Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş         Publicat în: Ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
justitia@justice.com

 

Creştinismul, bazat exclusiv pe Sfânta Scriptură singura autoritate în materie de credinţă şi revelaţie crede şi mărturiseşte că există Un Singur Dumnezeu, şi totodată că în Unica Fiinţă Dumnezeiască trebuie să deosebim Trei Feţe sau Trei Persoane Divine, identice şi totuşi absolut distincte Una faţă de Cealaltă. Diferenţele aparente şi temporala ierarhie se datorează în exclusivitate nivelului Lor de implicare într-o anumită etapă din istoria omenirii. Astfel, după cum s-a mai spus, asistăm, pe rând, la economia sau dispensaţiunea Tatălui, dispensaţiunea Fiului şi dispensaţiunea Duhului Sfânt. Pentru a putea evita orice confuzie între Aceste Trei Personaje, beneficiem de exprimarea lămurită a Sfintelor Scripturi care ne îndreptăţesc să-L numim pe primul Dumnezeu-Tatăl, pe al doilea Dumnezeu-Fiul, şi pe al treilea Dumnezeu Duhul Sfânt. Sau mai simplu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Fiecare în parte dintre aceste trei Personaje Divine este Dumnezeu, Dumnezeu Desăvârşit, ceea ce nu înseamnă, însă, în nici un caz, că ar putea fi vorba despre Trei Dumnezei”, ne spune Doru Levi Ilioi în deschiderea volumului “Preasfânta Treime. O singură iubire”.  
 
  
Doru Levi Ilioi, pastor şi scriitor 
  
Doru Levi Ilioi, autorul volumelor “Preasfânta Treime. O singură iubire” şi “Virtuţi şi păcate”, s-a născut pe 6 februarie 1963 la Rădăuţi. La numai 16 ani, în 1979, părăseşte clandestin România. Este închis în fosta Iugoslavie şi după ce a fost eliberat, trece frontiera spre Italia, de unde pleacă în America. Lucrând iniţial ca evanghelist itinerant pe străzile New York-ului sau prin aeroporturi, acesta absolvă între timp, Institutul Teologic Penticostal, după care îşi ia masteratul în teologie. În anul 1994 este ordinat ca diacon, în 1996 ca prezbiter, iar în 1997 ca pastor. 
  
În 1996, Doru Levi Ilioi obţine masteratul la The Catholic Diochesee of Brooklyn (M Th) în Cursuri pastorale şi Noul Testament. Stabilit împreună cu familia în Scottsdale, Arizona acesta este între 1999-2000, pastor de tineret la biserica Happy Valley. Din 2000, Doru Levi Ilioi păstoreşte biserica „Emmanuel” din Phoenix, Arizona. Autorul este căsătorit din iunie 1986, cu Ana Majstor şi împreună sunt părinţii a trei copii. În prezent, autorul are în lucru o a treia carte, intitulată „Uşile lumii”.  
  
„Nu există Trei Dumnezei Atotputernici, ci un singur Dumnezeu atotputernic”. 
  
Structurată pe cinci capitole – „Despre Dumnezeu”, „Despre Preasfânta Treime”, „Dumnezeu-Tatăl”, Dumnezeu-Fiul, Domnul Cristos Mântuitorul lumii” şi „Dumnezeu Duhul Sfânt” – “Preasfânta Treime. O singură iubire” lasă, chiar de la prima lectură, impresia de slovă vie şi reprezintă o autentică şi valoroasă carte de vizită pentru autor. Acesta are meritul de a explica în mod liniar caracteristicile celor trei Persoane divine – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt - într-un demers bine documentat, ce urmăreşte progresiv şi transparent existenţa de sine stătătoare, dar şi distinctă a Sfintei Treimi.
  
