Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Valori > Mobil |   


Autor: Ioana Stuparu         Publicat în: Ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013        Toate Articolele Autorului


 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ultima noapte a Patriarhului Teoctist 
  
Nimic nu prevestea că noaptea de 29 spre 30 iulie 2007, respectiv noaptea de dumunică spre luni, va fi pentru mine una cu totul şi cu totul deosebită. 
  
Somnul şi-a făcut simţită prezenţa îngreunându-mi pleoapele. Sosise ora la care, de ani şi ani mă las de bună voie somnului sclavă, cale de câteva ceasuri. Am stins lumina şi m-am urcat în pat, culcându-mi capul pe perna moale, credinciosul meu tovarăş de pe timpul nopţii. Pleoapele grele ca pământul mi s-au lăsat numaidecât peste ochii dornici de odihnă. Dornici numai, fiindcă lucrurile au luat o întorsătură aparte. În loc să mă ia în braţe somnul, mă aştepta ceva inedit. 
  
Mă aflam în faţa unui hol nepământesc, făcut în totalitate din argint. Am privit cu atenţie înăuntru. Trei ziduri: în stânga, în dreapta şi în capătul holului. Dincolo de ziduri “ştiam” că se află încăperi. 
  
Misiunea mea era să intru mai întâi pe hol şi după aceea să intru într-una dintre încăperi, pentru a căuta pe cineva foarte cunoscut, chiar apropiat mie, care intrase de curând acolo. Deşi nu era nimeni care să mă îndrume, intuiţia îmi spunea că persoana pe care trebuia să o caut se afla într-una dintre încăperile de pe partea dreaptă. 
  
Intrarea în încăperi se făcea pe uşi deocamdată închise, mascate de designul de pe pereţi, reprezentat prin numeroase linii diferite atât ca dimensiune cât şi ca direcţie. Toate liniile de pe pereţi reprezentau ceva anume. Deocamdată pe mine mă interesa misiunea mea, de aceea urmăream doar anumite linii pentru a descoperi conturul uşii pe care trebuia să intru în încăpere. Pe măsură ce se contura, descopeream că uşa va avea o formă foarte fistichie. 
  
Pe podea, de-a latul holului, erau trasate linii paralele, despre care mă ducea gândul să cred că se puteau lăţi şi îngusta. Intrarea pe hol se putea face pe o uşă larg deschisă, lată cât holul, şi care, deşi nu o vedeam ştiam că este pliată în peretele din stânga. Puteam să intru numaidecât, foarte simplu, doar să păşesc, întrucât holul pornea chiar de lângă patul meu.  
  
Înainte de a face pasul ca să intru pe hol, urmăream cum, din ce în ce se conturează forma uşii. Nu mă mira forma ei, dar îmi dădeam seama că nu mai văzusem niciodată aşa ceva, iar deschizătura se afla aproape de tavan, ceea ce nu mi-ar fi fost uşor să ajung acolo. 
  
Fiindcă nu era nimeni prin preajmă ca să mă îndrume, instantaneu am fost cuprinsă de nelinişte şi teamă şi am luat hotărârea să deschid ochii pentru a nu mai vedea holul. Cu ochii larg deschişi în intunericul nopţii din cameră, nu am mai văzut holul, dar, încercând să-mi stăpânesc emoţiile mi-am pus întrebarea: “Doamne, ce a fost asta? Pe cine trebuia să caut? Poate pe mama, fiindcă ea a murit de curând şi-mi era foarte apropiată? Doamne, iarăşi mi-ai spus ceva ce eu nu sunt în stare să înţeleg! Te rog, Doamne, spune-mi pe înţelesul meu de om simplu, ca să ştiu dacă trebuie să fac ceva!”. 
  
Gândul că ceva extrem de important se petrece undeva, nu-mi dădea pace, însă niciodată nu am luat bănuiala drept sfetnic. 
  
