Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

„Poezia muzicii tinere”, un moment din albumul cu amintiri al anului 1982
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am urmat liceul la Şcoala Centrală din Bucureşti. În perioada 1981-1985, când am învăţat eu acolo, Şcoala Centrală se numea Liceul de Filologie-Istorie „Zoia Kosmodemianskaia”, conform dorinţei comuniştilor. Lipită de liceu se afla pe atunci şi se mai află şi acum, clădirea Teatrului Bulandra, sala Grădina Icoanei. Pe vremuri, aici fusese locuinţa directoarei liceului. 
  
În clasa a noua B, în care învăţam eu, erau 32 de fete şi patru băieţi. În pauze, luasem obiceiul să vorbim noi, fetele, despre muzică. Una dintre colege era fană înrăită a formaţiei „Iris”. Ea a fost prima dintre noi care a văzut în acel an, „Poezia muzicii tinere”, un nou spectacol realizat de Florian Pittiş, la Sala Grădina Icoanei a Teatrului Bulandra. Asta s-a întâmplat într-o duminică. Luni deja, după ce ea ne împărtăşise impresiile de la reprezentaţie, nu se mai discuta decât despre cum să facem rost de bilete la „Poezia muzicii tinere”. „Mergi la „Poezie”?”, ne întrebam una pe alta şi tot cea care pusese întrebarea venea şi cu răspunsul, fără să mai aştepte: „Eu merg sigur”. „Şi eu merg”, continua cealaltă. 
  
În ceea ce mă priveşte, trepidam toată când auzeam ce povestea colega mea care văzuse „Poezia muzicii tinere” şi care avusese astfel parte de câteva ore de muzică şi poezie, dar mai ales, de sentimentul de libertate, de evadare din lumea ternă în care trăiam. La spectacol, Pittiş punea discuri cu The Beatles şi Bob Dylan şi recita între hituri, versuri din Walt Whitman sau alţi poeţi universali. M-am hotărât să nu las să îmi scape o asemenea minunăţie. Şi pentru că bilete se găseau greu la „Poezia muzicii tinere”, ajunsesem ca aproape în fiecare zi, după ore, să trec pe la casa de bilete a teatrului, să îmi încerc norocul. Până la urmă, norocul şi cu mine ne-am întâlnit, căci după vreo câteva luni de căutare insistentă, ţineam în mână două bilete la „Poezia muzicii tinere”, pentru duminică după-amiaza următoare.  
  
În ziua cu pricina, m-am trezit dimineaţa cu un stol de fluturi în stomac, din cauza emoţiei. Sosise momentul să văd şi să aud altceva decât ce ni se servea la şcoală, în ziare şi la televizor. Am plecat de acasă cu o oră înainte să înceapă spectacolul, împreună cu colega mea de bancă din şcoala generală. La teatru, îmbulzeală mare, lumea de pe lume, în special adolescenţi şi tineri, unii elevi, la fel ca şi noi, iar alţii studenţi. După ce am răspuns cu „Nu, îmi pare rău”, unui potop de „Aveţi cumva un bilet în plus?”, am trecut de foaier şi am intrat în sală. Aici, cu toate că mai era o jumătate de oră până să înceapă reprezentaţia, scaunele erau deja aproape toate ocupate. Am ajuns şi noi la locurile noastre. Pe măsură ce timpul trecea, în sală intrau tot mai mulţi oameni. Ne-am dat seama că erau lăsaţi să pătrundă şi cei care nu aveau bilet. Până la urmă, toţi şi-au găsit un loc – unii s-au aşezat pe scări, alţii au ocupat intervalul dintre rânduri, iar majoritatea a rămas în picioare, pe lângă pereţi.  
  
După a treia bătaie de gong, în sală s-a făcut întuneric. Pe scenă, la un pupitru, a apărut în apaluzele furtunoase ale celor prezenţi, Florian Pittiş. Era dezinvolt, liber, încrezător. Din acel moment, nu am mai ştiut cum a trecut timpul, am uitat cine sunt, dacă este duminică sau o altă zi din săptămână, dacă e dimineaţă sau seară. Pe ecranul aflat deasupra scenei se derulau imagini cu cei patru Beatleşi. Pittiş povestea istoria grupului. Aflam detalii despre fiecare dintre cei ce au dat naştere fenomenului numit Beatlemania: John Lennon, Ringo Star, Paul McCartney şi George Harrison. Au urmat apoi fotografii cu John Lennon şi Yoko Ono. Istoria lor de dragoste suna romantic şi avangardist. Cântece precum „Here Comes the Sun”, „Hey Jude”, „Help”, „Yellow Submarine”, „Ob-La-Di-Ob-La-Da”, „Please, Mr. Postman”, „Love Me Do”, „Yesterday”, „Michelle ma belle”, „Let It Be”, „I Saw Her Standing There” ori „Strawberry Fields” ne electrizau pe noi, spectatorii, când le auzeam. Nimeni nu se mişca, toţi ascultam şi priveam cu răsuflarea tăiată, într-o linişte perfectă, cu un adânc sentiment de veneraţie.  
  
