Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   



„MOFTANGIUL” CARAGIALE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

( sub auspiciile anului Caragiale)  

 

Moftul la Caragiale a devenit un laitmotiv. Moftul, zice Caragiale, ne reprezintă precum vendettape italieni şi spleenulpe britanici. E cuvântul miraculos care prin rostire descalifică orice: evenimente, idei, acţiuni, sentimente etc.  

Eu: Ce mai zic gazetele, nene?  

Nenea: Mofturi!  

Eu: Ce era azi în cameră?  

D. Deputat: Mofturi!  

Un cerşetor degerat: Fă-ţi pomană, mor de foame!  

Un domn cu bundă: Mofturi!  

Librarul: Iată o carte nouă, foarte interesantă!  

Un june cult (dând cu dispreţ volumul la o parte):Mofturi!  

X: mâine seară e eclipsă de lună.  

Y: Mofturi!  

Zicem „moft” şi cea mai teribilă realitate îşi pierde consistenţa, dezumflându-se aidoma unui balon de săpun atins de vârful unui ac. Şi unde pui că noutatea este principala victimă a minimalizatorului. Orice iniţiativă este întâmpinată cu neîncredere, cu suspiciune.  

Se pare că moftangiul este un leneş iremediabil, un incult, plictisit, care refuză să intre într-un dialog serios cu partenerul. Tot ce e nou cade în derizoriu. Nu cumva Caragiale aparţine acelei direcţii potrivnice schimbării, un fel de „ duşman al liberalismului” împrumutat? El, ca şi Eminescu, „nu vrea progresul cu orice preţ”, e un fel de Farfuridi, partizan al evoluţiei organice.  

Moftul are în el o filozofie a stau-quo-ului a cărei terapeutică este deriziunea, protectorul confortului nostru lăuntric.Dacă gazetele furnizează numai mofturi, dacă Parlamentul îşi petrece vremea cu mofturi, dacă o carte nouă e un moft, dacă toţi ne petrecem vremea cu mofturi, n-avem de ce ne mai teme. Şi cerul poate să cadă pe noi căci este tot moft. Omul lui Caragiale fuge după turmă, e adaptabil, îşi reglează pasul după majoritate. Accidentele private sunt tratate sub tăcere, Conu Leonida are mistica ordini fixată prin lege: „…nu se poate să fie revoluţie…Câtă vreme sunt ai noştri la putere, cine să stea să facă revoluţie?”  

Omul caragialian e preocupat să intre cât mai repede în rânduri, ferindu-se şi de bănuiala că s-ar afla în afara lor. E conservator, e mimetic, maleabil şi ductil pentru a rezista. Tache şi Lache intră în berărie unde sunt primiţi cu entuziasm de amici. Aici dezbat cestiunile fierbinţi ale momentului. Se contrazic cu patos printre halbele de bere. Omul lui Caragiale numai la berărie discută politică. Pe străzi, în parcuri, în mijloacele de transport se păstrează tăcerea. Doar în prezenţa acestui stimul se aprind discuţiile. Ne aminteşte cumva de un alt mare scriitor, Marin Preda, care a mutat berăria în poiana lui Iocan, la o ţuică. De aceea se mănâncă şi se bea cu atâta poftă în berărie în ”Momentele şi schiţele” lui, mâncarea şi băutura întreţin conştiinţa civică. Numai că acolo nu mai sunt Lache şi Tache, nişte inşi oarecare, ci reprezentanţii legitimi ai urbei natale.  

S-a privit Caragiale în oglinda vremii pe care însuşi a zămislit-o?  

Şi ce va fi văzut el acolo? Ideea înrudirii autorului cu personajele sale e veche. Se zice că înainte de a parodia un stil de viaţă, trebuie să fi fost rodul acesteia. Este Caragiale un „moftangiu” ca şi personajele sale? „Grecul” Caragiale vine din ţinuturile Eladei unde drama şi comedia au fost la ele acasă încă din antichitate.  

Se zice că noi trăim în spiritul lui Caragiale şi visăm în spiritul lui Emiescu. Suntem acizi, dar şi melancolici. Tindem spre lumina luciferică a lui Eminescu, dar caragialismul nostru ne împiedică ascensiunea spre înălţimi. Să fie o problemă de sociologie a poporului român? Sau tot un moft?  

Caragiale i-a oferit publicului exact ce îi trebuia: lucruri simple, uşor digerabile, un fel de circ pe pâine, scene comico-tragice care „au prins” la marea masă de „moftangii”. Adică„Momente şi schiţe” în care se regăsesc tote racilele poporului român.  

Citiţi „Moftul român” şi-aveţi să găsiţi toate „mofturile” noastre naţionale de la ”Românii verzi” până la„Politica zilii”.  

 

Prof. ION IONESCU-BUCOVU  

 

Referinţă Bibliografică:
„MOFTANGIUL” CARAGIALE / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 651, Anul II, 12 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!