Realizând o delimitare clară, aproape matematică, a Persoanelor Divinităţii, scriitorul reuşeşte în “Preasfânta Treime. O singură iubire” să limpezească, să facă vizibil rolul şi lucrarea fiecăreia dintre ele. Pornind de la ideea consensului dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Doru Levi Ilioi subliniază egalitatea şi unitatea desăvârşită a Acestora. „Să nu confundăm Persoanele, şi nici să nu separăm Substanţele. Pentru că unaeste Persoana Tatălui, alta este Persoana Fiului, şi o a treia este Persoana Duhului Sfânt; dar, în acelaşi timp, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh au aceeaşi fire dumnezeiască, aceleaşi atribute, aceeaşi glorie egală, Se bucură din veşnicie de aceeaşi maiestate. Cum este Tatăl, aşa-i şi Fiul, şi cum este Fiul, aşa este şi Sfântul Duh. Şi anume: necreat Tatăl, necreat Fiul, necreat Duhul Sfânt; infinit Tatăl, infinit Fiul, infinit Duhul Sfânt; veşnic Tatăl, veşnic Fiul, veşnic Duhul Sfânt. Şi totuşi, nu se poate vorbi despre trei necreaţi, sau trei infiniţi, sau trei veşnici, pentru că există doar un singur Dumnezeu necreat, infinit şi veşnic. De asemenea, este atotputernic Tatăl, atotputernic Fiul, atotputernic Duhul Sfânt; şi totuşi nu există Trei Dumnezei Atotputernici, ci un singur Dumnezeu atotputernic”

Dumnezeu, Fiinţa Supremă
 
  
Capitolul unu, „Despre Dumnezeu”, se deschide cu anunţarea viziunii biblice, creştine cu privire la Persoana Tatălui. „Dumnezeu este Acela care stăpâneşte peste tot universul, şi este prima şi ultima Realitate a tuturor lucrurilor.” Noţiunile cu care operează Doru Levi Ilioi dovedesc un adânc respect faţă de libertatea de conştiinţă a individului, indiferent de religia căreia îi aparţine. Astfel, un scurt periplu în religia principalelor popoare antice generatoare de cultură şi credinţă, ne trimite cu gândul la ideea de pluralism, de diversitate şi grupuri multiple, având ca element comun închinarea la o Fiinţă Supremă. 
  
„La indieni şi la alte popoare asiatice găsim credinţa în Fiinţa Supremă, căreia I se aduceau jertfe pentru a intra în graţiile Sale şi a obţine beneficii din partea Sa. Doar budismul este religia care nu vrea să se intereseze de Fiinţa Supremă, ci se arată preocupat numai de a face binele. O idee deosebită găsim la perşi, unde principiul primar este conceput ca având două componente contradictorii: principiul binelui, întruchipat în Ahura sau Mazda, sau Ormuzd, şi principiul răului, al cărui exponent este Ahriman. Dar şi în religia persană binele este prezentat ca fiind triumfător asupra răului, şi ca atare, superior. Semiţii (arabii, sirienii, evreii) introduc o idee nouă, şi anume că Fiinţa Supremă Se află în legătură intimă cu oamenii. Fapt este că popoarele prospere din punct de vedere material încep să corupă tot mai mult ideea de Divinitate, complicând-o cu tot felul de explicaţii din ce în ce mai antropomorfice (omeneşti), ajungând la o sumedenie de zeităţi şi idoli cărora le atribuiau cele mai grosolane vicii.” 
  
Dumnezeu este Actul Pur 
  
Autorul prezintă şi dezvoltă „atributele lui Dumnezeu”, care sunt simplitatea, imutabilitatea, eternitatea, omniprezenţa, omniştiinţa, voinţa, omnipotenţa, mila, dreptatea şi sfinţenia. Fiecare dintre aceste atribute este susţinut, argumentat şi explicat cu pasaje biblice, dar şi cu citate din diverşi filosofi. Se remarcă în acest context, o idee privind simplitatea,enunţată de Aristotel: „Dumnezeu este Actul Pur, cum a zis Aristotel, ceea ce înseamnă că El are toată perfecţiunea, nu mai are unde să primească ceva, şi nici nu are cum să piardă ceva, pentru că El este Întregul Absolut, este Unul, primul număr indivizibil. Dumnezeu nu Se poate descompune, fiindcă El este simplu.” 
  
