Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

 Nicoleta Pascaru - mugurii lumii de mâine .
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Nicoleta Pascaru - mugurii lumii de mâine  

Cerul, sub stele nu e nevăzut, ci e înflorit şi înfrumuseţat de miracole. Nu pământul îi dă ocol cerului cu stele, ci inima şi speranţa umanităţii, pentru că stelele sunt copiii cerului.  

Asemăn pe educatoarea Nicoleta Pascaru, dintr-un orăşel moldovenesc, adunat la jgheabul administrativ al Bacăului, dezlipit de unde l-au aşezat întemeietorii, judeţul Neamţ, cu un cer pe a cărui ceramică boltită, stelele sunt fiinţe copilăreşti; cerul fiind ea, educatoarea Nicoleta Pascaru, stelele sunt copiii, miracolul şi demersul umanităţii. Cu toţii suntem copiii unor părinţi. Cei care nu îi au, sunt copii pecetluiţi de durate şi întinderi să fie ca stelele, copii în ultimă instanţă, ai Universului, refuzul la singurătate şi lipsă absolută de origine şi identitate. Educatoarea Nicoleta Pascaru are identitate cu cerul. A petrecut, într-o carieră pedagogică apropiată de limita activă, necrezuta pensionare (dacă e privită cât pare de tânără şi frumoasă), generaţii după generaţii de copii.  

Sunt oameni, din păcate, şi în rândurile unor cadre didactice, uneori atât de înghesuiţi în propriile piei groase, de urs, încât dragostea pentru copii are faţă de întocmitor al unei note de plată. Pentru ei, dragostea are cost, pentru ei mângâierea are program, pentru ei dragostea are scop. Ceea ce nu s-ar întâmpla cu educatoarea Nicoleta Pascaru, nici dacă ar vrea, pentru că aşa-i clădită de fire, să aibă dragoste şi conştiinţă, iar aceste congruente sufleteşti nu se destructurează nici chiar printr-un exerciţiu al impunerii. Dragostea şi conştiinţa rămân dragoste şi conştiinţă, chiar dacă se pune pe ea tot pământul lumii!  

Nicoleta Pascaru edifică această dragoste şi această conştiinţă absorbită zi cu zi, secundă cu secundă în viaţa sufletească a copiilor pe care îi are la grupă, de atâtea generaţii. Trăieşte profund cu ei, perioadele de curs preşcolar, trăieşte cu ei tumultul, ca şi nostalgia vacanţelor, trăieşte cu ei bucuria, ca şi mâhnirile, uneori, din păcate, pretimpuriile nefericiri!  

Fireşte, în aceste trăiri se reclădesc din amintiri, proprii ani preşcolari şi şcolari, cu vacanţele care pentru toţi şi în toate timpurile au aceeaşi plinătate de simţăminte. Îşi aminteşte că venirea vacanţelor, ca şi sfârşitul lor erau două frontiere ale trăirilor sale, deopotrivă cu ale părinţilor, începuturile şi terminările preocupărilor şcolare, ca şi ale celor preşcolare, atât cât şi le aminteşte, îi zguduiau sufletul atât ei, cât şi părinţilor, îndeosebi tatălui ei, pe care l-a pierdut de puţin timp. Simte un fior melancolic, născut din ciclurile naturii care îşi rostogoleşte anotimpurile deodată cu vacanţele copiilor.  

