Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Angela Furtună         Publicat în: Ediţia nr. 73 din 14 martie 2011        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Ce căutăm pe Str. Revoluţiei, nr.89, după douăzeci de ani?  Căutăm  să ne rătăcim prin labirintul istoric? Sau dorim să luăm urma unor adevăruri încă ascunse? Ne căutăm pe noi înşine, sau ne adunăm laolaltă, sub specia unui adevăr comun care să ne rezolve spaimele de istoria recentă? Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici ne-au pregătit câteva răspunsuri la aceste întrebări, într-o culegere editată de Polirom, colecţia EGo grafii, 2009

În calitate de arhitecţi ai lucrării, cei doi nu s-au temut să adune laolaltă, în acelaşi cartier cultural delimitat de paginile cărţii,  stiluri şi epoci diferite – pentru că tipuri de memorii diferite -, maniere diverse şi tipuri originale de soluţii care închid-deschid ambientul istoric şi sociologic. Cei douăzeci de autori sunt tot atâtea viziuni ce accesează un spaţiu-timp dat şi îl repovestesc cu viziune de tip racourci.  De aceea, cheia acestei cărţi nu e una istorică, dar e mai ales una literar-jurnalistică, transdisciplinară în maniera lui Basarab Nicolescu, realizând un melanj de biografism cu retroficţiunea memoriei anterograde.

După un şoc socio-istoric apocaliptic, memoria individuală a fiecărui narator a păstrat cioburi de revelaţii, conştiinţa sa face efortul de a reconstrui în puzzle adevărul, în timp ce intuiţia sa îi spune că ceea ce s-a văzut era de fapt altceva decât ceea ce a fost de fapt sau decât ceea ce ar fi trebuit să fie…Compoziţia finală a fiecăreia din cele douăzeci de naraţiuni este o legendă personală despre acele zile ale lui decembrie 1989, spusă cu ton vag de revenire de sub anestezia realului, cel furnizat de televiziune în 1989 şi de regizorii războiului mediatic dus cu poporul român. Pentru că fiecare poveste este de fapt o ficţiune a propriei memorii, curarizată de istoria publică; această istorie a fost şi a rămas intens manipulată. Se poate spune că fiecare din cei douăzeci de naratori este sigur mai degrabă de plăcerea de a inventa o memorie avangardistă, decât de conştienţa că se  spirijină pe un adevăr istoric practic şi temeinic.
  
Arhitectura volumului dă la iveală un spectaculos secession literar, prin punerea laolaltă, într-un eclectism binevoitor,  a numelor unor artişti ai scenei, ai scrisului sau ai culorii, filosofi, scriitori, jurnalişti, maeştri coregrafi, matematicieni, critici, universitari, oameni de showbiz… Georg Aescht, Radu Aldulescu, Liviu Antonesei, Ion Barbu, Matei Bejenaru, Jan Willem Bos, Gigi Caciuleanu, Magda Cirneci, Laure Hinckel, Toni Grecu, Norman Manea, Solomon Marcus, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Dan Perjovschi, Ion Pop, Ion Sapdaru, Andrei Şerban, Cristina Ţopescu, Matei Vişniec îşi intersectează proiecţiile în veritabile crochiuri ale amintirilor despre un an 1989 deopotrivă miraculos şi real, mistic şi mitic,  perfect descriptibil şi absolut indicibil. Căutarea unor răspunsuri despre acest an echivalează cu o căutare de adresă imprecisă. Ce a însemnat anul 1989 pentru fiecare din cei ce povestesc? De bună seamă, cu fiecare an care trece, răspunsul e altul. Povestea se rescrie mereu, în funcţie de capacitatăţile funcţiilor noastre mnezice de a găsi ecou şi reprezentare, spun autorii culegerii, Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici: 

Reacţiile fiecăruia în parte, într-un moment de cu asemenea impact emoţional, indiferent de diversitatea lor, pot crea o hartă de alt tip a acelor zile, pot aduce în faţă o istorie nevăzută, neştiută, dar ceva mai palpabilă decât istoria mare“. 

Această deconstruire, facută alături de prietenii de murit mai târziu, a imaginarului colectiv al aşa zisei Revoluţii române din decembrie 1989 duce la o scanare cu efect neaşteptat. Metoda de lucru folosită la construirea cărţii de faţă a simulat o anchetă sociologică, pentru că cei douăzeci de intervievaţi au primit un set de întrebări unice: unde erau, ce făceau în acele momente? Dar la ştirea că Ceauşescu a fugit? Care este acum atitudinea lor faţă de comportamentul de atunci? Ce lucruri pe care la acea vreme le considerau de la sine înţelese acum li se par naive? Entuziasmul general de atunci nu a fost umbrit de nicio temere, nicio îndoială, bucuria a fost unanimă şi fără rest? 