“Preasfânta Treime. O singură iubire” este de asemenea, o carte în care nivelul teoretic este surclasat de cel practic. Se enumeră motivele pentru care Dumnezeu acordă o atenţie specială omului păcătos – pentru că omul este o fiinţă raţională, capabilă de fericire, rânduită pentru o ţintă supranaturală – şi ni se explică de asemenea, că „împlinirea voii lui Dumnezeu este: secretul unor mari realizări; cheia rezolvării tuturor problemelor grele ale vieţii; stânca de care se sfărâmă toate loviturile soartei; desfătarea veşnică a fiinţelor fericite din ceruri.”  

Persoana Cuvântului întrupat
 

Capitolul patru, cel mai amplu, Îi este dedicat lui „Dumnezeu Fiul, DOMNUL ISUS CRISTOS, MÂNTUITORUL LUMII ”. Acest nou nivel al Trinităţii este realizat ca o relatare a evenimentelor nou testamentale de dinainte de apariţia lui Mesia, dar şi ca o istorie cronologică a vieţii şi activităţii Mântuitorului pe acest pământ, de la naşterea şi până la moartea Sa, continuându-se cu învierea şi trimiterea ucenicilor. Remarcăm titluri ca „Întruparea”, „Conceperea virginală şi rolul Mariei în planul mântuirii”,  „Primii adoratori ai Pruncului Isus”, „Viaţa publică a lui Isus”, „Alegerea şi chemarea ucenicilor”, „Isus şi samariteanca”, „Activitatea în Galileea”, „Câteva vindecări”,  „Predica de pe Munte”, „Minunile Domnului Isus”, „Eu şi Tatăl una suntem", „Patimile, moartea şi învierea Domnului Isus”,  „Golgota şi răstignirea”, „Apariţiile lui Isus după înviere”, „Înălţarea Domnului.” 

Preocuparea majoră a autorului este aceea de a-i oferi cititorului imaginea corectă a naturii Mântuitorului, eliberată de orice detaliu fals, întru totul conformă cu cea originară şi originală, adică biblică. „Prin urmare, în Isus Cristos n-au fost două Persoane, ci numai una: Persoana Cuvântului întrupat. O persoană este cineva care are raţiune, sentimente, voinţă; care gândeşte, vorbeşte şi acţionează. Animalele n-au personalitate. O persoană umană are duh, suflet şi trup. Dumnezeu este Duh, iar Isus Cristos este „duhul întrupat".” 

„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine".”
 

O atenţie deosebită este acordată de Doru Levi Ilioi minunilor săvârşite de Mântuitorul. Prin ele, Mesia a plămădit chipul divin în om, a făcut ca sfinţenia să ia locul naturii păcătoase, a demonstrat puterea harului. Isus Hristos este Cel care L-a văzut pe Tatăl, de aceea, minunile Sale sunt şi o reliefare a caracterului lui Dumnezeu, o dovadă vie că faţa Celui Veşnic a strălucit asupra noastră. Iată de ce, prin miracolele Lui, şi noi vedem Faţa lui Dumnezeu şi trăim naşterea din nou. „Domnul Isus este stăpân peste mintea şi peste voinţa omenească.Şi tocmai aici este domeniul în care a operat El cele mai mari minuni.Să transforme pe cineva dintr-o persoană depravată într-un model de virtute, cum a făcut cu femeia păcătoasă din Luca 7; să treacă liniştit printre cei care L-au dus pe sprânceana muntelui ca să-L arunce în prăpastie; să-i determine, printr-o simplă propoziţie, să cadă cu faţa la pământ pe cei ce veniseră să-L prindă înarmaţi cu săbii, făclii şi ciomege; să-l convertească pe un potrivnic atât de înverşunat ca Saul din Tars, care a devenit apoi înflăcăratulapostol Pavel ei bine, toate acestea sunt lucruri mai puternice decât a linişti furtuna mării sau chiar a învia morţii, deşi acestea nu par miracole atât de evidente. 