Toamna, când începe să curgă torentul ruginiu, când e cerul violaceu, tăiat de şirurile escadrilelor de păsări plecând în bejenie spre apus şi sud, împinse de boarele ce încep să sufle dinspre miază-zi, copiii, ca şi păsările ce-şi încep migraţia sub impulsul lor ancestral, se revarsă din toate direcţiile, ţintind şcolile, precum acul busolei spre nord, oricum am răsuci-o, se strâng în buchete, din mers pe drum şi, bătându-se să-şi audă fiecare propriile cuvinte geniale, ale păţaniilor vacanţei, alunecă spre şcoli. Acesta era şi este şi acum miracolul începerii şcolii şi grădiniţei, pentru frunzişul omenirii, copiii, începând de la cei ce gândesc în chiote, la cei ce se îndreaptă spre noua frontieră a complicării celei mai simple şi vitale trăiri umane, scrierea universalului bileţel de dragoste, până la cele mai profunde trăiri umane: proiecte de viaţă, alegerea drumului decisiv, sărirea din mit romantic, liric, boem, în realitate, trecerea peste pragul viu, care sărută ultima oară picioarele desculţe ale copilului şi îl aruncă în vârtejul vieţii, unde aşteaptă adevărul că nimic nu e de aşteptat să fie mai adevărat că viaţa are în sine muncă, odihnă, plăcere, insatisfacţie, fericire, durere, dragoste, respingere, regret, ce sunt pentru fiecare averea personală, aşa cum sunt secundele vieţii, pline de greşeli care decurg în experienţe.  

Trecând prin vacanţele mai scurte, din iarnă, când sufletul se umple de bucuria celor mai împodobite sărbători şi din primăvară, când natura, jertfindu-se pentru flori, se celebrează pe sine, iar umanitatea creştină celebrează jertfirea pentru idealuri, fiecare parte de inimă primind în ea fiecare parte de jertfă a naturii reîncolţite şi reînflorite, apoi prin vacanţele mari, cu fiecare, trecând, simţindu-se o domnişoară fremătată de idealuri, Nicoleta Pascaru retrăieşte şi azi aceste răscruci ale copilăriei, adolescenţei, majoratului. Sunt praguri la care de fiecare dată credea că de o veşnicie, nimeni nu a fost aşa victorios! A început să creadă la timp, însă, că viaţa care o aşteaptă nu e un rai, şi, spre a şi-o face, a ales să fie educatoare!  

Aceasta, din cerinţa ei de a fi pozitivă pentru că principalul drept al fiecăruia dintre noi este dreptul la viaţa sa, dreptul la speranţele sale. Vede o spiritualitate plină de dor în privirea copiilor... în privirea copiilor vede privirea umanităţii spre viitor. Este nefericită, însă, că în privirile multor copii, ca şi ale părinţilor lor, sunt umbre, că sărbătorile vacanţelor unora strălucesc, iar ale altora se învelesc în beznă.  

O mâhnesc sărbătorile cu strigăte tipizate de ajutor…! Nici lacrimile copiilor nu pot dezgheţa crusta în care-s strânse ghem, ca într-un ghioc de melc veninos, fiordurile din inimile hăpăilor localităţilor. Dum-dumul manelelor provocatoare de exasperare până la a-ţi rupe haina de pe tine, dezmorţitul aerului din încăperi cu oxid de carbon cald de la aragaz, sau cu dogoare de spirale incandescente de la reşouri electrice, oale zoioase cu gura în jos, plite îngheţate în casele dărăpănate de pe la periferiile oraşelor cu blocuri afumate şi ruinate ca o cazemată bombardată ori în casele îngenuncheate de prin sate… leagănă sărăcimea ţării pe braţele speranţelor de viaţă, de azi pe mâine!  

O ţară agonizantă, cu o economie muribundă şi cu locuitori fără o cât de câtă perspectivă, căzută acrobatic, direct în groapa morţii, cu frunza metastazei pe siglă…!  

O ţară cu femei călătoare ce-şi întreţin tenul în Occident şi cu bărbaţii livizi şi singuratici prin taverne mizerabile şi ieftine, o ţară cu „moşi crăciuni”, săraci lipiţi, cu traista goală, ori „moşi crăciuni” turmentaţi, bâjbâind pe la uşi, ca să ceară ceva, nu ca să dăruiască, trăieşte an de an, la sărbătorile iernii, nopţi de coşmar, cu bufnituri de petarde şi urlete sălbatice „asortate” cu milogeala ritmurilor manelelor tânguitoare, iar la Paşte cu trăiştile pe la uşi.  

