Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Dalelina John         Publicat în: Ediţia nr. 864 din 13 mai 2013        Toate Articolele Autorului

”Un roman de rahat”-Adrian Suciu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

AUTOR: Adrian Suciu  

EDITURA: Tritonic  

NUMAR PAGINI: 144  

Despuierea cuvintelor până la esenţa lor fascinează. În stilul său caracteristic, adică ”de stat în gît”, autorul se lasă epuizat(ca stoc). Nu e uşor sa digeri nici poezia, nici romanele, nici stilul lui Adrian Suciu. Dar e clar un lucru: scrierile lui sunt pentru oameni inteligenţi şi dezinhibaţi. Libertatea, uşor strîmbă dar paşnică, ramâne efectiv fără autograf. Şi mai interesant este să-i audiezi creaţia din vocea evocatoare şi plastică, pe care o deţine.  

Expresiunea provine din pitorescul fiinţei sale şi profunditatea clară. Cea mai mare calitate a lui Adrian Suciu este autenticitatea. Aşa că, dacă aveţi şansa să-l vedeţi la vreo lansare , nu-i rataţi ”recitalul”.  

Fragment edificator:”Femeile sînt urîte cînd se fac frumoase. Să priveşti o femeie care se epilează, se pensează, îşi taie pieliţele de la unghii, îşi scoate bătăturile ori efectuează vreuna din cele zece mii de operaţii curente necesare pentru înfăptuirea miracolului frumuseţii feminine, mie unuia mi se pare deplasat. E motivul principal pentru care mi-e cu neputinţă să pricep ultima modă în materie din minunata noastră capitală. Mai nou, saloanele de frumuseţe trendy musai să fie la şosea şi să aibă ferestre mari, transformîndu-se, practic, într-un fel de acvarii. De cîte ori treci pe lîngă un asemenea salon, este imposibil să nu primeşti cîte o porţie de moartea pasiunii. De dragul nostru, doamnele se lasă rase, scobite, jupuite, jumulite, stoarse, împachetate, flexate, totul cu o naturaleţe perfectă, în văzul tuturor trecătorilor. Eu cred şi acum că o femeie trebuie să se facă frumoasă în intimitate, nu sub ochii trecătorilor, dar, întotdeauna cînd nu înţeleg ceva, presupun că eu sînt cel defect.  

Aşadar, într-o zi, după multe scene de gen recepţionate în plin în cursul drumurilor mele întîmplătoare prin oraş, am decis să trec la acţiune şi să încerc să înţeleg. Din moment ce femeile se fac frumoase în vitrină, mi-am spus, înseamnă că trebuie să ne uităm, ăsta e chiar rostul vitrinelor. Mi-am pus cea mai serioasă mutră de care sînt capabil şi m-am postat în faţa unui salon de frumuseţe. Înăuntru, ofertă diversă. Am pus ochii pe o jună bine îmbrăcată şi drăguţă căreia o domniţă cosmeticiană tocmai îi făcea pedichiura. A durat vreo două minute pînă cînd distinsele au remarcat atenţia mea dezinteresată. După aia, s-au mai uitat vreo două minute la mine ca şi cînd ar fi văzut un reprezentant al speciei umane cu totul demn de dispreţ şi mai ciudat decît prevedea imaginaţia lor.  

Degeaba m-am asigurat că hainele stau bine pe mine, că nu sînt descheiat la şliţ, degeaba le-am zîmbit galeş şi le-am salutat din priviri. Era limpede că nu se leagă nici un fel de simpatie între noi. Am continuat să privesc în acvariu dar, tînjind după comunicare, am translatat obiectivul înspre o doamnă elegantă, matură, căreia tocmai i se smulgeau, unul cîte unul, firele de prisos din sprîncene. Am presupus greşit că voi avea parte de mai multă înţelegere. În momentul în care am fost remarcat, am beneficiat de o serie de priviri din aria semantică a celor descrise mai sus.  

Am renunţat să-mi mai fac probleme legate de cum arăt şi am continuat să mă uit ca boul, adică cu ochii mari şi cu o privire galeşă, care spunea fără umbră de îndoială că nu am intenţii ofensive. Am văzut că mai multe doamne din acvariu s-au adunat laolaltă şi vorbeau ceva arătînd cu degetul spre mine. Eu am continuat să zîmbesc suav, privind ce era de privit. Într-un tîrziu, a ieşit o doamnă care emana autoritate, probabil patroana şi m-a întrebat că eu ce fac acolo. I-am răspuns foarte amabil şi delicat că privesc. Mi-a spus că îi deranjez clientele. I-am spus că nu înţeleg cum aş putea să fac aşa ceva, sînt total inofensiv, stau pe stradă, într-un loc public şi mă uit într-o vitrină în care doamnele respective s-au pus de bună voie ca să fie privite. Atunci doamna m-a jignit şi mi-a spus că sînt un pervers şi că să o întind de acolo pînă nu cheamă Poliţia. Aşa că eu, nedorind să paţ vreun conflict cu doamnele de la salon, pe fond de bună creştere, am făcut paşi, constatînd cu tristeţe că orice posibilitate de comunicare e compromisă. În acest punct, stimate cititor, te invit pe matale să te implici şi să fii judecătorul acestei scene. Poate fi mai mare nedreptate în lumea asta decît să fii alungat din faţa unei vitrine şi să ţi se interzică să priveşti în ea? Am încălcat eu din ignoranţă vreo regulă nescrisă a privitului în vitrină? De ce se bagă doamnele de bună voie în vitrine pe care trecătorii nu le pot ignora dar nici n-au voie să se uite în ele? Pînă vei reuşi dumneata să răspunzi la toate aceste întrebări şi, eventual, să repeţi experienţa, eu voi rămîne la părerea mea.  

E bine să te bucuri de miracol fără a fi silit să asişti la procedeul tehnologic de producere a acestuia.”  

http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/05/13/un-roman-de-rahat/  

 

Referinţă Bibliografică:
”Un roman de rahat”-Adrian Suciu / Dalelina John : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 864, Anul III, 13 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dalelina John : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dalelina John
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!