Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

 VIZITAREA ORAŞULUI BALTIMORE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„ A călători este, pentru cei tineri, o parte a educaţiei; pentru cei mai vârstnici – o parte a experienţei.” 
  
- Francis Bacon 
  
Viaţa ne deschide doar câteva porţi spre a-i vedea frumuseţile. Este zgârcită viaţa, dar măcar acel puţin văzut trebuie să fie clar şi bine înrădăcinat în minte. Şi mărturisit! Pentru aceasta folosim de multe ori povestirea orală, ori scrierea, ca un dialog între cel ce povesteşte şi cel ce ascultă, sau între cel ce scrie şi cel care citeşte. Cu aceste gânduri am încercat să aştern pe hârtie o ... povestioară.  
  
În luna mai a acestui an am avut prilejul de a vizita frumosul şi interesantul oraş Baltimore, unul dintre cele patru aglomerări urbane ale megalopolisului american. Au fost zile fierbinţi, un mai extrem de călduros şi care, poate şi din acest motiv, a adus mulţi vizitatori în acest oraş. Soarele strălucea puternic şi ziua părea îmbrăcată într-o rochie ţesută cu fire de aur. Priveam în jurul meu şi observam viaţa în plina ei desfăşurare, observam cât de fascinantă şi perfectă - pare vizitatorilor - în propria ei diversitate. Încetul cu încetul, fiinţa străină care eram, la început bulversată de priveliştea atât de complexă a ceea ce mi se dezvăluia, am simţit cum începeam să mă integrez în spaţiul respectiv, urnindu-mă din locul în care mă fixasem şi accelerând paşii, încercând să cuprind cu privirea toată trăirea, viaţa din jurul meu. Adevărat spunea un filozof chinez: „ orice călătorie, fie ea şi de mii de mile, începe cu un pas! ” 
  
Baltimore, destinaţie turistică inedită, impresionantă, este un oraş fondat în anul 1729, numit după Lordul irlandez Baltimore, titularul fondator al Colony of Maryland, are un climat subtropical umed, iar Inner Harbor (portul interior) a fost odată al doilea port de intrare pentru imigranţi în Statele Unite şi un important centru de producţie. Astăzi portul vechi este un loc de promenadă, cumpărături, divertisment. Este un oraş independent din statul Maryland - Statele Unite, situat în partea centrală a statului, pe malurile râului Patapsco, râu care se varsă în golful Chesapeake, la o distanţă de aproximativ 40 de mile (64 km) la nord-est de Washington, D.C. Populaţia oraşului este de 636.919 locuitori, iar zona metropolitană are aproximativ 2,7 milioane de locuitori, ocupând locul 20 în ţară. În zona asociată, Baltimore County, locuiesc alte câteva milioane de rezidenţi. Este şi astăzi unul din principalele porturi ale Statelor Unite, fiind situat mai aproape de marile pieţe de mărfuri din partea centrală a ţării decât orice alt port de pe coasta de est.  
  
Am pornit spre strada numită Pratt, ne-am urcat în autobuzul gratuit care circulă pentru turişti făcând un tur al oraşului, în care se mai urcă şi săracii oraşului pentru a nu plăti deplasarea, şi ne-am dat jos după câteva staţii, ajungând în chiar centrul oraşului împânzit de construcţii moderne din oţel şi sticlă cu 30 – 50 de etaje, magazine de lux şi hoteluri cu nume sonore (Marriot, Hilton, Sheraton). Printre ele se văd clădiri roşii cu forme stranii ce amintesc de fostele întreprinderi din secolul al XIX-lea, transformate ingenios în cluburi, muzee, birouri şi magazine. Zgârie-norii nu sunt la fel de înalţi ca şi cei din New York, dar sunt foarte frumos amplasaţi şi dau o notă aparte oraşului. Am trecut pe lângă celebra universitate Johns Hopkins şi Johns Hopkins Hospital, importante institute de cercetare din domeniul tratării şi eradicării cancerului. În Baltimore este un mănunchi de Universităţi, printre care şi importanta universitate - University of Maryland Baltimore - situată în inima oraşului, ale cărei corpuri de clădire ocupă mai multe străzi, afiliată fiind spitalului University of Maryland Medical Center - de unde sunt aduşi pacienţii pentru cercetări ale diferitelor probleme medicale. Această mare şi importantă Universitate (the best University!) are mai multe şcoli: şcoala de medicină, şcoala de stomatologie, avocatură, asistenţă medicală, farmacie, business şi asistenţă socială.  
  
