Am debutat pe 9 septembrie 1989, cu poeme în revista “Argeş”. 
  
- Ce rol a avut la debutul tău, „Premiul Special al Palatului Culturii din Piteşti”? 
- Este singurul premiu literar din viaţa mea. Îmi amintesc cu drag de el, fiindcă eu nu aveam încredere în poeziile mele. 
  
- Câte volume ai publicat până în prezent? 
- Am publicat opt volume. 
  
- Te rugăm să le enumeri pe cele mai importante. 
- “Nsoromma”, “Doimea materiei”, “Indigo şi portocaliu”, “Orphika”. 
  
- Care dintre aceste volume îţi este cel mai drag? 
- “Orphika”. Pe 17 iulie 2009, a ieşit de sub tipar. Acest volum reprezintă bucuria sufletului meu, fiindcă am întâlnit bărbatul care a ştiut să îmi ofere iubirea mult visată! 
  
- Ai anumite teme preferate pe care încă nu le-ai abordat? 
- Dacă mă impresionează ceva... scriu! Nu am ambiţii literare şi nici teme preferate. Ador să îmbin simplul cu senzaţionalul! Să am un stil original! 
  
- „Doimea materiei”, al patrulea volum de poezii şi eseuri ce îţi poartă semnătura, îi este dedicat celui mai mare poet religios al neamului, Vasile Voiculescu. Este Vasile Voiculescu unul dintre poeţii care ţi-au slujit drept model? În ce măsură se regăsesc influenţe din creaţia sa în lucrările tale?  
- Sincer, eu mi-am dorit foarte mult să devin poetă. După ce am citit din opera lui Nichita Stănescu, m-am schimbat enorm. Mi-am dat seama că trebuie să rămână ceva minunat în urma mea. Trăirile poetului ardeau în inima mea! Asta mi-am dorit şi eu să fac... Să trăiesc în alte inimi! Iar Vasile Voiculescu este “Luminătorul” vieţii mele. Îl simt ca pe un înger păzitor! Privirea lui îmi transmite atâta iubire, încât nu voi putea niciodată să uit că sufletul dăruit Domnului este nemuritor! Este tăria inimii. 
  
- În august 2008, alături de autori români „de pretutindeni”, ai semnat în volumul „Mărturisirea de credinţă literară”, vol.II, volum ce se încadrează în seria „depoziţiilor colective” iniţiate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi Asociaţia Scriitorilor Creştini din România. Numeşte-ne câţiva dintre aceşti autori români „de pretutindeni”. În ce a constat mărturisirea de credinţă literară a Danielei Voiculescu? Ce rol are această mărturisire personală în contextul mai larg al „depoziţiilor colective”? 
- Autorii români ”de pretutindeni” sunt: Elena Buică, Cleopatra Lorinţiu, Angela-Monica Jucan, Ionuţ Caragea, Cristian Neagu, N. N. Negulescu, Theodor Râpan, etc. Mărturisirea mea de credinţă literară este de fapt, cheia adevărului. “Nemăsurata iubire, măsura vieţii...” Este un mesaj puternic, dar se bazează pe o filosofie simplă. “Dacă dragoste nu e, nimic nu e.” 
  
- Ştiu că la începutul acestui an, pe 11 şi respectiv 24 februarie, au avut loc două evenimente importante pentru tine. Ai vrea să le împărătşeşti şi cititorilor câte ceva din ceea ce s-a petrecut atunci? 
- În cadrul Clubului iubitorilor de cultură din Curtea de Argeş, pe 11 februarie 2009, a avut loc lansarea celui de al cincilea volum de poezii, „Zeiţa de turcoaz”. Cartea este dedicată singurului alpinist român care a escaladat aşa numita „Zonă a morţii” din Everest, Alex Găvan. (Revista „Agero” a publicat două recenzii la carte, semnate de Maria Diana Popescu şi George Baciu.) 
Pe 24 februarie 2009, la editura Tiparg, m-am bucurat de apariţia celui de al şaptelea volum, „Indigo şi portocaliu”. Prefaţa este semnată de Dan Vulpe, redactor şef la „Destine Literare”, revistă lunară editată de Asociaţia canadiană a scriitorilor români. Datorez minunata copertă a cărţii, prietenei mele, Marisol Hume. Pictura se numeşte „La querrera” (The Warrior). 
  
- Cum arată semnătura Danielei Voiculescu în volumul „In memoriam ARTUR SILVESTRI”? 
- Un eseu şi un poem. Ele exprimă regretul meu că nu am reuşit să îl cunosc decât prin firul unei lumi virtuale, dar ceea ce contează este faptul că înţeleg foarte bine lumea ascunsă despre care vorbea Artur Silvestri. Am să fac tot posibilul să-i păstrez amintirea vie! Voi scrie, voi trăi şi voi iubi adevărul! 
  
