Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   



 NEVOIA DE ALTRUISM
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Adevărata societate trăieşte în noi înşine”, sunt cuvintele filozofului italian Giovanni Gentile (1875-1944). Sistemul lui filosofic este considerat idealist, întrucât pentru el ideea – creaţiunea spiritului nostru – este singura care ne poate spune ceva. Nu admite nimic care să nu fie înăuntrul conştiinţei. El consideră întreaga existenţă spirituală un act viu, în fiecare clipa altul: „Atâta spirit, atâta bogăţie spirituală, câtă viaţă spirituală în act”. Se bazează pe înţelepciunea filosofiei creştine: „Adevărul este înăuntrul omului, nu în afară”; „omul nu e om de la natură”; „omul este om întrucât se face om”; „omul este o eternă făgăduinţă”. Conform concepţiei sale, Societatea trebuie concepută ca un sistem de sfere concentrice, în care sfera cea mai apropiată de centru este omul cu raza cea mai scurtă, apoi familia, comuna, naţiunea, omenirea, universul, centrul fiind cel mai viu, cel mai activ, din care iradiază voinţa noastră. Dacă s-ar stinge lumina acestui centru, întreg sistemul ar intra în întuneric. Lumea morală deci, este creată, susţinută de vigoarea fiecăruia dintre noi, conform celor semnalate mai sus: „Adevărata societate trăieşte în noi înşine!” 
  
Toate acestea sunt concluziile lui în urma unei analize adânci a sufletului omenesc. Preocupat de moralitatea lumii, îl citează pe Sfântul Francisc, italianul care a trăit la începutul secolului XII şi a cărui învăţătură este a iubi, a îmbrăţişa realitatea lumii, prin altruism.  
  
Aduc în amintire cuvintele Sfântului Francisc, citate de „Doamna de Fier” – Margaret Thatcher -, cu ocazia unei vizite făcute în centrul Londrei: „Acolo unde este neînţelegere, să aducem armonie. Acolo unde este greşeală, să aducem adevăr. Acolo unde este îndoială, să aducem credinţa. Acolo unde este disperare, să aducem speranţa”. 
  
Prin termenul de altruism se înţelege „atitudinea morală sau dispoziţia sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine”. (Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”). Altruismul este definit ca opusul egoismului. Mai simplu şi lămuritor, altruismul este grija pentru binele altor persoane şi acţiunea de ajutorare, salvare a lor, în caz de nevoie. 
  
Enciclopedia internaţională de ştiinţe sociale, defineşte altruismul psihologic ca „o stare motivaţională cu scopul de a creşte bunăstarea altora", altruismul psihologic fiind în contrast cu egoismul psihologic ce se referă la motivaţia de a creşte bunăstarea personală. 
  
Din nefericire, n-am învăţat să oferim celui de aproape ceea ce ne dorim noi înşine, n-am învăţat să-l înţelegem (cu atât mai puţin să-l ascultăm) şi nici să-i înlesnim calea pentru a face lucrurile mai frumoase şi mai uşoare. Suntem uneori altruişti pentru a epata în faţa lumii şi pentru a sublinia, ulterior, că suntem altruişti şi că oferim lucruri pe care alţii le pun greu la dispoziţie sau nici nu ni le oferă. Un fel de grandomanie. Altruismul a devenit, în acest fel, o modalitate de a te face să te simţi bine, un egoism involuntar, o modalitate de a te împăca cu anumite aspecte personale care nu sunt plăcute celor din jur. Am devenit altruişti-grandomani pentru a plăcea altora, pentru a ne plăcea nouă înşine, pentru a ne auto-satisface poftele nepotrivite, pentru a ne bucura micimea sufletului, devenit egoist. 
  
Altruismul adevărat este însă altceva, el caracterizează moralitatea, interiorul dar şi exteriorul, un mod prin care poţi dovedi bunătatea unei inimi căreia îi pasă de ceea ce se întâmplă. Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofică şi etică. Termenul a fost iniţial inventat în secolul XIX de către sociologul şi filosoful francez Auguste Comte (1798-1857) care a urmărit înfiinţarea unei filosofii pozitive, corespunzătoare stadiului în care a ajuns omenirea şi spre care trebuie să tindă, adică progresul umanităţii, umanitate pe care el o iubea cu pasiune mistică.  
  