Am ieşit din această zonă cu mari centre culturale şi ne-am apropiat de port. Aglomeraţie, oamenii circulă pe jos, cu vaporaşe taxi, cu şarete şi autobuze colorate, pline de anunţuri despre „turul oraşului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridică atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar şi poduri mici, de promenadă, de pe care poţi să admiri nenumărate iahturi şi bărci cu motor. 
  
Fiind un oraş bogat în tradiţii nautice, de peste 35 de ani taxiul de apă din Baltimore, colorat în culori tradiţionale alb şi albastru, face parte din integrala culturii şi istoriei oraşului şi te transportă în diferitele puncte ale portului. Portul turistic îşi întinde limbile de apă printre clădirile din centru, iar pontoanele, cheiurile şi trotuarele emană toată ziua un aer de staţiune de odihnă, cu toate că oraşul este foarte aglomerat. Am ajuns la Inner Harbor - portul turistic interior -, am luat bilete pentru croazieră şi am privit pentru câteva momente înalta structură din piatră, cunoscută ca Nevasta lui Lot, aflată la intrarea în port, construită la ordinele guvernului britanic, după revolta din 1798, ca parte dintr-o reţea de faruri şi semnalizatoare.  
  
Portul turistic Inner Harbor găzduieşte Muzeul Marinei, un muzeu impresionant, în care navele sunt ancorate printre clădirile din centru, iar pietonii, trecătorii, turişti veniţi din toate colţurile lumii, trec pe lângă ele sau se opresc pe chei să le admire, să facă poze şi citesc explicaţiile înscrise pe panouri. La Muzeul Marinei din Baltimore se află singura navă americană care a supravieţuit bombardamentului de la Pearl Harbor în al Doilea Război Mondial. 
  