Când m-am mai liniştit am luat hotărârea să închid ochii şi să încerc să adorm. Am închis ochii, însă imediat am văzut holul: “mă aştepta să intru ca să caut pe cineva cunoscut şi apropiat, care intrase de curând într-un dintre încăperi”. M-am speriat şi am deschis ochii pentru a face ca imaginea cu holul să dispară, însă nu a mai avut efect. Am repetat gestul închis-deschis ochii, dar totul era în zadar. Holul stătea neclintit la locul lui. Am întrebat iarăşi disperată: “Doamne, ce se întâmplă, pe cine trebuie să caut? Pe Bâtu, cumva, dar el a murit mai demult?! Pe cine, Doamne?» 
  
Situaţia respectivă mă neliniştea foarte, dar pe hol nu aveam de gând să intru. Stăteam cu ochii deschişi, aşteptând un răspuns de undeva. 
  
La un moment dat, bustul unei tinere a apărut pe unul dintre pereţii camerei mele. Era încadrat într-un corp de formă dreptunghiulară, ca un ecran de televizor. Se uita atent la mine şi deodată a început să prezinte ştiri. Vorbea repede şi mult, producând zgomot, iar eu nu înţelegeam nimic. Mi s-a făcut lehamite de atâta gălăgie şi am întors capul în altă parte. O altă tânără a apărut pe un alt perete, încadrată ca şi cealaltă ca înt-un ecran de televizor. La fel de repede şi la fel de zgomotos transmitea ştiri, din care eu nu desluşeam nimic. Indiferent în ce parte întorceam capul, vedeam persoane care transmiteau ştiri. Uneori lumea se oprea pe loc să asculte, iar când înţelegea despre ce este vorba plângea şi intra în panică. Haos, tristeţe şi derută printre oameni. Obosisem de atâta atenţie acordată, dar tot nu am înţeles despre ce era vorba, ceea ce mă făcea să întreb întruna: “Doamne, ce se petrece? Ştiu că se petrece ceva important, dar ce şi unde?” 
  
La un moment dat pe toţi pereţii camerei mele erau persoane, - bărbaţi şi femei care transmiteau ştiri, iar în jurul lor lumea plângea, ţipa, alerga încolo şi încolo, derutată, îngrijorată. Un vacarm căruia eu încă nu îi înţelegeam motivul! 
  
Eram epuizată, dar, mai ales îngrijorată de cele ce, undeva, se petreceau. 
  
Ivirea zorilor m-a bucurat, gândindu-mă că la lumina zilei va dispărea totul. De fapt au început problemele curente ale zilei respective, dar imaginile mă urmăreau aproape tot timpul. Abia seara am înţeles despre ce este vorba, când la ştirile de la televizor a fost anunţată trecerea în nefiinţă a Prea Fericitului Teoctist Patriarhul României. 
  
Vestea m-a năucit, ca şi când mi-ar fi murit o rudă apropiată, iar felul în care erau transmise ştirile, realizarea reportajelor, curiozitatea reporterilor, cruzimea întrebărilor puse de ziarişti, totul mă îngrijora peste măsură. Găseam că încă nu era timpul ca unele întrebări să fie puse. 
  
Eram tare tristă! Gândul îmi zbura iute către cele trăite în noaptea trecută şi mă întrebam: «Doamne, ce trebuie să fac eu, un simplu om, care nu ştie decât să se roage Ţie? Te rog, Doamne, spune-mi pe înţelesul meu!» 
  
Mă înspăimântau scenele cu deruta şi haosul pe care le văzusem şi încă le mai vedeam. Eram dominată de gândul: «Măcar în Biserică să fie pace şi înţelegere» A doua zi, dimineaţa, am plecat la Biserica din apropiere pentru a mă ruga la Dumnezeu să aibă grijă de noi şi de sufletul Prea Fericitului Teoctist. 
  
Am vrut să vorbesc şi cu preotul, să-l rog să se roage şi el pentru «Pace şi înţelegere în Biserică», dar nu sosise încă. 
  
I-am trimis un mesaj prin telefon Laurei (Maica Filofteia, Stareţă la Mânăstirea de Maici din Obârşia Tur, Blaj), în care i-am spus că am avut viziuni, fapt pentru care sunt îngrijorată, şi că trebuie să ne rugăm împreună pentru “Pace şi înţelegere în Biserică» 
  
Apoi am trimis prin e-mail la Schitul Pângăraţi acelaşi semnal cum că am avut viziuni şi un îndemn la rugă. Era singura Mănăstire căreia îi aveam adresa de e-mail. Mi-l trimisese Părintele Stareţ Protos. Teofil Lefter, cu ocazia urărilor pentru Sărbătorile Naşterii Domnului. 
  
