Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş         Publicat în: Ediţia nr. 234 din 22 august 2011        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Recenzia volumului "Tragedie şi triumf", autor Ligia Seman  

Cartea astfel intitulată a Ligiei Seman, din Hunedoara, apărută în Editura Casa Cărţii din Oradea, este una din cele patru realizări publicistice ale autoarei. În cele 533 de pagini ale cărţii, cititorul face cunoştiinţă cu faţete ale societăţii româneşti contemporane, cu care prea puţini sunt familiarizaţi, poate şi pentru că subiectul a fost o bună bucată de vreme de domeniul preocupărilor statului şi prea puţin al organizaţiilor caritabile, atât de palid reprezentate în România dinaintea lui 1989. Prinsă în vâltoarea grijilor cu traiul de fiecare zi, mai ales populaţia oraşelor nici nu era informată public despre existenţa şi activitatea caselor de copii, a caselor pentru bătrâni sau a instituţiilor în care erau internate persoanele handicapate sau cu tulburări psihice. Foarte rar răzbăteau informaţii cu privire modul lor de funcţionare şi atmosfera din aceste instituţii, poate şi datorită faptului că ele erau locurile unde erau plasati şi indivizi consideraţi indezirabili, cu vederi politice contrare unui regim opresiv, conceput să aibă totul sub control riguros, capabil să dea impresia unei păci sociale general admise, în care toate problemele şi-au găsit rezolvarea ideală, conformă cu principiile egalitariste larg propăvăduite, dar care în realitate se dovedeau a fi lipsite de orice preţuire a omului ca entitate socială. Chiar dacă unul dintre ele enunţa cu emfază că cel mai preţios capital este omul, modul de organizare si funcţionare a infrastructurilor destinate să resolve problema dezrădăcinaţilor soartei, era cu mult sub cerinţele fireşti ale unei lumi cu adevărat civilizate. În aceste instituţii se derulau în permanenţă tragedii personale pe care autoarea Ligia Seman, a reuşit să le sesizes în toată amploarea lor. Înmănunchind într-o carte trările dramatice ale personajelor zugrăvite, Ligia Seman a prezentat cititorilor o frescă tragică a unui segment al societăţii româneşti, pe care puţini l-au bănuit şi care impresionează prin întreaga evoluţie a evenimentelor descrise.  

