Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   



 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O zi însorită cum au fost cam toate până acum, fără vreun petec de nor pe văile abisale ale nemărginirii dumnezeieşti. DN 120, 90 mile (circa 150 km), adică un ceas şi ceva de mers de la Modesto la Frisco, aproape aceeaşi distanţă până la Parcul Naţional Yosemitti din Sierra Nevada pe care aveam s-o parcurgem câteva zile mai târziu. Mii de maşini de toate culorile şi mărcile îşi “strunesc” cu greutate “caii putere”, până ce scăpaţi din “zăbala” limited speed vor alerga nebunatici pe firul de beton al uriaşelor panglici rutiere cu câte trei şi patru benzi de circulaţie pe un singur sens, o lărgime care confirmă deloc ipoteticul “principiu al vastităţii” pe care se reazemă rânduielile vieţii diurne a americanuluii, în sfera activităţii sale publice sau private. 
  
Undeva în dreapta, pe un indicator citeşti ceva ce pare obişnuit la prima vedere şi apoi, dintr-o dată, strecurarea fiorului unui gând sau presimţiri care nu-ţi dă pace, o nelinişte care te acaparează şi pe care izbuteşti cu greu s-o nesocoteşti : SAN ANDREAS FAULT (Falia San Andreas) !  
  
Aproape că uitasem această denominaţiune, pe care o asociasem încă de pe băncile liceului cu ceva înfiorător, ca pe o ameninţare de pe un alt tărâm în care omul este neputincis (cum şi este!) dar pe care n-o înţelegeam şi n-o trăisem încă şi peste care, iată, sunt pe cale s-o “calc” fără a-i putea “râde-n faţă” (era precis o “hâdă” fără faţă !), mi-o imaginasem oriunde dar nu atât de aproape încât să-mi ia “piuitul” - ca pe un uriaş “val de pământ lipsă”(!) dispărut în rărunchii hăului de sub noi, un fel de “crăpătură” în măruntaiele pământului care ne suportă şi (tot)ne suportă dar ne mai şi “clatină” ...  
  
Aveam să aflu că falia San Andreas este cea mai mare structură geologică de pe glob, ea devenind cel mai înspăimântător simbol al Californiei. Este de fapt un sistem uriaş de falii care închide, delimitează şi glisează întinderea pământului de deasupra pe pelicula mâzgoasă a astenosferei, un fel de strat subţire “lubrefiant” pe care alunecă, se încalecă, se întrepătrund plăcile şi subplăcile tectonice, este zona de contact, de acumulare şi de eliberatre a unor uriaşe energii planetare, unde se încarcă şi se detensionează mişcări telurice de o intensitate catastrofală. 
  
Falia principală San Andreas coboară din nordul Californiei, exact de-a lungul fâşiei litorale a Pacificului, intersectează oraşul San Francisco şi se “desfăşoară” în câteva planuri de falii care “adapostesc” zonele epicentrale, un fel de ramificaţii secvenţiale şi paralele dispuse deasupra unor forme de relief relativ joase, văi sau areale colinare, fracturi sau fisuri care poartă numele locurilor unde mişcarea seismică s-a produs sau a fost puternic resimţită şi unde magnitudinea este foarte ridicată : Mascama, Rodgers Creek, Hayward Sargent, Calaveras şi Greenville.  
  
Cataclismul de acum o sută de ani din San Francisco mai este prezent doar în memoria puţinelor ziduri ale unor edificii publice care l-au “trăit”, fisuri “sudate”, “fier-betonate” sau susţinute de contraforţi pentru a contracara efectele târzii (replicile) şi pe care le observăm îndeaproape când vom trece pe lângă sediul Primăriei oraşului sau pe lângă clădirile fostului depou metropolitan de tramvaie, ş.a.  
  
Zorii zilei de 18 aprilie, orele 5 şi 55 de minute păreau să umezească şi să preia cu boarea lor ultimele străfulgerări ale stelelor nopţii, împânzind în haine matinale uscăciunea mototolită a oraşului, locuitorii în majoritate nu-şi lepădaseră “dulcile lentori” ale somnolenţei, nu se dumiriseră asupra iureşului unei munci încă patriarhale cătrănită zilnic de soarele arzător şi nici nu se dedară în cea mai mare parte activităţilor curente ...  
  
Un vaier prelung, o “mugitură” demenţială şi fără asemănare din adâncuri ţintuieşte timpul şi devastează spaţiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăceşte de-a valma vituperând totul, toate hăurile şi toate zările pământului se vor “curăţa” printr-o “pălitură” cosmică nemaivăzută şi nemaisimţită de oamenii locului, parcă o “asmuţire” astrală spintecă şi mărunţeşte totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele şi câinii oraşului rătăcesc în deprinderi haotice, fără noimă, în sunete şi urlete prelungi, înfiorătoare, agasând paroxistic liniştea oraşului aspru betegit de spaimă ...  
  
Baierele largi ale pământului parcă se sumeţesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rână” pregătind o adormire vecină cu extincţia, “nemurirea” sau vieţuirea părând a mai fi păsuite doar de agonia şi precaritatea mişcărilor a tot ceea ce este încă viu, o “viermuială” iraţională a amestecat totul şi e pe cale să-şi piardă chiar sensul ei incipient, bacterian... 
  