Spectacolul nu a avut pauză. De altfel, nu cred că se mai gândea cineva la pauză în acele momente. Am fi rămas acolo, în sala aceea de teatru neîncăpătoare pentru cât de mulţi eram, mirosind vag a praf, a parfum şi a farduri, pentru tot restul vieţii. Uitate erau lipsurile, cenzura, mizeria în care trăiam. Noi intrasem deja într-o altă lume, perfectă, frumoasă, de neatins, doar a noastră şi a celor patru Beatleşi. Dacă m-ar fi întrebat cineva atunci unde mă aflu, nu aş fi răspuns în Bucureşti, la teatrul Bulandra, ci pe o plajă întinsă, lângă ocean, sub un soare puternic şi strălucitor. Când mă gândesc că la acea dată, în 1982, nu văzusem nici măcar o fotografie cu vreun ocean, înţeleg mai bine ce efect extraordinar avusese asupra mea ceea ce prezentase Pittiş la „Poezia muzicii tinere”.  
  
„Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om/ preocupat de propriul său suflet”, recita Pittiş din Walt Withman. „Încă puţin/ Şi aerul, pământul, valul, totul va fi cuprins/ de plăcerea reînvierii şi a înfloririi; o mie de/ forme vor răsări”, continua el, făcându-mă să visez cu ochii deschişi la o existenţă liberă, frumoasă, senină. În continuare, dureros prin contrastul cu versurile acestea, Florian Pittiş a prezentat episodul uciderii lui John Lennon: „Şi John Lennon murind ca un câine/ Ne mai cânta un cântec din cer/ Cel mai greu se procura o pâine./ Dintr-un Beatles rămâne o chitară/ Pieptul lui portativ împuşcat”, spunea Nicu Alifantis într-una din melodiile sale. Fotografii ce îl înfăţişau mort pe cel ce fusese sufletul formaţiei Beatles se derulau pe ecranul pe care până atunci îi văzusem pe cei patru veseli, zâmbitori, tineri, inspirând speranţă, bucurie, încredere. Tragedia lui John Lennon şi a formaţiei Beatles devenise tragedia noastră, a celor care asistam la „Poezia muzicii tinere”. Plângeam şi nu mai ştiam dacă sunt eu, ori Yoko Ono ori poate chiar John Lennon. 
  
Aici s-a sfârşit o istorie, aceea a formaţiei Beatles. Dar „Poezia muzicii tinere” nu s-a oprit. Florian Pittiş ne-a oferit o surpriză: au urmat Bob Dylan şi Edith Piaf. „Blowin' in the Wind”, „La vie en rose” şi „Non, je ne regrette rien” ne-au făcut să vibrăm din nou. Aşa este pe această lume – o goană după vânt, care uneori pare să bată în roz, alteori este gri şi atât. Dar dacă ştii să fii tu, vei trăi fără să regreţi ceva. Iar viaţa lui John Lennon era cea mai bună dovadă că aşa stăteau lucrurile. 
  
Nu mai ţin minte şi de fapt, cred că nu am ştiut niciodată, dacă „Poezia muzicii tinere” a durat în acea duminică două, patru ori şase ore. Timpul nu a mai existat pentru mine din momentul în care Florian Pittiş apăruse pe scenă. Când am părăsit teatrul, eram deja o altă persoană. Am ieşit în seara rece, de sfârşit de februarie, cu convingerea că va veni o zi când totul va fi altfel. Am ştiut atunci că lucrurile se vor schimba şi am pornit spre casă cu gândul acesta, la care nu am renunţat niciodată. Aceasta a fost „Poezia muzicii tinere”. A mai rămas oare ceva nespus? Da, a mai rămas ceva: „P.S. I Love You.”  
  
Corina Diamanta Lupu 
  
Bucureşti 
  
14 decembrie 2011 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
„Poezia muzicii tinere”, un moment din albumul cu amintiri al anului 1982 / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!