Şi dacă minunile din categoria anterioară au fost săvârşite o singură dată, pe acestea din urmă Domnul Isus le face aproape zilnic. Iar aceasta din pricină că El este singura cale către Dumnezeu, unicul adevăr revelat, singura sursă a vieţii dumnezeieşti şi singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, aşa cum a declarat El Însuşi: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine".” 

Cristos Îşi aşează învăţătura pe temeiul vieţii veşnice
 

Sunt interesante de asemenea, comentariile autorului privind învăţătura lui Hristos, aşa cum a fost dată în parabole. În parabole, cuvântul duhovnicesc are valoare de adevăr absolut, iar modul în care este prezentat demonstrează că asistăm la o autentică lecţie de dragoste creştină. Suntem chemaţi astfel, prin intermediul parabolelor, la o trăire personală şi personalizată a învăţăturilor Mântuitorului. „Domnul Isus Îşi avertizează ascultătorii că învăţătura Lui este concisă, dar sigură şi invariabilă. Ea nu este deloc îngăduitoare cu cei care nu mai au nici o lege, care nu-şi impun nici o restricţie, care nu ţin seama de voia lui Dumnezeu. Cristos Îşi aşează învăţătura pe temeiul vieţii veşnice. Adevărurile învăţate de El sunt principii cu valoare eternă. „Cerul şi pământul vor trece zice El, dar cuvintele Mele nu vor trece".  

Şi le spune ascultătorilor Săi o parabolă: cel ce ascultă cuvintele Lui şi le împlineşte se aseamănă cu un om care îşi zideşte casa pe stâncă, astfel că nici o intemperie nu i-o poate ruina; cel care aude cuvintele Lui dar nu le împlineşte cu fapta este ca un om care şi-a clădit casa pe nisip. Când se vor năpusti şuvoaiele şi vor sufla vânturile, prăbuşirea ei va fi inevitabilă şi definitivă.” 

Duhul Sfânt, cea de a treia Persoană a Preasfintei Treimi
 

Odată cu capitolul cinci, „Dumnezeu Duhul Sfânt”, este abordată cea de a treia Persoană a Dumnezeirii – Duhul Sfânt. „Împărăţia pe care o întemeia Domnul Isus trebuia să aibă o sursă de energie spirituală prin care să se poată menţine. Şi acest izvor de viaţă avea să fie tocmai Duhul Sfânt, acea „putere de Sus" promisă de Mântuitorul pe care El nu o ia din lumea creată, ci o trimite dinafara ei. Ori, puterea aceasta este Însuşi Duhul Sfânt, cea de a treia Persoană a Preasfintei Treimi. 

În limbajul biblic, Duhul Sfânt este prezentat cu ajutorul a numeroase metafore: vânt, apă vie, untdelemn, foc, pecete, etc., iar la botezul lui Isus El S-a pogorât „în chip de porumbel", ca simbol al blândeţii, gingăşiei, graţiei şi purităţii, pentru ca Ioan Botezătorul să-L poată identifica pe Mesia, „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii".” 