Taxiurile de apă opresc în staţii special amenajate. Poţi să urci pentru câteva staţii sau poţi să faci turul oraşului pe apă, să vezi totul dintr-o altă perspectivă. Taxiul de apă este mult mai mult decât o călătorie de plăcere; este o instituţie în Baltimore; este şi un mod plăcut de a privi şi simţi viaţa, plutind pe apă şi trecând cu privirea centrele importante ale oraşului din această zonă, pe care Inner Harbor le conectează şi unde taxiul de apă acostează, precum: Aquarium care adăposteşte construcţia impresionantă a Acvariului Naţional, cel mai mare acvariu din SUA şi unul dintre cele mai mari acvarii din lume. Are forma unui inel cilindric cu cinci etaje. Găzduieşte 16.500 de animale marine din 560 de specii diferite, printre care şi o colecţie impresionantă de rechini şi magazine cu de toate, pentru toate vârstele. La intrare te întâmpină un munte artificial, o gură imensă de rechin şi o cascadă care începe de la un etaj superior şi se termină la parterul clădirii. Jos, la primul nivel, se află un restaurant specializat în fructe de mare, un spaţiu amenajat pentru depozitarea hainelor şi a bagajelor pe durata vizitei, un ma gazin de suveniruri, un altul pentru echipamente şi costume de scafandru, o cofetărie şi o cafenea. Prin întreaga clădire circulă lifturi şi scări rulante. Un adevărat oraş! Sus, la ultimul etaj, se află o mini junglă amazoniană în care trăiesc o mulţime de păsări exotice. Jungla este punctul de trecere din exteriorul spre interiorul acvariului central. Pe margini sunt birouri şi laboratoare de cercetări. În bazinul deschis de la parter trăiesc pisici de mare, broaşte ţestoase uriaşe, peşti, tigri, rechini şi delfini. În acvariile mici de la fiecare nivel şi în acva-riul central se pot vedea peşti şi alte vieţuitoare marine care provin din toate mările şi oceanele lumii. Poţi admira flora şi fauna marină urcând până la jungla amazoniană, după care cobori în adâncuri şi vezi tot ce trăieşte pe fundul mărilor şi oceanelor. Este un spectacol fascinant, o lecţie despre planeta noastră şi lumea minunată a apelor. În acvariul central pot fi văzuţi scafandri curăţând pietrele şi coralii, hrănind peştii şi verificând starea lor de sănătate. Delfinii încântă privirile şi stârnesc admiraţia vizitatorilor, prin inteligenţa lor. Vizita în acest minunat Acvariu se încheie cu o cină exotică; Harborplace – găzduieşte un muzeu conţinând istoricul navelor, plimbări pe jos printre corpuri de case delimitate prin străzi laterale şi parcuri; Science Centre (Centrul ştiinţific) al Maryland-ului unde se poate urca Federal Hill şi unde poţi fi absorbit de sutele de mii de metri pătraţi de ştiinţă; Rusty Scupper - oferă ochiului, dar nu numai ochiului! vinuri şi mâncăruri vechi. Se poate vizita un muzeu excentric, amuzant, pentru toate vârstele; Pier 5 – unde se poate mânca şi bea şi asculta concertele formaţiei Pier Six Pavillion în lunile primăverii şi ale verii; Little Italy – cu magazine, restaurante, cinematografe etc. şi unde se poate gusta „La dolce vita”; Maritime Park – cu restaurante şi magazine plutitoare; Harborview – o mică Havana; Tide Point – o milă şi jumătate de plimbare; Fell's Point – vechiul port cu apa adâncă, unde se găsesc nenumărate distracţii spirituale, mâncare, cârciumi, muzică live, antichităţi, felurite magazine şi spectacole; Captain James Landing – este graniţa dintre Fell's Point şi Canton şi de asemenea poarta de intrare la alte magazine; Canton Waterfront Park – locul unde se poate oferi respectul veteranilor războiului din Coreea şi îţi poţi manifesta bucuria având perspectiva apei oceanului. Nu lipsesc magazinele, barurile şi restaurantele; Fort McHenry – locul de amintire a războiului din 1812, când americanii au întors atacul marelui şi puternicului „Leu” englez. Războiul a fost un conflict militar între forţele Statelor Unite ale Americii şi cele ale Imperiului Britanic. Atunci americanii au declarat război pentru o serie de motive, incluzând dorinţa de expansiune în Teritoriile din Nord - Vest, acolo unde Marea Britanie acorda sprijin triburilor de Amerindieni şi umilea astfel onoarea americană. Victoriile din septembrie 1814 şi ianuarie 1815 au respins invaziile britanice din oraşele New York, Baltimore şi New Orleans. 
  
În fiecare zi mii de rezidenţi şi turişti vizitează oraşul şi folosesc taxiul de apă pentru a lua cunoştinţă de „perlele” oraşului. Oamenii care deservesc toate punctele vizitate sunt deosebit de politicoşi cu vizitatorii. Ei declară cu mândrie că iubesc oraşul lor şi îi imprimă zilnic o energie care îi oferă mişcare continuă şi prosperitate; ei ajută, de fapt, să prospere business-ul.  
  
În Baltimore auzi vorbindu-se toate limbile pământului. Peste tot sunt grupuri de turişti cu camere video şi blitz-uri pornite. Valeţii aşteaptă clienţii şi parchează maşini rare, de colecţie, lângă restaurante şi hoteluri de lux. Oamenii circulă pe jos, cu vaporaşe taxi, cu şarete şi autobuze colorate, pline de anunţuri despre „turul oraşului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridică atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar şi poduri mici, de promenadă, de pe care poţi să admiri nenumărate iahturi şi bărci cu motor.  
  
Baltimore nu este doar centrul de afaceri şi învăţământul superior, este de asemenea deţinătorul principalelor instituţii culturale, cum ar fi Center Stage, Teatrul Lyric şi Hipodromul. Majoritatea muzeelor din Maryland sunt de asemenea situate aici: Muzeul Naţional de Medicină Dentară, Muzeul Evreiesc, Muzeul Naţional de Electronică şi alte zeci de muzee (în total 50). De exemplu Muzeul de Artă din Baltimore care a fost fondat în 1914, construit în stilul Templului Roman, are o colecţie de artă de renume internaţional, conţinând 90.000 opere de artă, inclusiv cea mai mare expoziţie de lucrări de Henri Matisse din lume. Mai conţine lucrări de Picasso, Cezanne, Manet, Degas, Gauguin, Van Gogh şi Renoir. 
  
