Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012        Toate Articolele Autorului

 „RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Respectul faţă de ceilalţi, un respect plin de modestie şi politeţe, este prima condiţie a adevăratei egalităţi.”  
  
- F. M. Dostoievski 
  
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte respectul ca fiind atitudine sau sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva, spre deosebire de politeţe care este o comportare conformă cu buna-cuviinţă, prin care se înţelege o atitudine de amabilitate. Nu trebuie confundate, deoarece este vorba de nuanţe şi aşa cum spunea Petre Ţuţea: „Nuanţele amplifică gândirea, fiindcă ne permit să percepem separat calităţile care nu pot exista separat în corpurile sau în obiectele concrete întâlnite şi pe care le transformă în obiecte ale gândirii.” Respectul, acest sentiment se apropie mai mult de admiraţie.  
  
Citind unele articole apărute în ziarele din ţară, privirea-ţi alunecă fără să vrei spre comentariile articolelor şi, pur şi simplu, te trec fiorii. Poate şi voit uneori, pentru a citi „Vox Populi”, deh! 
  
Şi mi-am zis că este incredibil cât de jos poate ajunge un om care are libertatea de a se exprima. De ce nu contrazicem cu argumente exprimate în cuvinte civilizate şi preferăm să ne scuipăm şi să ne înjurăm unii pe alţii ca nişte brute? Comentatorii, sub anonimat de cele mai multe ori, îşi permit libertatea să reverse tot veninul din suflete. Suficient venin, preaplin venin! Şi lectura devine contagioasă. Deşi eşti scârbit, parcă vrei să vezi până unde se poate ajunge cu gândul veninos, ce cuvinte ai mai putea întâlni să-ţi „îmbogăţeşti” vocabularul.  
  
Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre şi cred că el trebuie folosit în sensul respectului, al demnităţii omului civilizat. D. Drăghicescu în cartea sa „Din psihologia poporului român”, apărută la începutul secolului XX, scria: „Fineţea şi vioiciunea spiritului a dezvoltat în caracterul românului, mai cu seamă, un spirit critic amar, distructiv ... ” „Să fi rămas la acel stadiu, încă era bine”, scrie – acum - cineva bine inspirat. 
  
Nu este respectat nici ziarul, nici autorul articolului, nici ideea pentru care a trudit într-un mod ziaristul, nici ceea ce au scris ceilalţi comentatori în limitele bunului simţ, nu se mai respectă nimic! Scriu oamenii după cum „îşi dau drumul la gură” (to run off at the mouth – spune englezul). Doar suntem în democraţie, doar suntem liberi să vorbim cum vrem, să jignim cât şi cum vrem, nu este necesar să ne cenzurăm cuvintele; de ce să-l respect pe cel din faţa mea, de ce să ţin cont de emoţiile lui, de ce să nu-l mint, ce mă împiedică să-l desconsider, să-l păcălesc, să-l înjosesc? De ce să-mi respect limba? De ce să respect oamenii de valoare ai ţării? Să fie acesta modul de a gândi al omului nou, omului modern pentru care a trudit societatea?  
  
Avem libertatea de a gândi şi simţi în conformitate cu propriul nostru eu, este adevărat! De asemenea avem libertatea de opinie deschisă, adică de a exprima public ceea ce simţim şi gândim. Avem libertate, dar trebuie să acceptăm şi nişte limite ale libertăţii, altfel echilibrul social nu este posibil. Să ne dorim o libertate civilizată, nu haotică. Libertatea se face cu alegere înainte de acţiune: gândeşti, te autocenzurezi şi apoi te exprimi. Acest principiu trebuie să funcţioneze şi în politică. Aşa ne putem respecta între noi, aşa ne vor respecta şi cei din afara noastră, căci nu lipsa de respect este trăsătura caracterului românului, ci dimpotrivă! De la Socrate cel ce a produs o adevărată reformă în gândirea antică când a văzut gravat pe frontispiciul Templului din Delfi cuvintele „Cunoaşte-te pe tine însuţi” şi mai apoi Religia care ne-a vorbit despre primirea lui Hristos şi trăirea creştină profundă ce pot produce revelaţia sinelui, omul a încercat să se cunoască, să se înţeleagă, pentru a putea evolua; acelaşi lucru petrecându-se la nivelul naţiunilor. „Cunoaşte-te pe tine însuţi” înseamnă şi recunoaşterea propriilor greşeli şi slăbiciuni; cere o voinţă continuă şi seriozitate, maturitate în gândire, pentru depăşirea vanităţii care conduce adeseori la iluzia asupra ta însuţi. A fost şi este o nouă abordare a cunoaşterii despre esenţa omului, ca omul să ştie nu numai ce este, ci mai ales ce vrea. Este cea dintâi cerinţă pe care ne-o porunceşte raţiunea, este temelia cunoaşterii şi a înţelepciunii. 
  
