Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş, Phoenix, Arizona         Publicat în: Ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
justitia@justice.com

 

„Semnul Isar”, Theodor Damian, Piteşti, Editura Paralela 45, 2006, 108 p. 

Să scrii poezie nu este un lucru simplu, chiar dacă ai la dispoziţie cele mai de seamă resurse, cel mai bun timp şi cea mai potrivită dispoziţie sufletească. Nu este simplu să transmiţi în armonia versurilor gândurile pe care le ai, impresiile ce vin asupra ta şi simţămintele care te mistuie. Nu este simplu nici în zilele bune, nici în cele obişnuite, dar cu atât mai puţin în cele când viaţa îţi stă în cumpănă, când neantul se deschide înaintea ta, nesăţios să te înghită şi când chiar dorinţa de a trăi, cu greu îşi mai găseşte sensul. 

Un tărâm crepuscular  

Spre deosebire de alte volume de poezie pe care le-a scris de-a lungul timpului, în volumul „Semnul Isar”, Theodor Damian ni se prezintă într-o ipostază complet diferită. Este acea stare elementară în care expresia „a fi sau a nu fi” capătă un contur dramatic şi nespus de dureros, atât fizic, cât şi sufletesc. Intrând în acest tărâm crepuscular, aflat sub semnul Isar, în cazul său, Theodor Damian încearcă să-şi descifreze simţămintele, să le comunice într-o manieră cât mai directă şi mai plastică, fără să ştie dacă vreodată va avea satisfacţia de a vedea un volum de versuri apărând din durerile facerii şi refacerii la care a fost supus. 
  

 „Jocul nostru de-a pătrunsul cel de nepătruns” 


Volumul „Semnul Isar” este scris în mare parte pe un pat de spital, undeva în Munchen, oraşul aflat pe malurile râului Isar, o apă curgătoare ce vine din Alpi şi se revarsă în Dunăre. O apă de munte, cu un nume celtic, ce redă ideea torentului, a repeziciunii, un simbol al vieţii ce trece foarte repede, al vieţii ce se stinge într-o clipă şi care nu lasă timp de răgaz. 

Avem de-a face cu o revizuire a gândurilor în faţa unei posibile treceri „dincolo”, în faţa necruţătorului sfârşit de existenţă terestră, expresia căpătând un ton elegiac, o cadenţă rară, dincolo de care se simte apropierea graniţei dintre viaţă şi moarte, înaintea confluenţei simbolice dintre Isar şi Dunăre. 

„Aşa sună întrebările de pe Isar/ ştiu că nu ştiu nimic/ pare că-i adevăratul răspuns/ în jocul nostru de-a pătrunsul cel de nepătruns.” 

„Astăzi plouă invers” 

Tărâmul Isar, situat la graniţa dintre fiinţă şi nefiinţă, percepe zgomotele din ambele părţi, semnale care vin dinspre viaţă sau moarte: „Clopotele sună ca o chemare ce vine/ din veşnicii/ te duci sau nu te duci la Cine/ o să fii sau n-o să mai fii.” Şi de asemenea: „Cerul e încă deschis/ fiecare clopot face o gaură în cer/ cu sunetul lui/ pe-acolo se poate intra.” 

Semnificaţia lucrurilor se schimbă atunci când te afli sub semnul Isar. Lucrurile simple capătă dimensiuni cosmice, lucrurile obişnuite se dilată, spaţiul este perceput diferit, timpul curge altfel, uneori, fenomenele se inversează: „Astăzi plouă invers/ dinspre pământ înspre cer/ nori groşi umblă mânaţi de dor/ pe trotuare.” 

„Depinde din ce parte vii” 

Pe tărâmul aflat sub semnul Isar, în acest crepuscul, se reîntâlnesc simboluri dragi poetului, cum ar fi cel al stânjenelului, care asemenea unui talisman sacru, apare personificat sub forma unui prieten căruia autorul îi vorbeşte: „Îi spun stânjenelului meu/ liebes/ e ceva în aerul tău care-mi place/ dar nu mă întreba/ că n-am să îţi pot spune/ de ce şchiopătez/ şi unde zace boala mea.” 

În ce priveşte frontierele acestui tărâm crepuscular, Theodor Damian ne spune: „Iată că aici am atins/ o mare problemă/ ce este sensul/ depinde din ce parte vii.” Semnificaţia arhetipală a râului Isar devine pentru poet similară Stixului, ce separă cele două tărâmuri, al vieţii şi al morţii. Ca întotdeauna, nu ştii dacă eşti pregătit să treci pe celălalt mal şi ai dori să rămâi cât mai mult pe partea cunoscută a vieţii, fiind conştient că într-o zi, va trebui să te întorci şi să treci de voie sau de nevoie acel râu. 

„Isihia, Isihia” 

În faţa unei posibile mari treceri, chiar şi flacăra religiei şi a credinţei devine mai mică şi nu e de condamnat, fiindcă până şi Domnul, în astfel de împrejurări a strigat cu durere, că a fost părăsit. Nimeni nu poate fi condamnat când tremură în faţa posibilului final, fiindcă aici nu mai există eroi şi nici cununi. Dar există o diferenţă pentru cel care ştie că ambele tărâmuri, sub o formă sau alta, aparţin veşniciei. 

Astfel, cuvântul ce se repetă ca o incantaţie, ba chiar ca o mantră în poeziile finale ale volumului sunt „Isihia, Isihia”. Un apel făcut acelei tăceri meditative, acelei experienţe de separare interioară şi exterioară faţă de lume, pentru a lăsa loc reculegerii şi umplerii cu Dumnezeu. Este un lucru extraordinar că autorul trecând printr-o experienţă a crepusculului, a penumbrei dintre viaţă şi moarte, totuşi ajunge la final să exprime acea credinţă care transcede în cuvinte simple, orice experienţă a vieţii sau a morţii. 

„Isihia, Isihia/ din tine se naşte cu adevărat poezia/ trebuie să arzi mult pe rugul tăcerii/ să duci cărbune încins/ apoi să te aşezi credincios în cuvânt/ şi să ştii să aştepţi ... aşa se scrie poemul/ când fiecare cuvânt/ a devenit rugăciune.” 

Înapoi, în experienţa vieţii 

Experienţa care a născut acest volum a fost din punct de vedere poetic, productivă şi în acelaşi timp, a avut darul de a-l conduce pe autor într-o nouă dimensiune a vieţii. Practic, tărâmul aflat sub semnul Isar i-a permis alegerea unui drum care ducea pe un alt tărâm, numit Isihia, care în cele din urmă, l-a adus înapoi, în experienţa vieţii. Privind astfel lucrurile, avem de-a face cu un drum iniţiatic prin intermediul căruia autorul descoperă noi valenţe ale vieţii, ale realităţii, fapt ce recomandă din plin lectura acestui volum de versuri. 

De fapt, fiecare expresie, fiecare cuvânt strigă, este plin de viaţă, suferă, vorbeşte, plânge, se roagă, crede şi în cele din urmă, se predă pe sine în actul final, al deplinei dependenţe de Cel care stăpâneşte peste viaţă şi moarte, inclusiv peste tărâmul aflat sub semnul Isar.   

 
  

Referinţă Bibliografică:
Semnul Isar de Theodor Damian / Octavian Curpaş, Phoenix, Arizona : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 162, Anul I, 11 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş, Phoenix, Arizona : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş, Phoenix, Arizona
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!