Ca şi în capitolele precendente, Doru Levi Ilioi realizează o selecţie a celor mai importante momente în apariţia şi manifestarea Duhului Sfânt, începând cu întemeierea lumii, vremurile patriarhilor, ale profeţior Vechiului Testament, până la pogorârea Sa în ziua Cincizecimii. Ţinta acestui capitol este de a prezenta, ca într-un mozaic, complexitatea şi semnificaţia lucrării Duhului Sfânt, care „este Dumnezeu” („S-a spus ori de câte ori a fost necesar că Duhul Sfânt nu este doar o influenţă, sau o putere, ci o persoană; şi nu o persoană oarecare, ci a treia Persoană a Trinităţii Divine, de aceeaşi natură şi cu aceleaşi atribute ca Tatăl şi ca Fiul”) şi „continuatorul operei lui Cristos” („Locul lui Cristos în lume l-a luat nu vreun om sau vreun înger, ci Duhul Sfânt; sau mai bine zis, Domnul Isus nu mai acţionează prin trupul Său vizibil, ci prin Duhul Său”). 

Darurile Duhului Sfânt
 

„Darurile Duhului Sfânt pot fi privite cel puţin din două perspective”, cea vechi-testamentală şi cea nou-testamentală. Aceste daruri sunt slobozenia, înţelepciunea, priceperea, sfatul, tăria, cunoştinţa, frica de Domnul. În continuare, autorul adaugă că „dintre toate roadele Duhului Sfânt enumerate de apostolul Pavel în contrast cu roadele firii pământeşti, cea mai formidabilă este dragostea,aceasta fiind nepieritoare şi ţinând de însăşi esenţa firii Preasfintei Treimi Divine. Iar Duhul Sfânt care este nu numai Duhul adevărului, dar şi Duhul harului, împodobeşte sufletul nostru cutot felul de haruri acordate poporului Noului Legământ.”  
„Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi". Aceasta este făgăduinţa pe care Dumnezeu ne-o dă în Faptele Apostolilor. Suntem chemaţi la slujire, iar slujirea este bucurie. Aceasta este lucrarea fiecărui creştin – să Îl servească plin de bucurie sfântă, atât pe Dumnezeu, cât şi pe semenul său. Cartea lui Doru Levi Ilioi, “Preasfânta Treime. O singură iubire”, este o analiză succintă, întemeiată pe Biblie, asupra doctrinei creştine a Trinităţii. 

„Mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă"
 

Vorbind despre volumul “Preasfânta Treime. O singură iubire”, Constantin Moisa, consilier editorial, afirma: „Dar un proiect care s-a născut atunci şi care a pecetluit relaţia noastră se numea „Preasfânta Treime Divină. O singură iubire". Doru mi-a arătat manuscrisul, lucrat cu ani în urmă pe o maşină de scris, cu un font vechi, necunoscut unui calculator modern. Textul a fost scanat în America, adus pe un disc în ţară. A urmat culegerea lui cu grijă, de la un capăt la altul, unele pagini originale fuseseră îngălbenite de vreme sau erau presărate cu ştersături şi corecturi de mână. Apoi, odată fixat, textul a fost îmbrăcat în haine noi, de sărbătoare, ca să-i stea cât mai bine, aşa cum o face un slujitor al cuvântului care îşi cunoaşte menirea şi îşi pune la treabă carisma… 

Şi acum, ce vom mai face la finalul acestor eforturi conjugate decât să ne prosternăm încă o dată, într-un duh de profundă adorare, la picioarele Preasfintei Treimi, reînnoind legământul suprem al vieţii noastre de a proslăvi Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt! 

Iar Dumnezeul nostru Triunic şi Preasfânt, al Cărui Nume glorios este cu mult „mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă" să binecuvânteze şi această modestă contribuţie a noastră întru glorificarea harului Său şi s-o transforme într-o reală binecuvântare pentru toţi cititorii noştri… „ Fie ca El să ne ajute să dobândim astfel, cunoştinţele şi valorile şi înţelegerea de care avem nevoie pe calea noastră spre cer.

by Octavian Curpaş 
     Phoenix, Arizona

 
 
Referinţă Bibliografică:
Preasfanta Treime. O singura iubire de Doru Levi Ilioi / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 156, Anul I, 05 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!