Între oamenii civilizaţi există minime raporturi de respect reciproc, formule de preţuire, de decenţă, de bun simţ. În mass-media este din ce în ce mai evidentă această eludare a termenilor decenţi, evitarea intenţionată a reverenţelor de limbaj, poate şi pentru a se vedea în ce lume trăim? O oglindă a vieţii? Vorbirea stradală nu poate fi aceeaşi cu cea scrisă, nu poate fi adusă cu predilecţie pe ecranele televizoarelor. O cenzură proprie este necesară, din respect pentru semeni, pentru cei superiori - ierarhia trebuie totuşi respectată! - şi pentru demnitatea limbii noastre. Altfel există pericolul unei decadenţe morale şi spirituale. Avem atâtea tonuri de exprimare, atâtea pronume de politeţe în limba română care exprimă o atitudine de respect, de apropiere sau de distanţă faţă de persoanele cărora ne adresăm: mata, dumneata, dumneavoastră, Domnia ta, Domnia voastră, Maria voastră ... . Am avut voievozi, am avut regi, dar nimeni nu îndrăznea, din bun simţ, să le spună pe nume, să-i strige pe nume. Cu alte cuvinte, respecţi ceea ce merită să fie respectat şi ... respectă pentru a fi respectat! Bunul simţ ar trebui să ne fie cântarul care să ne spună până unde poate fi denaturat acest respect. Au apărut, după cum semnala cineva, substitute, pentru doamnă: cucoană, duduie, băi, tanti; pentru domn: nene, băi, măi. Sau adresări de genul: „Domnu, domnu de la ziar!” Ne-a plăcut? Sau amuzanta expresie, dar nu lipsită de geniu: „Neica nimeni!” Mai recent aflu tot din ziare o „frumoasă” ameninţare făcută în Parlamentul României: „Am să-ţi dau o scatoalcă de am să te trec prin peretele de acolo”.  
  
Chiar dacă nu toate persoanele merită, totuşi avem nevoie de respect pentru liniştea noastră şi pentru a nu inflama relaţiile dintre noi. Din păcate, în democraţie, oamenii obraznici, cu tupeu, speculează buna credinţă a semenilor şi dau drumul vorbelor fără nici un pic de control. Antidotul acestei maladii răspândite ar fi educaţia şi cultura. Cât despre democraţie, cum ar zice românul despre nevasta cu care trăieşte: Bună, rea, e nevasta mea! 
  
Respectul este o componentă foarte importantă în orice relaţie, în orice comunicare, fie că e vorba de căsătorie, prietenie, familie, serviciu. Comportamentele agresive nu vor apărea în căsătorie, nu ne vom pierde nici prietenii, nu vor exista tensiuni la locurile de muncă dacă se va păstra un respect sincer faţă de celălalt, fiindcă, trebuie să recunoaştem, există relaţii în care suntem implicaţi de-a lungul vieţii şi în care va fi întotdeauna nevoie de respect. 
  
Avem puterea să ne facem respectaţi prin felul în care înţelegem viaţa şi modul în care ne comportăm? Ne este necesară decenţa în vorbire, în scriere, precum şi în alte manifestări? Acestea sunt întrebările asupra cărora ar trebui să reflectăm. 
  
Respectul trebuie acordat oamenilor nu după averile strânse şi nici după puterea dobândită, ci în primul rând pentru calităţile sufleteşti, întrucât acestea valorează mai mult decât faima. Un proverb românesc spune: „Omul nu după haine, ci după fapte dobândeşte cinste”. Oamenii care merită respectul sunt cei care muncesc, creează, se ţin de cuvânt, nu mint, nu înşeală şi nu fură, sunt echilibraţi, nu-şi pierd cumpătul, nu ţipă ori nu ridică tonul la alţii atunci când lucrurile nu ies aşa cum le place lor, au un simţ al discernământului şi nu au în vedere numai împlinirea propriilor dorinţe ci se mai gândesc şi la ceilalţi, îşi cunosc locul şi rostul pe lume, admit când greşesc, ştiu să ceară iertare şi să ierte. De ce să-i lovim, să aruncăm cu pietre în ei, când toţi suntem făcuţi din lut şi ne putem sfărâma atât de uşor? Respectăm meritele unora dintre noi? Şi dacă nu ştim a le respecta, cum îşi vor putea valorifica oamenii meritele? 
  
În zilele noastre „avem o criză spirituală manifestată şi printr-o criză de autoritate, culmea, pe fondul unei inflaţii de autorităţi. Trăim într-o lume a autorităţilor fără autoritate. Şi autoritatea persoanei umane suportă o eroziune socială în decorul general compus din tot mai mulţi indivizi şi din tot mai puţine persoane. Cum s-ar spune: multă lume, puţini oameni!”, ne atenţionează Pr. Alin-Cristian. „Fără educaţie şi fără Dumnezeu, persoana devine individ, cuvântul devine vorbă, mintea devine creier, sufletul devine trup... de necuvântător, iar limbajul devine onomatopee. [ ... ] Aurul se cunoaşte după culoare, păsările după tril, oamenii după cuvânt...” 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 665, Anul II, 26 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!