- În ce măsură universalizează creaţiile Danielei Voiculescu experienţa ei personală de viaţă? 
- Întru totul... Am făcut acest lucru cu o adevărată dăruire, fiindcă am vrut să demonstrez ce înseamnă viaţa unei femei! Lupta ei pentru a fi înţeleasă, iubită şi preţuită... Îmi doresc foarte mult o lume în care oamenii să-şi dea seama cât sunt de valoroşi prin simplitate şi dragoste, printr-o colaborare bazată pe egalitate şi respect. Am să pledez mereu pentru bucuria luminii, emoţia sfântă a sufletului! 
  
- Te rugăm să enumeri câteva dintre publicaţiile naţionale şi din străinătate cu care colaborezi. 
- “Ecoul”, “Tânărul scriitor”, “Luceafărul românesc”, “Oglinda literară”, “Destine Literare”, “România, Liberă în viitor”. 
  
- Cum a primit critica de specialitate creaţiile tale? 
- Am fost şi sunt încurajată... Fiecare carte reuşeşte să uimească plăcut, pentru că ştiu să atrag cititorii prin sinceritatea trăirilor, prin grija cu care îmi tratez munca. Le ofer titluri incitante şi coperţi deosebite. Mesajul fiecarei cărţi se îndreaptă spre iubire, cel mai frumos sentiment, cel mai frumos dar în viaţa unui om. 
  
- Foarte mulţi poeţi şi scriitori au probleme, atunci când vine vorba să găsească un editor interesat de lucrările lor. De ce crezi că se întâmplă acest lucru? 
- Este vorba despre rutină, de neîncredere, de frica eşecului, etc. Cred că fiecare editură ar trebui să angajeze o persoană cu ochi ager şi inimă sensibilă, care să descopere viitoarele talente. Să le editeze un număr mic de cărţi şi apoi să le testeze pe publicul cititor din diverse instituţii. Trebuie să înţeleagă că este nevoie şi de ceva nou. Nu poţi să citeşti doar Shakespeare şi Balzac... Timpul acela nu mai corespunde cu lumea noastră. Suntem tot mai solicitaţi, atraşi de competiţie, astfel încât ne dorim ceva în genul „puţin şi bun”. 
  
- La ce lucrezi în prezent? 
- Este aproape gata cea de-a noua carte, “La malul Mării Imbrium”. 
  
- Ce planuri de viitor ai?   
- Aş vrea să scriu despre viaţa pictorului Cristian Dumitrana. Acesta s-a născut în România, într-o familie cu străvechi tradiţii religioase. Încă din copilărie a simţit graţia şi inspiraţia divină, încercând apoi să o exprime prin intermediul picturii. A lucrat şi lucrează atât în Romania, cât şi în Italia. 
  
- Ai vreun vis care a rămas neîmplinit? 
- Da. Îmi doresc să vizitez Verona, oraşul iubirii eterne, locul perfect pentru Valentine’s Day. 
  
- Literatura nu mai este una din pasiunile tinerilor de astăzi. Cum crezi că ar putea fi resuscitat interesul acestora pentru literatură şi artă, în general?  
- Tinerii au început să privească romantismul ca pe o bizarerie, pentru că sunt acaparaţi de o televiziune care le manipulează gândurile, îi îndepărtează de trăirea adevărată. Cred că profesorii ar trebui să organizeze săptămânal întâlniri cu elevii, să le prezinte oameni deosebiţi, sensibili, să îi atragă în discuţii libere despre frumos. Să le ofere, dar şi să-i facă părtaşi la spectacole, filme şi expoziţii de fotografii, etc. Ar fi minunat să le atragă atenţia şi prin excursii alături de personalităţi culturale. 
  
- Ce recomandare le-ai face celor care doresc să se apuce de scris? 
- Trebuie să iubească şi să respecte literele, să creadă în lumea lor! Să nu se dea bătuţi la prima critică nefavorabilă. Să fie conştienţi că drumul spre glorie este foarte greu, dar nu imposibil! 
  
- Vorbeşte-ne despre hobby-urile tale. 
- O zi fără muzică este de neconceput pentru mine. Ador cântecele interpretate de Van Halen, Gigi D'Alessio, Amedeo Minghi, Claudio Baglioni şi Antonello Venditti. Iubesc pictura. Am întreaga colecţie a celor mai mari artişti ai lumii, „Art Gallery”. Dar şi geografia mă fascinează. Cumpăr fiecare număr din noua colecţie DeAgostini, „Atlas – întreaga lume la dispoziţia ta”. Şi îmi place să citesc viitorul în stele şi vise... 
  
- Cum obişnuieşti să îţi petreci timpul liber?  
- Locuiesc lângă Pădurea Trivale. Este prietena mea de nădejde. Îmi oferă echilibru şi inspiraţie. 
  
- Ce ai dori să le transmiţi cititorilor acestui interviu? 
- Tuturor cititorilor le doresc să aibă parte de iubire! Să spere mereu în curcubeu, chiar şi atunci când acesta întârzie să apară! „... curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ” (Geneza, 9/13
  
Octavian Curpaş 
Phoenix, Arizona 
  
  
  
Referinţă Bibliografică:
Voi scrie, voi trai si voi iubi adevarul! - de vorba cu poeta Daniela Voiculescu / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 121, Anul I, 01 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!