Într-o duminică plimbându-ne prin oraş, am căutat Biserica Ortodoxă Greacă - Sf. Nicolae şi am găsit-o chiar în inima oraşului. Este una dintre cele 55 de biserici din Baltimore şi una din cele 59 de parohii care aparţin de Mitropolia din New Jersey, funcţionând de peste 58 de ani. Am ascultat Sfânta liturghie în limbile greacă şi engleză, după care am asistat la pomenirea celor doi sfinţi Constantin şi maica sa Elena, a doua zi fiind chiar 21 mai – ziua în care, pentru meritele deosebite pe care le-a avut în legalizarea, sprijinirea şi organizarea Bisericii creştine, sunt veneraţi ca sfinţi, în Bisericile Ortodoxă şi Romano – Catolică. Înainte de începerea slujbei de pomenire au fost aduse icoanele celor doi sfinţi în fata altarului; Constantin cel Mare – întâiul împărat al creştinilor - cel născut în anul 274 în Serbia - devenit împărat peste întregul Imperiu Roman în anul 312, în urma bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din acel an, împotriva oştilor lui Maxenţiu. Potrivit istoricilor, în ajunul luptei, Constantin a văzut pe cer, în timpul zilei, deasupra soarelui, o cruce strălucitoare pe care scria „In hoc signo vinces” (Prin acest semn vei birui). În noaptea dinaintea luptei, împăratului i s-a arătat în vis Iisus Hristos, care i-a cerut să pună pe steagurile ostaşilor săi, pe scuturi şi pe arme, semnul crucii. Constantin a ascultat şi a obţinut o victorie zdrobitoare, în ciuda uriaşei diferenţe numerice dintre cele două armate. Pe celebrul său arc de triumf ridicat la Roma se păstrează şi astăzi cuvintele cerute de Constantin a fi scrise: „Instinctu divinitatis” (Prin inspiraţie divină), ca semn de recunoaştere a rolului decisiv al divinităţii în obţinerea victoriei.  
  
Obosită dar îmbogăţită, alături de fetele mele, am poposit la un restaurant din centru oraşului, unde ne-a servit o ospătăriţă româncă, pe numele ei frumos - Cristina. Auzindu-ne vorbind româneşte, gingaşa Cristina s-a bucurat că mai poate vorbi şi limba ei de acasă, pe care nu o mai folosise de la sărbătoarea Crăciunului, când se dusese s-o vadă pe mama ei, rămasă în ţară.  
  
Am privit toate acestea şi cu acel ochi nevăzut, prin tremurul gândurilor care se revărsau asupra acestei părţi de lume ... M-am gândit că aici se află mormântul lui Edgar Alan Poe! La numai 40 de ani, Poe cel găsit căzut pe un trotuar în acest oraş, în stare de confuzie mintală şi mort câteva zile mai târziu într-un spital de aici, din Baltimore (1849); decesul său nu a fost făcut public, poetul a avut parte de o înmormântare la care au fost prezente numai zece persoane. În 2009, după 160 de ani de la deces, celebrul poet a avut, în sfârşit parte, de o ceremonie funerară fastuoasă, bine meritată. Şi mi-am amintit poezia CORBUL: „Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte/ Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,/ Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,/ Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor./ E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător. [ ... ] Şi de-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, şi stă întruna,/ Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor,/ Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,/ Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;/ Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor./ Niciodată – Nevermore! ” 
  
Am privit, da, şi mi-am spus că voi încerca să povestesc şi altora, frumuseţile văzute, grandoarea acestui loc în care m-am simţit atât de mică, drept spus: ca o furnică!, când de emoţie la sfârşitul celor vizitate, am strâns pleoapele ochilor de prea mult soare, dar şi fiindcă lacrimile îşi anunţaseră exodul.  
  
Da, bucuria are lacrimile ei!  
  
Mulţumesc nepoatei mele dragi care ne-a plimbat prin aceste locuri frumoase! 
  
Vavila Popovici - Raleigh, NC 
  
(completare date: pliante, internet) 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
VIZITAREA ORAŞULUI BALTIMORE / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 555, Anul II, 08 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!