Personajele cărţii, provenind din straturi sociale diferite, dar preponderent făcând parte din grupul celor mai năpăstuiţi: orfani, copiii abandonaţi, tineri fără educaţie sau vârstnici “fără nici un căpătâi”, sunt asvârlite de viaţă la marginea societăţii şi duc o existenţă la limita supravieţuirii. În aceste condiţii, o idee care răzbate din deciziile şi comportamentul multora dintre personaje este dorinţa de libertate individuală. Cât apar de simpli şi lipsiţi de educaţie, copiii care fug din orfenilate şi ajung copii ai străzii, îşi exprimă cu fermitate preferinţa de a fi liberi, neîncorsetaţi de reguli şi nedominaţi de ierarhii convenţionale. Preţul pe care îl plătesc însă cei mai mulţi dintre ei, este neaşteptat de mare, pentru că, în final, şi acolo însuşirile negative ale omului se manifestă, poate chiar mai dur decât în mediul pe care l-au părăsit. Setea de putere, dorinţa de a domina, avariţia, invidia, violenţa, se manifestă în asemenea împrejurări chiar mai sălbatic decât condiţiile restricţionate ale unor instituţii.
La originea multora dintre nefericirile descrise în cartea Ligiei Seman se află atmosfera familială disfuncţională, cu părinţi abuzivi, deraiaţi de la o conduită socială normală, datorită alcoolului, lipsei unui minim decent de mijloace de trai şi altor factori distructivi, care le face viaţa greu de suportat. Cei mai vulnerabili la consecinţele nefaste ale unor astfel de condiţii sunt, evident, copiii care cresc într-un astfel de mediu. Lipsa de preocupare pentru educaţia lor, limbajul şi comportamentul abuziv, creiază traume timpurii care se vor reflecta de-a lungul întregei existenţa de mai târziu.
Vlad, unul din personajele principale ale cărţii suferă din fragedă copilărie nişte traumatizări sufleteşti majore, care-l vor marca mulţi ani după ce-şi pierde părinţii şi fraţii. Supus unor maltratări fizice şi psihice permanente în orfelinatul unde este plasat, el devine o brută insensibilă şi refractară chiar la bunele intenţii ale unora din anturajul lui. Evadarea lui nu-i schimbă prea mult statutul de oprimat şi claustrat de toate nedreptăţile ce i se fac. Chiar când, cu trecerea anilor, fizic devine mai puternic, îşi manifestă furiile doar sporadic, în amintirea lui revenind mereu episoadele din trecut, în care a avut parte de tandreţe numai din partea sorei lui – Ana şi foarte rar din partea mamei. Viaţa dezordonată, nesiguranţa existenţei sale lipsite de afecţiune şi bucuriii îl fac să se comporte ca un animal hăituit şi să nu vadă în jur decât răutăţi, egoism, aducătoare de amărăciuni.
În mentalitatea lui se petrece totuşi o schimbare radicală atunci când i se explică sensurile adevărate ale vieţii şi când constată că pe lume există şi fiinţe pure, cu suflet, care fac bine fără să aştepte nici o răsplată. O familie de intelectuali, îi dovedeşte, cu diferire ocazii că oamenii pot fi şi buni, gata să ajute şi să ierte. Cu toate că, pradă unor porniri animalice, săvârşeşte un act mai mult decât reprobabil, atentând la viaţa unit tânăr misionar, familia Marcu nu îl condamnă, ci continuă să-l ajute. Întâmplarea îl aduce în contact în împrejurări diferite cu membri ai familiei doctorului Marcu, făcându-l să realizeze că este mai important să ierţi şi să faci bine, decât să te răzbuni. Turnura din viaţa lui este facilitată şi de reapariţia în viaţa lui a sorei lui – Ana – care i-a lipsit atât de mult în totţi anii de separare.
În derularea acţiunii cărţii, autoarea descrie cu lux de amănunte frământările teribile care macină stările sufleteşti ale personajelor, unele dintre ele punând la îndoială însăşi existenţa lui Dumnezeu. “Dacă el există, de ce este nedrept cu cei năpăstuiţi?” îşi pun întrebarea simplistă cei din anturajul lui Vlad. Replica celor care cred altfel, vine cu promptitudine, dar rezultă mai mult din desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.
Bunătatea şi altruismul celor din familia Marcu, chiar dacă sunt şi ei afectaţi de pierderi dureroase, contribuie la transformarea ce se produce în sufletul chinuit al lui Vlad. Schimbările induse îl fac să înţeleagă rosturile pentru care există şi să-şi înfrâneze pornirile instinctuale de răutate care de fapt s-au conturat ca rezultat al schingiurilor sufleteşti la care a fost supus în timp.
Ligia Seman, dotată cu un talent nativ remarcabil descrie în detaliu stările sufleteşti ale personajelor cărţii, relevând dilemele cu care se confruntă, îndoilelile care le frământă credinţa, scepticismul cu privire la şansele ce le au într-o societate bazată pe inechitate socială, pe dominarea celui mai tare, pe porniri hrăpăreţe şI de dominare. Nemulţumirile individuale au însă, ca mai totdeauna aspectul haotic al unor frustrări în care cei implicaţi îşi asuma vini pe care nu întotdeauna le au, dar care în ochii celor din jur apar ca lipsa de obiective, de curaj, de oportunităţi, cu alte cuvinte lipsa capacităţii de a se orienta în timp şi spaţiu. Frustrările personale nu rămân însă la nivel individual, ci se răsfrâng inevitabil asupra celor apropiaţi, care întregesc astfel cercul vicios al nerealizării în ansamblu.
Aplecarea Ligiei Seman către detalii, conferă cărţii un sens de autencititate şi o ajută să-l facă pe cititor interesat să trăiască el însuşi stările sufleteşti prin care trec personajele cărţii. Chiar dacă unele trăsături sunt mai adânc creionate sau accentuate voit, ele nu fac decât să coloreze tragismul descrierilor. În paralel cu acţiunea principală, uneori se fac digresiuni în particularităţile imprimate de timp şi loc, fără a se intra în specificul socio-georgafic, care este totuşi oarecum diferit în variate regiuni ale ţării. Faptul nu diminuă cu nimic conturarea atmosferei imprimate de mediile în care se desfăşoară acţiunea.
Expunerea beneficiază de multe pledoarii cu tentă filosofică, cu cugetări şi reflecţii puse în gura diferitelor personaje, ceea ce generează întrebări şi îndeamnă la cumpănirea sensurilor existenţiale ale efemerului nostru periplu terestru. Felicit autoarea pentru această reuşită publicistică şi cred că ceea ce a scris, va reprezneta un punct de referinţă care va ajuta pe mulţi să-şi dea seama cu mai multă compasiune de zbuciumul în care unii dintre semenii noştri îşi duc viaţa.  

 

Dr. Emil G. Oneţ  

Phoenix, Arizona  

 

Referinţă Bibliografică:
Tragedie şi triumf - recenzie, Dr. Emil G. Oneţ / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 234, Anul I, 22 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!