Dan Lungu îşi mărturiseşte propria slăbiciune în faţa hipermneziei care se dezvoltă pe domeniul propriului sistem de referinţă faţă de care evenimentele din 1989 nasc mereu reacţii personale contradictorii: aici trebuie să spun că am fost o victimă perfectă a propagandei şi diversiunilor din timpul Revoluţiei. Am crezut tot ce s-a spus la televizor, indignându-mă şi entuziasmându-mă fără pic de simţ critic (p.10)… 

În anul 1989, numai câteva persoane erau pregătite să facă faţă în România unui război mediatic şi unor operaţiuni militare decisive, de schimbare a puterii ceauşiste cu o putere neocomunistă soft, perestroikistă, cu faţă umană, condusă de Ion Iliescu; aceste operaţiuni politice şi militare aufost gestionate prin hipnoză colectivă, cu ajutorul televiziunii publice, care a reuşit astfel să ia ca ostatici minţile milioanelor de români şi să le programeze pentru legitimarea involuntară şi de aceea inconştientă a noii puteri, care a aparţinut de la bun început fidelilor Moscovei. De altfel, imediat după ce s-a instalat în funcţia de Director general  ubuesc al televiziunii române însărcinat cu punerea în operă a scenariului revoluţionar, Ion Iliescu l-a şi numit în fruntea Armatei  pe generalul kaghebist Nicolae Militaru. Primele lor misiuni au fost acelea de deschidere a frontierelor României şi de eliminare a trupelor de elită conduse de generalul Trosca Gheorghe, cel care cunoştea identitatea şi misiunea antiromânească a lui Militaru şi care, de aceea, a şi fost asasinat de către acesta într-o ambuscadă ce simula un demers antiterorist al noii armate revoluţionare

Istoriiile sunt scrise de învingători pentru învinşi. La fel se petrec lucrurile şi în societatea cunoaşterii? Între evenimentele de la Timişoara şi evenimentele de la Bucureşti, adică între 16 decembrie şi 22 decembrie 1989, faptele petrecute conservă o ambiguitate din care istoricii abia încep să iasă în ultimii ani, pe măsură ce sunt deschise arhivele şi desecretizate dosarele. Interesant este dublul joc al adevărurilor, la scara celor două planuri ale timpului: în timp ce arhivele ce se deschid cu întârziere aduc la lumină revelaţia unor fapte şi implicaţii istorice, ştiinţifice, are loc procesul de slăbire  a memoriei personale, prin stingerea biologică a participanţilor la marea manipulare din Str. Revoluţiei, nr.89. Iată de ce aspirarea în volum a unor memorii şi legende personale, fie ele fragmentare şi chiar livreşti,  are şi o valoare de istorie orală. Cartea însăşi e un semn despre necesitatea cât mai multor eforturi editoriale similare:  astfel de cărţi adună mărturii şi dovezi despre faptul că 1. a existat comunism în România, 2. a existat o lovitură de teatru politic neocomunist prin televizor şi o revoluţie anticomunistă în decembrie 1989 în România şi 3. există forţe care nu doresc ca adevărul anticomunist să se transmită mai departe, cu target de revendicare şi recunoaştere internaţională a dreptului României de a fi declarată, alături de alte ţări europene, o victimă certă a bolşevizării petrecută cu începere din 1945.
  
Utilitatea unei cărţi ca Str. Revoluţiei nr.89 nu este doar estetică şi universitară, ci este şi una imediată: prin punerea la lucru a memoriei antitotalitare, negaţioniştii comunismului din România şi ai evenimentelor complexe din 89 nu pot mancurtiza total o populaţie ce a fost supusă, în ultimii douăzeci de ani,  la un supliment de suplicii generate de  energofagia unei tranziţii cvasi-eşuate înspre o economie de piaţă prosperă. Vorbim, aşadar, de un popor îndelung supus presiunii existenţiale dusă până la extrem, aşa încât ravagiile amneziei sunt imense. 

După ce se va delecta cu cele douăzeci de povestiri de autor, cititorul se va simţi îmboldit să-şi spună propria poveste pe care să o adauge ca piatra de pavaj la Strada Revoluţiei nr.89. Morala acestei cărţi: cel ce povesteşte este cel ce va trăi veşnic. Soluţia est-etică a cărţii este una monicalovinesciană, în cheia Eticii neuitării, preţuită în cartea omonimă(apărută în 2008 la Humanitas) şi de Vladimir Tismăneanu. Ea derivă dintr-o metodologie aplicată în restauraţia mnezică a  Shoah, de resuscitare şi conservare prin mărturie a adevărului despre totalitarsimul fascist, dar se potriveşte de minune şi efectelor perverse ale Gulagului, sub toate emanaţiile sale totalitariste comuniste, inclusiv cele româneşti din decembrie 1989. 
  
Angela Furtună
 
Referinţă Bibliografică:
Strada Revolutiei, nr. 89 de Dan Lungu - sau ce inseamna cercetarea de sine / Angela Furtună : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 73, Anul I, 14 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Angela Furtună : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Furtună
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!