S-a constatat că altruismul dintr-un domeniu poate avea un impact asupra altor domenii, că există o tendinţă de reciprocitate, presupunând că oamenii se vor simţi obligaţi să răspundă dacă cineva îi ajută. Datorită multor studii s-au observat şi efectele voluntariatului ca formă de altruism asupra fericirii şi sănătăţii şi s-a găsit o conexiune puternică între voluntariat şi sănătatea actuală şi viitoare de bine. 
  
Sociologii au fost mult timp preocupaţi de modul de construire al unei „bune societăţi”, cu altruism, moralitate şi solidaritate socială. Religiile lumii promovează altruismul ca o valoare morală de mare importanţă. În Creştinism, de exemplu, altruismul este centrul învăţăturilor lui Iisus aflate în Evanghelie. Prezenţa şi semnificaţia iubirii, devine validă şi cuprinsă nu doar de cuvinte, reflecţii, ci şi de fapte. Astfel că noi trebuie să urmărim binele comun mai mult decât binele personal, întrucât binele comun este un bine mai plăcut, mai folositor pentru individ. Referitor la aproapele nostru, în Levitic (Cartea a treia a lui Moise) Domnul i-a grăit: „Să nu furaţi, să nu spuneţi minciună şi să nu înşele nimeni pe aproapele său” (Levitic 11); „Să nu nedreptăţeşti pe aproapele şi să nu-l jefuieşti ... ” (Levitic 13); „Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu dreptate să judeci pe aproapele tău” (Levic 15). În Sfânta Evanghelie după Matei, cap.22, cele mai mari porunci în lege sunt: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” şi „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mulţi autori biblici subliniază o puternică legătură între iubirea pentru aproape şi iubirea pentru Dumnezeu. Întâia epistolă a Sfântului Apostol Ioan cap.4,21 ne grăieşte: „Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său”. 
  
Două evenimente s-au succedat de curând în ţara noastră: cel al accidentului aviatic - avionul de mici dimensiuni care a aterizat forţat, în 20 ianuarie, în Munţii Apuseni, într-o zonă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la graniţa dintre judeţele Cluj şi Alba, la bordul căruia se afla echipajul medical -, în care au decedat două persoane si alte cinci au fost rănite şi cel de al doilea – ninsorile abundente ale iernii neîndurătoare, viscolul produs în partea sudică a ţării. Din informaţiile ziarelor, unii au acţionat din altruism - acei localnici care s-au dus să-i caute pe cei daţi dispăruţi, pur şi simplu din dorinţa de a ajuta, poate din datorie morală, loialitate şi chiar imbold religios, dar mai mult din sacrificiu, riscându-şi sănătatea, poate chiar integritatea vieţii pentru a salva alte vieţi, ceea ce s-a făcut şi în al doilea caz, al nămeţilor care au acoperit case ţi drumuri, în timp ce alţii au dat dovadă de nepăsare, de nepricepere şi teamă, lipsindu-le acel sentiment de compasiune pentru semeni, şi alţii, mai grav, n-au acţionat la timp, au bătut în retragere cum s-ar spune, din lipsă de cunoaştere şi responsabilitate. Sunt convinsă că se va face lumină în desfăşurarea intervenţiilor.  
  
Altruismul, această atitudine morală, omul o poate avea în sufletul lui, dar dacă-i lipseşte, poate fi învăţat. Dobândirea altruismului, dar şi refuzul lui se vor face văzute în rezultatele binefăcătoare sau distrugătoare ale societăţii în care trăim. Românul este inteligent şi poate primi cu bucurie razele luminoase ale altruismului, dar acolo unde inteligenţa lipseşte, ea este înlocuită cu întunericul egoismului, al şmecheriei, vicleniei, ironiei, a singurei dorinţe de a dobândi puterea prin orice mijloace. 
  
Viaţa de fiecare zi este plină de acte de altruism şi egoism, cu motivaţii umane sau inumane. Suma acţiunilor noastre este societatea pe care o clădim şi în care vrem să trăim. Parafrazând cele afirmate de Giovanni Gentile: Omul devine cu adevărat om când dobândeşte calităţi umane şi clădeşte societatea după tiparul acelor calităţi dobândite. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
NEVOIA DE ALTRUISM / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1137, Anul IV, 10 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!