Sunt terne sărbătorile în casele cu debarale goale, unde stăpânesc singurătatea, oamenilor cărora le bate vântul prin buzunare. Sărbătoarea ne-a fost prădată şi de sărăcie, şi de făuritorii datinilor sluţite! Astfel de sărbători acompaniază vacanţele copiilor.  

Fiul meu, Maximilian a venit în zorile vieţii, într-un decembrie fără zăpezi, când soarele meu arunca o privire înapoi, înainte de a începe să asfinţească pe sub bulbuci de nori şi cioburi de cer albastru. Voiam pentru el o educatoare care ştie că oamenii sunt arbori ce ţes pe sub pământ rădăcini tari, chiar în locul în care germinează sămânţa lor pierdută de la păsările cerului, sau izbucnesc în vlăstare, din cioate şi tulpini bătrâne, dar sunt totodată călători vremelnici în zările lumii, ducându-se pretutindeni, cu grija existenţei lor finite, într-o lume cu nesfârşite patimi şi trecătoare amăgiri. Voiam pentru Maximilian să aibă norocul copiilor de la grupa educatoarei Nicoleta Pascaru. Dar nu a fost să fie! L-am dus la o altă grădiniţă şi a avut o altă soartă, soarta întâlnirii cu o educatoare care ridică pe copiii cu mame ce se bagă asiduu în seamă, toată ziua, nemaiştiind cum să se mai smerească în faţa educatoarei, soarta unui copil care, deşi a luat, la numai cinci ani, un premiu pentru desen, la Ateneul din Bacău, care, la numai şase ani a realizat la Biblioteca Orăşenească „George Bacovia” din Buhuşi, o expoziţie personală, cu genericul „Desene pentru Regină”, care are câteva sute de desene şi picturi realizate de el, nu a primit niciodată la grădiniţă decât nota a doua! Şi Dumnezeu ar fi instituit o diplomă pentru aceste merite, dacă nu ar fi existat, dar educatoarea a decis să îmi ţină copilul în rândul al doilea, aşa cum au decis şi trâmbiţaşii locali care au evedenţiat şi şedinţele cu părinţii, dar nu un copil talentat! Probabil, pentru că eu nu public în presă şedinţele cu părinţii, nu văd aşa de neted viaţa buhuşeană şi am alte criterii pentru excelenţă, decât cei care o atribuie!  

Am vizitat-o însă pe Nocoleta Pascaru de mai multe ori, la grădiniţă, şi am văzut pe unul dintre cadrele didactice din Buhuşi care ar fi ţinut cont de meritul unui copil ce anunţă un drum artistic nevăzut din cauza rimelului, de către cine trebuia să îl vadă! Aşa cum lucrează Nicoleta, cu mugurii lumii de mâine, între care creşte şi învaţă uimit fiul meu Maximilian, îmi dă toate motivele să o admir şi sunt sigur că nu numai eu am aceste sentimente!  

Rămâne tânără şi rămâne frumoasă, anii nu o înving! Ceea ce am văzut întotdeauna şi văd eu la ea, vor vedea mâine mugurii de azi, candidaţi la umanitate, din amintirile lor, desluşitoare a candoarei copilăriei. Nici nu se numără anii la ei, pentru că timpul din viaţa unui om prinde viteză pe măsură ce trece. Dar cu ei, educatoarea Nicoleta Pascaru desface lumea în două: una e cea a tristeţilor moleşitoare, a greului amar din ţară şi alta e cea din clasă, unde copiii oraşului zămislesc o frumuseţe şi o mângâiere din frumuseţea şi candoarea lor! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Referinţă Bibliografică:
Nicoleta Pascaru - mugurii lumii de mâine . / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 918, Anul III, 06 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!