Nici un apel la calm nu se întrevede, nimeni nu poate realiza ieşirea, “punctul terminus” al “casei oamenilor” de pe “labila” ei orbită şi nici că Dumnezeu i-ar fi “părăsit” pe oameni pentru totdeauna, necum să-i mai poată ajuta. Panica este cuvântul de ordine pentru că ea singură mai dă suflu şi semn supavieţuirii. Pământul nu şi-a mai putut “astâmpăra” chinul “facerii” sale timp de 55 de secunde, zgâlţâind până şi ipotetica pânză subţire a “păienjenişului” de deasupra care-l leagă de cer şi de Dumnezeu, aceste fire invizibile ce izbăvesc oamenii prin credinţă de Binefăcătorul lor, pe cale şi acestea să se subţie şi să se rupă ...  
  
Groaznice “friguri” cosmice au cuprins California şi poate toată întinderea Pământului, “dăruindu-le” miticului zeu Atlas ca “pedeapsă” că a ţinut Pământul pe umerii săi, nemişcat încă de pe timpul Facerii, în orice caz din timpuri aproape imemoriale ...  
  
Aproape un minut de zguduiri apocaliptice ale Faliei San Andreas produc pagube unice în istoria Americii : circa 25 de mii de clădiri au fost făcute una cu pământul, puţine din ele rămânând în picioare, doar cele prevăzute cu structuri de oţel, cum a fost Primăria oraşului, a cărei capelă aproape distrusă a fost refăcută. La nici 5 km de locul unde se află astăzi vestitul Golden Gate s-a produs ciocnirea plăcilor tectonice Calaveras şi Hayward Sargent, iar copleşitoarea energie degajată de impact având terifianta putere a 60 de mii de bombe atomice de tip Hiroshima, adică echivalentul unui milion de tone trinitotoluen. Intensitatea cutremurului a măsurat peste 8 grade pe scara Richter pe o scară de la 1 la 10 şi a durat fix 55 de secunde.  
  
Cutremurul a “scociorât” un şanţ lung de 470 de km la sud şi nord de zona epicentrală, aflată în Munţii Santa Cruz şi a deplasat foarte rapid două plăci tectonice pe o distanţă între 5 şi 8 metri una de alta,”tăind” sau crestând pământul în două pe lungimea amintită. A fost prima catastrofă naturală de aceste proporţii din istoria geologică recentă a Californiei dar şi prima catastrofă seismică filmată, atunci cănd cinematograful avea aici o vechime nu mai mare de un deceniu.  
  
Însă, paradoxal, la nici un sfert de oră de la producerea tragediei, când totul părea să se liniştească, distrugerilor seismului i-au urmat pârjolul focului (o nenorocire nu vine nicidată singură!), o uriaşă perdea, un uragan de “miez solar” cu limbi de foc ce “mătură” cerul lipindu-i, ca un gumilastic, o pătură de funingine albă amestecată cu fomoioage groase de păcură şi pucioasă neagră, acestea parcă “înşurubându-se” în înalt ca nişte coloane înfoiate pentru a nu se prăvali cerul.  
  
Un alt paradox, care nu-l anulează şi nici neagă pe primul, ci îl confirmă – de data asta încurajator – este că “epopeea” refacerii din temelii s-a făcut într-un timp record, asta şi pentru că în 1915, San Francisco trebuia să fie gazda Expoziţiei internaţionale “Panama – Pacific”, notabilităţile şi cetăţenii oraşului punându-se pe treabă şi “gătând” oraşul, făcându-l ca “nou nouţ” (ba şi ceva peste ... ) la data inaugurării manifestării, în 14 aprilie 1915.  
  
Când în 1989 falia San Andreas a redevenit activă, învăţăturile trase din “big-bang”-ul seismic din urmă cu peste optzeci de ani au fost benefice. Nu numai că a apărut o nouă tehnologie privind construcţiile (materiale, unelte de lucru, cunoşţinţe, etc.) ci şi o nouă arhitectură, în cadrul aceluişi stil victorian sau al înălţării habitatului pe verticală (“zgârie nori”). Cercetarea ştiinţifică în domeniu n-a stat nici ea pe loc: cu ajutorul instalaţiilor de simulare a catastrofelor seismice de la Centrul de Studii Seismologice din Buffalo (New-York) şi a Universităţilor californiene de la San Diego şi Berkeley (cel din urmă chiar din “inima” faliei) s-a măsurat că seismul de la începutul secoluli XX a afectat nu doar structura pe verticală a oraşului (arhitectura propriu-zisă) ş,i ceea ce este mai grav, structura geologică a scoarţei (în sensul modificării compoziţiei solului, a modificării echilibrului dintre diferitele elemente fizico-chimice ale acestuia, a densităţii populaţiei într-un un anumit sector). 
  
Oricum, Primăria oraşului, pitoresc aşezământ public – pe lângă care vom trece în aceeaşi zi fără a o vizita – reprezintă un model de seismologie aplicată fiindu-i turnată o nouă fundaţie, în care aderenţa armăturilor de beton şi oţel se sprijină pe un sistem de amortizoare de cauciuc, ce permite o înclinaţie de 125 cm în jurul axului (blocului) central, respectiv 62 cm într-o parte, tot atât în cealaltă, este conceput şi verificat să reziste la cutremure de peste 8 grade pe scara Richter.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Pălitura cosmică din 1906 din San Francisco / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 171, Anul I, 20 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!