Atât preotul de la Biserica din apropierea casei mele, cât şi Maica Filofteia, precum şi Părintele Stareţ de la Schitul Pângăraţi ştiau că am avut şi alte viziuni despre care am scris în cartea «Clipa de Lumină»  
  
Doream să ajung în Dealul Mitropoliei, acolo unde fusese adus trupul neînsufleţit al Prea Fericitului Teoctist, pentru a mă ruga la Dumnezeu, dar treburile gospodăreşti mă reţineau mereu. Până la urmă, spre liniştea mea, pe 2 august am ajuns şi am putut să-mi trimit ruga către Dumnezeu. 
  
Doamne, ce binecuvântare e să te poţi ruga! Astfel îi mulţumeam lui Dumnezeu în momentul când, prin mulţime, s-au strecurat doi tineri reporteri, băiat şi fată, el cu aparatul de filmat, iar ea cu microfonul. S-au oprit în faţa mea şi tânăra m-a întrebat scurt: Ce a însemnat pentru dumneavoastră Patriarhul Teoctist ? 
  
Deşi lacrimile încă îmi brăzdau faţa, am răspuns cu atâta blândeţe, ca o ultimă mângâiere pe care i-o puteam oferi celui abia plecat în Lumea Celor Drepţi: 
  
«Pentru mine Patriarhul Teoctist a însemnat echilibru în ţară, sfaturi bune, blândeţe, omenie, înţelepciune, a însemnat credinţa în Dumnezeu, a însemnat îndemnul să ne iubim unii pe alţii ca pe Dumnezeu, a însemnat încrederea în Biserică, pentru că, de fapt, Biserica este Dumnezeu, iar Dumnezeu este IUBIRE. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Prea Fericitul Teoctist. Amin. Iar dumneavoastră vă doresc o zi bună!» 
  
Au înţeles că altceva nu mai voiam să spun şi au plecat.  
  
Am mai rămas şi eu puţin şi am plecat spre casă.  
  
Nu-l cunoscusem personal pe Prea Fericitul Teoctist, dar aveam faţă de el un respect deosebit, un anume drag pe care nu-l ai faţă de orice persoană. Nici nu ştiu exact când a început şi cu ce ocazie. Stiu doar că am în casă nişte fotografii la care ţin foarte mult, tocmai pentru că în ele este Patriarhul Teoctist. Fotografiile sunt făcute la Niceea. Mi le-a dat Laura Săucan, înainte de a se călugări (înainte de a deveni Maica Filofteia). Le-a făcut când a fost într-un pelerinaj în Turcia la Constantinopol. Pelerinajul a fost organizat de Patriarhia Română, în anul 2000, de Sărbătoarea Naşterii Domnului, cu prilejul întrunirii Patriarhilor Bisericii Ortodoxe. Astfel, alături de Patriarhul Teoctist se află mulţi dintre Patriarhii Bisericii Ortodoxe, prezenţi atunci la Constantinopol. Îmi sunt tare dragi acele fotografii! 
  
* 
  
Deşi se scursese timp de la trecerea în nefiinţă a Prea Fericitului Teoctist, am luat hotărârea să public acest material. Şi totul a pornit de la doamna Ralu Alexandru-Vlaiculescu, pe care am cunoscut-o prin scriitorul Gim Laurian. După ce a citit cartea mea intitulată “Clipa de Lumină”, doamna Ralu şi-a exprimat dorinţa să-i scriu prefaţa la cartea ce o avea în lucru şi care se intitula “Daruri pentru Patriarhul Teoctist”. Printre fotografiile din carte se află şi câteva de la mine, în care se află fostul Patriarh al României “Prea Fericitul Teoctist”. 
  
Dumnezeu să-l odihnească în pace!  
  
IOANA STUPARU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST / Ioana Stuparu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1016, Anul III, 12 octombrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ioana Stuparu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Stuparu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!