Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
octavian_lupu@yahoo.com

 

Voi reda o experienţă, de data aceasta a unui copil având dificultăţi în învăţarea alfabetului din cauza durităţii personalului didactic în relaţie cu elevii aflaţi în îngrijire şi educare. Cred că problema violenţei în unităţile de învăţământ reprezintă un subiect de actualitate indiferent de timp, de fiecare dată lăsând răni adânci în conştiinţa copiilor aflaţi în procesul educaţional. 
  
„Îmi aduc aminte cu o precizie fantastică de anii de şcoală generală şi mai ales îmi vin în minte primele impresii produse asupra mea de către cei care se numeau a fi învăţători. Dintre toate amintirile pe care le mai am din acea perioadă, nu pot să dau uitării procedeul folosit de către unii dintre învăţători pentru a ne îndruma în învăţarea alfabetului. 
  
Principiul era simplu, practic, cine nu era în stare să citească bine alfabetul, era scos în faţa clasei şi i se aplica un număr de lovituri cu linia peste palme proporţional cu numărul de greşeli sau de neştiinţa constatată. Uneori, pentru a amplifica efectul acestei proceduri, cel pedepsit trebuia să ţină vârfurile degetelor unite, astfel încât lovitura să vină exact peste acestea. Pot să spun din experienţă, că după câteva lovituri simţeai că ţi se fac bucăţi degetele şi o durere puternică îţi săgeta întreaga mână mult timp după aceea. 
  
Nu puteam să înţeleg de ce era nevoie să fim pedepsiţi în felul acesta, mai ales fiindcă în cazul meu şi al altor colegi, nu era vorba de rea voinţă, ci pur şi simplu de emoţie sau de stângăcie. Drept consecinţă, când în fiecare seară stăteam cu lecţiile de învăţare a alfabetului în faţa mea, gândul că voi fi oricum pedepsit nu îmi dădea pace şi făcea să se topească din mica mea minte orice lucru pe care încercam să îl memorez. 
  
Ţin minte cum deseori plângeam, având capul plecat pe acea carte de studiu, fiindcă pur şi simplu eram copleşit de pedeapsa sigură ce avea să vină peste mine şi de ruşinea de a sta în faţa clasei ca exemplu de elev slab la învăţătură. Nu exagerez faptul că după orele de clasă eram deseori ridiculizat de către ceilalţi colegi, ca urmare a pedepsei primite de la învăţătoare, iar în consecinţă nimeni nu mai dorea să aibă de-a face cu mine. Pot spune cu siguranţă că izolarea şi batjocura erau rezultatul sigur al „procedeului” de a învăţa pe nişte copii din prima clasă de şcoală generală cel mai elementar lucru: alfabetul. 
  
Mă gândeam să abandonez şcoala şi să fiu lăsat în pace. Doream să evit pe cât posibil să mai fiu obiectul de bătaie de joc al învăţătorilor şi al colegilor de clasă, de a abandona un sistem educaţional care nu făcea altceva decât să mă umilească fără milă, fără să ţină cont de structura psiho-emoţională deosebit de sensibilă a copiilor, de a nu mai urma un proces de învăţământ agresiv şi lipsit de inimă. 
  
În acea perioadă am început să nu mai merg pe la şcoală, să colind pe străzi în timpul în care ar fi trebuit să fiu la clasă, tocmai fiindcă nu mai puteam suporta durerea fizică şi psihică a ceea ce mi se întâmpla deja în mod regulat în sala de clasă. Cei mari nu puteau să mă înţeleagă, iar părinţii erau la mâna învăţătorilor, crezând doar ceea ce spuneau ei. Îmi era imposibil să îi fac să înţeleagă impactul emoţional devastator al unor oameni lipsiţi de cele mai elementare simţăminte. 
  
Până la urmă am reuşit cu mult efort şi cu multă ură să învăţ alfabetul, şi astfel să nu mai apar în faţa clasei. Dar senzaţia dureroasă a loviturilor primite m-a urmărit mult timp de atunci înainte şi aş putea spune că rănile interioare nu au putut niciodată să se vindece pe deplin. Iar glasurile colegilor ce rădeau de mine şi mă batjocoreau, m-au determinat să nu mai am încredere în cei din jur nu numai atunci, dar chiar şi după aceea. 
  
Însă evoluţia ulterioară a demonstrat în cele din urmă că nu eram totuşi un elev slab la învăţătură, dar lipsa de încurajare, de metodă şi aplicarea unor procedee brutale au întârziat dezvoltarea mea normală în însuşirea cunoştinţelor din materiile de învăţământ, până când am ajuns la vârsta la care aveam să mă deprind să nu mă mai las copleşit de răutatea şi indiferenţa celorlalţi.” 
Referinţă Bibliografică:
Un alfabet invatat cu durere - impresiile unui copil in primele zile de scoala / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!